Paştele în vremea Regelui Carol I. „Atunci fiecare dorea să aibă cât mai multă lume acasă la el. Acum fiecare doreşte să petreacă în loc străin”

Paştele se sărbătorea cu hore şi jocuri FOTO www.delcampe.net

Paştele, în vremea Regelui Carol I al României, era un eveniment foarte important de peste an. Lucrările care evocă sărbătorile pascale din urmă cu mai bine de 100 de ani subliniază obiceiuri pe care le întâlnim şi astăzi.

Paştele în vremea regelui Carol I al României era o sărbătoare pentru întreaga comunitate. 

Sărbătorile pascale - descrise în lucrarea „Iaşi, memoria unei capitale”, apărută la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” în 2008, coordonată de istoricul Gheorghe Iacob – cuprindeau, ca şi astăzi, obiceiuri de curăţenie, gătit şi petreceri.

„Sărbătorile Paştelui pentru ieşeni, în vremuri de demult constituiau un eveniment foarte important de peste an. Prin casele boiereşti, mesele acoperite cu mâncăruri fine, cu păşti, ouă roşii şi cozonaci, stăteau trei zile şi trei nopţi întinse, iar musafirii cari se perindau în vizite aveau oarecum obligaţiunea de a mânca şi a bea în casa gazdei. Pe la ţăranii târgoveţi, gospodinele oboseau toată săptămâna să-şi facă casa albă, să o dea cu lutişor galben pe la brâe (...)”, arată autorul citând lucrarea „Iaşii de odinioară”, de Rudolf Şuţu, apărută la Iaşi în 1928.

Familiile care aveau fete mari invitau băieţii din apropiere la hora care se „încingea înaintea casei”. Muzica era asigurată de „doi artişti ţigani”, care mânuiau câte o scripcă.

„După aproape o oră de joc, se dădea repaos, iar gospodina de gazdă venea cu un cofăel plin de tulburel stil vechi şi un pahar de sticlă vânătă şi dădea la toată lumea de băut. Era un fel de mic repaos, în care fetele se duceau pe după casă, după coşer şi pe la dos de gard, deşi ajustau fotele şi florile din păr, consultându-se reciproc asupra aranjamanentului în lipsă de oglindă”, se mai precizează în lucrarea menţionată.Muzica era asigurată de „ţigani artişti” FOTO www.okazii.ro

La petrecerile organizate astfel de Paşte, în Iaşi, participau uneori boieri, „duduci şi cucoane de pe la centru”, pe care îi invitaseră „ţăranii de pe la barieră”. În timpul jocului, tinerii ocheau fetele, iar cucoanele invitate „admirau formele romane ale tinerilor flăcăi, în braţele cărora fetele se mlădiau la ondulaţiile jocului ca nişte turturele”. După terminarea dansului, boierii aveau obiceiul să ofere la plecare câte un galben sau doi fetelor gazdelor. „În vremurile vechi de Paşti, fiecare dorea să aibă cât mai multă lume acasă la ei. Astăzi, fiecare doreşte să petreacă afară din casă, în loc străin”, concluzionează Rudolf Şuţu în „Iaşii de odinioară”.

Citeşte şi:

Comenzile lui Ceauşescu înainte de a fi împuşcat. Stenograme neştiute din timpul Revoluţiei: „Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci”