Sfaturile unui negociator de pace român pentru aplanarea conflictului izbucnit în Franţa: „Dacă semeni vânt, vei culege furtună“

Sabin Mureşan, un român care a trăit mulţi ani în cele mai fierbinţi zone de război ale Globului şi care a lucrat ca negociator de pace, a vorbit în exclusivitate pentru Adevărul despre posibilii paşi care trebuie făcuţi pentru dezamorsarea conflictului din Franţa, după atentatul de la Charlie Hebdo.

Lucrătorul pentru pace Sabin Mureşan (36 de ani) a trăit  în cele mai înfierbântate zone de război ale Globului şi a încercat să-i ajute pe localnici să comunice, să înţeleagă de unde provin conflictele şi cum pot fi ele oprite. Ştie ce înseamă să trăieşti într-o zonă de conflict, dar şi care ar fi posibilităţile prin care Franţa ar putea aplana sau chiar pune capăt conflictului cu comunitatea musulmană.

“Cu fiecare eveniment precum cel de la Charlie Hebdo simt o tristeţe profundă. Oameni care iau viaţa altor oameni. Fiecare viaţă de pe planetă e sacră. Orice agresiune împotriva unei vieţi e un act împotriva Vieţii.  Îmi doresc să pot înţelege ce s-a întâmplat. Am ca puncte de plecare două convingeri: suntem cu toţii interconectaţi şi ce face unul dintre noi ne influenţează pe toţi, respectiv fiecare acţiune a noastră cauzează efecte”, susţine Sabin Mureşan.

Intenţie, acţiune şi responsabilitate individual

Potrivit acestuia, jurnaliştii şi graficienii de la Charlie Hebdo au ales în mod conştient să publice texte şi desene care au ofensat diferite grupuri de oameni. Privind ultimele lor caricaturi e uşor de înţeles de ce acestea pot fi considerate agresive sau violente, au cauzat suferinţă şi furie. Au atacat ceea ce pentru mulţi, nu doar musulmani, sunt valori fundamentale, cu care se identifică. Se pare că autorii fost avertizaţi în mod repetat şi că au ales să întindă şi mai mult coarda sensibilă a răbdării, invocând libertatea de exprimare. Au optat pentru un gest la limita acceptabilă a convenienţelor sociale şi legilor vest-europene. Şi-au asumat, cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru faptele lor, conştienţi fiind, din propriile declaraţii, că îşi riscă viaţa ca urmare a ceea ce publică.

"Au înţeles cu adevărat responsabilitatea liberului arbitru de a publica caricaturi insultătoare sau de a lua o viaţă?"

“Cei care i-au ucis au ales să facă un gest disperat, care să aibă ecou. Şi-au asumat răspunderea pentru propriile acţiuni şi au fost pregătiţi să-şi piardă la rândul lor viaţa. La fel ca şi caricaturiştii căzuţi victime, au reprezentat o minoritate extremistă, fundamentalistă, a comunităţii lor, care a justificat cu anumite sloganuri ”libertatea de exprimare”, ”răzbunarea profetului Mohamed”, faptele lor. De ce şi-ar da cineva viaţa, atât de preţioasă, pentru a transmite un mesaj? Care e mesajul atât de important pe care l-au avut de transmis atât unii, cât şi alţii?  Au înţeles cu adevărat responsabilitatea liberului arbitru de a publica caricaturi insultătoare sau de a lua o viaţă?”, se întreabă negociatorul de pace.

Structuri şi culturi paşnice, ca responsabilitate colectivă?

Într-o paralelă cu starea de sănătate a unui organism, violenţa extremă poate fi vazută ca simptom al unei boli cronice grave a societăţii moderne.

“Care e contextul complex în care au avut loc atacurile din Paris?. Producţia globală de armament şi industria războiului cresc de la an la an, cea mai importantă industrie ca cifră de afaceri, ceea ce cere noi pieţe de desfacere. În ultimii douăzeci de ani, ca o continuare a secole de colonialism, ţările vest-europene şi SUA au invadat şi atacat, oficial sau nu, numeroase ţări arabe sau cu tradiţii musulmane. Doar în Irak au murit sute de mii de civili. Multe din grupările extremiste musulmane au fost antrenate şi înarmate iniţial cu ajutorul Occidentului”, afirmă Sabin.

"Dacă semeni vânt, vei culege furtună"

Potrivit lui, toate acestea crează şi alimentează sentimente de furie, ură, frustrare, nedreptate. Şi mai presus de toate, frică. Frica, de moarte, de foamete, de boală, de atacuri, de îngrădirea libertăţii şi pierderea identităţii, defineşte multe din acţiunile omului modern. Ea devine o falsă justificare puternică pentru acţiunile agresive, violente. În societatea globală e o normă acceptabilă să recurgem la agresivitate pentru a ne atinge scopul, atunci când avem un conflict cu cineva.

“Dacă semeni vânt, vei culege furtună. Atacurile din Paris vin pe fondul unor conflicte armate active în numeroase ţări musulmane situate între Nigeria la vest şi Filipine la est. Franţa este în continuare, politic, militar, economic, o putere neo-colonială şi al patrulea producător de armament din lume. În ultimele trei sute de ani a cauzat multă suferinţă în ţările pe care le-a invadat. Nu e de mirare deci că - alături de alte foste puteri coloniale din Europa - se confruntă cu efectele propriilor acţiuni din trecut. Există articole bine documentate despre legăturile dintre autorii atentatelor, Algeria şi Franţa. Violenţa crează mai multă violenţă, într-o spirală a cărei putere creşte odată cu fiecare eveniment ce i se adaugă.  Islamul radical urmează acelaşi tipar. Viitorii atacatori sunt recrutaţi deseori din comunităţi care au suferit de pe urma „inamicului”. Mentorii lor profită de suferinţa şi furia acumulate de generaţii. Există analize clare care arată, spre exemplu, că invadarea Irakului în 2003 a avut ca efect în timp, printre altele, exact opusul intenţiei: creşterea puterii şi numărului de grupări extremiste islamice înarmate şi dornice de răzbunare. Diferenţele dintre atacurile Vestului şi cele ale fundamentaliştilor islamici sunt scala, capacitatea şi nivelul de acţiune. Motivaţia de bază e tot impunerea prin forţă a propriilor dogme, sociale, politice, religioase, economice”, este de părere Sabin.

"Orice acţiune pe care o facem la nivel individual sau colectiv, va avea, mai devreme sau mai târziu, un efect"

Memoria colectivă e infinit mai puternică decât ceea individuală. Dacă Occidentul va continua acţiunile politico - miilitare în aceeaşi notă, apariţia unor noi atentate radicale în oraşe europene sau nord-americane e probabil doar o chestiune de timp.

Ce ţie nu-ţi place...

Mediul în care creştem defineşte cine suntem. Responsabilitatea individuală e definită mai întâi de spaţiul colectiv - care sporeşte exponenţial puterea tuturor acţiunilor noastre, bune sau rele, însumate. Dacă eşti îndoctrinat toată viaţa să-i vezi pe alţii drept inamici şi ţi se spune că e acceptabil să te exprimi cu violenţă, ţi se va părea normal să îţi baţi joc de valorile sacre ale altcuiva sau să iei o viaţă. Formele de violenţă extremă individuală sunt vârful unui iceberg care le promovează şi le susţine.

“Aici nu se pune problema de a judeca binele şi răul, de a acuza sau scuza pe cineva, ci de a înţelege o lege fundamentală a Universului: cea a cauzei şi efectului. Orice acţiune pe care o facem la nivel individual sau colectiv, va avea, mai devreme sau mai târziu, un efect. Cu cât sunt percepute mai agresiv acţiunile noastre şi cu cât sunt mai complexe şi lungi ca durată, cu atât mai puţin vom putea prevede, controla şi înţelege efectele. Momentan, cu toate că există numeroase analize, nimeni nu poate descrie cu exactitate ce se va întâmpla în continuare în Europa de Vest referitor la creşterea numărului de musulmani şi schimbări sociale cauzate de acest proces. Cred că e normal să recunoaştem public că nu ştim şi că asta ne aduce nesiguranţă”, susţine luptătorul pentru pace.

Dacă vrei pace, fii pace

Vestea bună e că situaţia se poate îmbunătăţi, dacă Franţa şi fiecare dintre noi face ceva în această direcţie.

Iată câteva ideii cu potenţial impact pozitiv promovate de Sabin Mureşan.

Promovarea securităţii moderate. Răspândirea fricii, prin mass media şi a controlului excesiv, prin instituţii şi clasa politică, poate degenera uşor către patologii individuale şi colective.

1. Implicarea societăţii civile şi a cetăţenilor în politici şi acţiuni care să construiască o civilizaţie de pace. Reducerea dominaţiei discursului politicianist dual şi a faptelor discriminatorii în spaţiul public, primii care câştigă din orice conflict armat sunt politicienii care îl susţin şi cei care produc armele şi sistemele de securitate.  

2. Intensificarea dialogului dintre culturi, societăţi şi religii. Publicarea numeroaselor mesaje de dezaprobare a atacurilor din Paris venite de la comunităţi musulmane din lume. Organizarea de ceremonii religioase ecumenice pentru comemorarea victimelor. Dialoguri în toate statele europene în care există comunităţi etnice şi religioase mixte.

3. Mesaje publice comune ale clericilor moderaţi reprezentând religiile principale, încurajând valori şi practici de pace, iertare şi compasiune.

4. Scuze cerute de comunităţile musulmane din care provin atacatorii pentru suferinţa cauzată francezilor.

5. Procese colective de vindecare, iertare şi conciliere între familiile atacatorilor şi cele ale victimelor.

6. Reducerea producţiei şi exportului de armament al Franţei şi ţărilor partenere.

7. Scuze cerute de Franţa, alături de alte state în cauză pentru suferinţa cauzată popoarelor pe care le-a colonizat. Includerea perspectivelor diferite în manualele de istorie din şcolile franceze. Iertarea poate vindeca traumele istorice colective.  

8. Extinderea măsurilor de mai sus în statele europene în care există o populaţie musulmană numeroasă, dar şi transformarea, la nivel individual, a fricii, tristeţii şi 9. furiei în curaj, empatie şi iubire. Pentru cei care au o practică spirituală sau religioasă constantă, acum e un moment bun să o intensifice. Există multă suferinţă individuală şi colectivă care trebuie şi poate fi vindecată.

10. Disocierea şi descurajarea publică, atât în Franţa cât şi în ţările musulmane cu care se află în legătură, a gesturilor extreme. Violenţa nu e acceptabilă, indiferent de formă, indiferent de autori. Încurajarea de statul francez, spre exemplu, a publicării de caricaturi controversate în continuare, toarnă mai mult gaz pe un foc aflat în plină vâlvătaie.

“Poate că unele dintre ele sună idealist sau naiv şi sigur nu se vor putea aplica peste noapte. Multe din soluţiile de mai sus sunt însă deja testate, într-o formă sau alta, în alte zone din lume, cu empatie, creativitate şi nonviolenţă. Cred că pentru a schimba în bine lumea în care trăim avem nevoie de viziune şi idei clare, pe care să le punem în aplicare pe trei niveluri: acţiuni individuale, transformarea structurilor şi instituţiilor, modificarea paradigmelor culturale profunde.  Aleg astăzi să onorez moartea violentă şi absurdă a victimelor şi făptaşilor din Franţa, dar şi din Nigeria, Palestina, Israel, Siria, Afganistan, Ucraina, Sudan ca pe un dar ciudat, preţios, pentru că îmi dă şansa să mă întreb: unde greşim ca umanitate? Ce nu facem încă suficient? Ce ar trebui să schimbăm în faptele, vorbele şi gândurile noastre pentru ca tehnologia şi înţelepciunea la care am ajuns la nivel individual şi colectiv, să protejeze şi celebreze fiecare fiinţă umană (şi nu numai) de pe planetă?”, se întreabă Sabin.

“Probabil că există aspecte cheie ale cazului care sunt inaccesibile celor mai mulţi dintre noi. Presa scrie că o parte din armele folosite în atacurile din Paris ar fi fost fabricate în România. O altă dovadă că, deşi nu le controlăm şi uneori nu ne plac, efectele faptelor noastre există”, concluzionează lucrătorul pentru pace Sabin Mureşan.

Mai puteti citi:

„Lucrătorii pentru Pace”: Doi soţi au adus armonia în miezul războiului, iar acum sădesc seminţe de fericire în România

Sabin şi Ina Mureşan au călătorit prin cele mai înfierbântate zone de război ale Globului şi au încercat să-i ajute pe localnici să comunice, să înţeleagă de unde provin conflictele şi cum pot fi ele oprite. Cei doi s-au mutat acum într-un sat din Bihor şi fac agricultură ecologică.

INTERVIU Principele Radu: Iohannis e primul preşedinte care a deschis poarta Palatului Elisabeta înainte de a face orice alţi paşi instituţionali

La Castelul Peleş la final de an (era încă zăpadă) am sosit pentru a realiza un interviu cu Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Interviul oferit unui post local de televiziune din Sibiu a fost difuzat în seara de 23 decembrie şi redifuzat în zilele Crăciunului.