Cea mai profitabilă întreprindere din Neamţ a ajuns pe butuci după revoluţie

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Din 3500 de angajaţi au mai rămas 250  FOTO: Umaro Roman
Din 3500 de angajaţi au mai rămas 250  FOTO: Umaro Roman

La câţiva ani după revoluţie fabricile din judeţul Neamţ au fost numite neprofitabile de către statul roman. Din acest considerent a urmat privatizarea, apoi divizarea şi lichidarea lor.

Întreprinderea Mecanică Roman (fostul Arsenal) a fost una dintre cele mai profitabile întreprinderi din Neamţ, construită în anul 1916 în oraşul Roman. Fiind un obiectiv strategic al oraşului, întreprinderea a fost afectată grav de bombardamentele din iunie 1944 şi tot personalul a fost evacuat. După terminarea războiului întreprinderea a revenit în oraş. Din totalul de 3536 de romaşcani angajaţi în industrie, 2800 aparţineau Întreprinderii Mecanice Roman şi Fabricii de Zahăr “Ilie Pintilie” (actuala Danubiana).

Revenită la Roman cu profilul schimbat (până în 1944 funcţionase ca întreprindere militarizată, bazată pe producţia şi repararea armamentului), fabrica s-a reintegrat rapid în viaţa economică.

După anul 1960 specializarea întreprinderii era în construcţii de maşini unelte pentru prelucrarea lemnului, piese de schimb pentru tractoare şi mecanică grea. În anii următori produsele s-au diversificat, mergând în direcţia utilajelor specializate de mare randament şi precizie, maşini de găurit, freze, poduri rulante, automacarale, stivuitoare şi utilaje acţionate prin comandă numerică.

Conform statisticilor întocmite în acea perioadă, creşterea producţiei materiale a Întreprinderii Mecanice Roman a fost impresionantă: 100% (1947), 639% (1958), 1124% (1960), 1965% (1965), 2095% (1970) şi 3260% (1972).

La doi ani de la revoluţie Întreprinderea Mecanică Roman a fost împărţită în două fabrici: Umaro S.A. şi Fontax S.A. La înfiinţare Umaro avea 3500 de angajaţi, iar Fontax 3000 de angajaţi.

În 1995 Umaro a început să aibă dificultăţi financiare din cauza scăderii comenzilor şi a creditelor făcute pentru salarii şi producţie. După şase ani Culiţă Tărâţă, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, a cumpărat societatea cu 1,66 milioane de lei şi a promis să achite datoriile de 6,2 milioane de lei. În prezent firma mai are aproximativ 250 de angajaţi şi pierderi de peste 700.000 de lei.

Criza financiară a afectat şi cealaltă întreprindere, Fontax S.A.. Angajaţii au fost trimişi în şomaj, iar firma a devenit falimentară în 1999. Până în 2003 s-au realizat mai multe licitaţii pentru vânzarea pavilionului administrativ şi a halelor. În această perioadă utilajele au fost rând pe rând furate, fie pentru a fi duse la fier vechi, fie pentru utilizare.

Firma Meandros Shipping & Trading din Constanţa a cumpărat ce a mai rămas din vechea fabrică, pentru a închiria spaţiile. După jumătate de an au renunţat la idee, au hotărât să vândă maşinile rămase la fier vechi şi au anunţat că vor vinde spaţiul. În 2008 firma a intrat în insolvenţă şi vechea fabrică a ajuns o ruină.

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite