Afacerea de familie a unor orădeni care au dat lovitura în Europa. Milioane de euro din ciuperci: „În 24 de ore de la culegere, ajung în localuri din Milano”

Afacerea de familie a unor orădeni care au dat lovitura în Europa. Milioane de euro din ciuperci: „În 24 de ore de la culegere, ajung în localuri din Milano”

Ciupercile din Transilvania sunt foarte apreciate de bucatarii italieni-foto Arhiva personala

Orădeanul Alexandru Chiş (55 de ani) a pus pe picioare o afacere ale cărei produse au ajuns în marile restaurante din Europa. Afacerea se bazează pe comercializarea ciupercilor din Transilvania, despre care bucătarii din Italia spun că sunt cele mai gustoase.

În anul 1997, orădeanul Alexandru Chiş a renunţat la cariera sa de ofiţer de finanţe. Şi-a încheiat contractul cu Ministerul Apărării şi a văzut la vremea respectivă că se poate face ceva mai bine, mai mult,  mai deosebit. Împrejurările au făcut să cunoască un grup de străini, de la o multinaţională care opera pe piaţa occidentală. Împreună au constituit o societate, iar când lucrurile păreau să meargă bine, a venit criza economică, astfel că nici ei nu au fost ocoliţi.

“Au venit vremurile mai grele, de criză  şi nu mai  aveam rezultatele care se aşteptau. Ne-am trezit la început de 2012 că firma din Oradea se închide şi punem la vânzare toate activele şi maşinile. M-am blocat, mai ales că nu ştiam nimic. Norocul a fost că eram acţionar. După o lună le-am spus că eu aş vrea să continui mai ales că societatea era sub contract cu un supermarket din România. Mi-au spus că pot să rămân, cu condiţia să-mi fac o societate nouă. Şi aşa am pus bazele noii afaceri”, mărturiseşte Alexandru Chiş.

Pas cu pas

La început şi-a propus să intre pe piaţa internă cu produsele pe care le cunoştea şi care până atunci erau comercilizate pe piaţa externă. Acum a ajuns să vândă 35% din ce produce, în România, iar restul ajunge în Europa.

Alexandru Chiş

“Pas cu pas am realizat primele pachete, etichete, ne-am pregătit marfa aşa cum ştiam să o facem noi mai bine, şi ne-am prezentat la supermarketuri, iar acestea au acceptat produsele noastre. Am intrat încet, încet pe piaţa din România. Concomitent au venit foşti clienţi din Italia, Austria, Elveţia care ne-au solicitat în continuare produsele. Nu a fost uşor. Nu aveam finanţare, nu aveam parcul logistic. Ne-a ajutat mult o bancă românească. Chiar am mers pe încredere. O finanţare de 70.000 de euro ne-a ajutat să pornim.”, povesteşte Alexandru Chiş.

2012 a fost anul cel mai greu, fiind anul în care afaceristul orădean s-a trezit în faţa provocării. 2013 a început să meargă mai bine pentru că a prins curaj şi a zis ori, ori, iar mai apoi, 2014 şi 2015 au fost anii care pentru Alexandru Chiş chiar a însemnat ceva deosebit.

 "Exportăm în Italia, Austria, Elveţia, Germania şi Ungaria. Datorită unei logistici foarte bine puse la punct, în 24 de ore de la culegerea unei ciuperci aceasta ajunge pe masa clienţilor în cele mai importante restaurante din Roma, Veneţia sau Milano. În România avem clienţi atât restaurante şi hoteluri cât şi marile lanţuri de tip hypermarket şi discount-er."

“Cei doi copii, Bianca şi Bogdan au decis să mi se alăture. Nici nu am insistat să vină. Doar le spuneam şi le povesteam ce am făcut, cum ne vin clienţii. Ei aveau locuri de muncă excepţionale. Bianca era angajată la un renumit hotel de patru stele din Oradea, de la înfiinţare, iar Bogdan a fost specializat în Germania, fiind directorul depozitului logistic al unui cunoscut supermarket. Aveau salarii de mii de euro. M-au întrebat la un Crăciun dacă punem în aplicare şi planul B, dacă vin şi ei să-mi dea o mână de ajutor. Îmi era greu să cred că pot renunţa la job-urile lor, dar s-a întâmplat”, spune afaceristul orădean.  

Vremea dictează preţul

Flora spontană, ciupercile şi fructele de pădure nu sunt garantate an de an în ceea ce priveşte cantitatea, ele se dezvoltă în funcţie de anotimp, de ploi, soare, căldura sau temperaturi scăzute. Piaţa dictează preţul, dacă aspectul şi calitatea produselor nu sunt la cel mai înalt nivel, din cauza unor ploi abundente, au altă reacţie. Astfel, pieţe sensibile cum ar fi Austria sau Elveţia pot să refuze produse care nu au un aspect şi care nu se ridică la un anumit standard.

"Mă gândesc că în perioada următoare trebuie să le măresc salariul. Dar nu este o problemă. Alţii poate ar zice, păi dacă producem şi trebuie să creştem productivitatea, atunci  vom creşte şi salariul. Eu nu zic aşa. Eu zic: creştem calitatea că în mod automat productivitatea va creşte"

“Noi comercializăm hribi, gălbiori, trâmbiţa piticului, ghebe sau bureţii de mai. Preţurile diferă de la o  săptămână la alta, dacă nu de la o zi la alta. Depind foarte mult de condiţiile meteo. Trebuie să ştii cum să te orientezi. Capacitatea noastră de achiziţie şi de procesare este undeva la 1.000 de tone, dar nu avem o producţia atât de mare, iar piaţa cere tot mai mult produsul finit. Când vine vorba de preţ, pot spune că piaţa externă diferă de la o zi la alta. Astfel, un kilogram poate ajunge de la 3-4 euro până la 15 euro, preţul fiind mai mare dacă produsul lipseşte de la achiziţie. Exportăm în Italia, Austria, Elveţia, Germania şi Ungaria. Datorită unei logistici foarte bine puse la punct, în 24 de ore de la culegerea unei ciuperci aceasta ajunge pe masa clienţilor în cele mai importante restaurante din Roma, Veneţia sau Milano. În România avem clienţi atât restaurante şi hoteluri cât şi marile lanţuri de tip hypermarket şi discount-er.”, spune afaceristul.

Grădina Pădurii a devenit un brand cunoscut in Europa

Din 2012, investiţia în afacere a trecut de 150.000 de euro, în timp ce echipa s-a mărit de la 16 la 22 de angajaţi, şi creşte în fiecare an.  

“Cifra de afaceri în 2012 a fost de 600.000 de euro, în 2013 de 1.200.000 de euro, în 2014-2.000.000 de euro, şi în 2015- 4.500.00 de euro. Acum mergem înainte. Avem un grup de 22 de angajaţi, iar în perioada de sezon, care începe din mai până prin noiembrie, folosim şi sezonierii. Fără ei nu am avea cum să lucrăm pentru că ne intră foarte multă marfă. Ciuperca după ploaie apare imediat, şi aşa ne trezim după o săptămână cu tone de ciuperci. În fiecare an ne mărim echipa din rândul sezonierilor", susţine Alexandru Chiş

Vorbeşte cu mândrie despre angajaţii săi, pe care îi consideră mai degrabă colegi şi prieteni. Este conştient de faptul că primează calitatea şi nu cantitatea, tocmai de aceea a ales să-i răsplătească aşa cum se cuvine. 

"Sunt bine plătiţi. În timpul sezonului peste salariul mediu, şi mă gândesc că în perioada următoare trebuie să le măresc salariu. Dar nu este o problemă. Alţii poate ar zice, păi dacă producem şi trebuie să creştem productivitatea atunci creştem şi salariul. Eu nu zic aşa. Eu zic: creştem calitatea că în mod automat productivitatea va creşte”, afirmă Alexandru Chiş.

"Cum a aflat un supermarket cu care noi colaborăm de această treabă ne-a contactat şi ne-a cerut să le oferim produsul pentru depozitul din Transilvania. De la 15 tone am ajuns să avem o cerere de 60 de tone."

Afacere de extra sezon

Afacerea orădeanului nu se rezumă doar la ciuperci. Având o bază de producţie bine pusă la punct, a ales ca în extra sezon să se ocupe cu varza murată. Ideea a pornit tot în 2012, de la un prieten din Germania.


“Ne-a solicitat să pregătim varză murată după o metodă din Transilvania. Am pus 3 tone pe care le-am ţinut în camerele frigorifice, la temperatură uniformă, ca în pivniţă la bunicii noştri, şi a ieşit o muninăţie. Cum a aflat un supermarket cu care noi colaborăm de această treabă ne-a contacta şi ne-a cerut să le oferim produsul pentru depozitul din Transilvania. De la 15 tone am ajuns să avem o cerere de 60 de tone. Tot în extra sezon ne mai ocupăm de uscare şi dezhidratarea miezului de nucă”, povesteşte afaceristul orădean.

Pe viitor îşi doreşte să puncteze mult pe calitate şi să diversifice produsele finite rezultate din procesarea materiei prime. 

Va mai recomandam:

Cum să trăieşti în România cu o pensie de 3 lei? Bătrâna la care poştaşul vine numai cu bani mărunţi: „Nu îmi ajunge nici de pâine, dar ce să fac?”

Cum să deschizi un proces stând în fotoliu şi să câştigi fără să dai ochii cu judecătorul

 

citeste totul despre: