INTERVIU Jeff Lindsay, „tatăl“ celebrului criminal Dexter: „Vreau ca cititorii să râdă, după care să simtă fiori reci pe şira spinării“

INTERVIU Jeff Lindsay, „tatăl“ celebrului criminal Dexter: „Vreau ca cititorii să râdă, după care să simtă fiori reci pe şira spinării“

Scriitorul Jeff Lindsay (stânga) la FILIT Iasi FOTO Andi Spot

Unul dintre invitaţii speciali ai acestei ediţii a FILIT Iaşi a fost scriitorul Jeff Lindsay, autorul celebrului personaj Dexter. Criminalul în serie Dexter Morgan a devenit cunoscut în întreaga lume, mai ales datorită serialului de televiziune care îi poartă numele.

Ştiri pe aceeaşi temă

Printre invitaţii speciali din acest an ai Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi (FILIT) s-a numărat şi scriitorul Jeff Lindsay. Americanul este autorul celor opt volume care îl au în prim-plan pe criminalul în serie Dexter Morgan.

Jeff Lindsay este un personaj extrem de complex. A fost regizor, actor, comic, MC, cântăreţ, compozitor, comentator de sport, voice-over, spălător de vase, antrenor, profesor, bucătar, lucrător într-o oţelărie, detectiv, grădinar, prezentator TV, vânzător de felicitări, instructor de navigaţie, antrenor de fotbal. Cărţile sale, care îl au ca personaj principal pe Dexter, sunt unele dintre cele mai bine vândute din lume şi au apărut în peste 40 de limbi, înclusiv în română.

Personajul creat de Jeff Lindsay, Dexter Morgan a născut un adevărat cult, mai ales datorită serialului TV cu acelaşi titlu. Deşi, în prezent este scriitor cu normă întreagă, Jeff Lindsay a studiat mai întâi teatrul. Aşa l-a cunoscut şi pe marele regizor român Radu Penciulescu, unul dintre mentorii săi. Tocmai de aceea, când nu scrie, urcă pe scenă, fie ca actor, fie ca muzician.

„Weekend Adevărul“: Iată că aţi ajuns şi în România, în carne şi oase, la un festival international de literatură, FILIT Iaşi, după ce o parte din cărţile dumneavoastră au fost traduse şi aici. Cum vi se pare ţara noastră?

Jeff Lindsay: Chiar îmi place. În America, de altfel, am avut un mentor foarte important pentru mine, care e de origine română, Radu Penciulescu. Eram curios să îi cunosc ţara de origine şi iată că am putut să o fac. Şi mai cred că acest festival, din Iaşi, FILIT, e probabil printre cele mai bine organizate festivaluri la care am fost.

În România, ca în multe alte locuri din lume, sunteţi cunoscut, în special, pentru personajul dumneavoastră Dexter Morgan. Tocmai de aceea, aş vrea să daţi publicului mai multe detalii despre personalitatea dumneavoastră, să îl faceţi să vă înţeleagă dincolo de cărţile pe care le-aţi scris.

Nu am absolut nicio personalitate. Nu i-am văzut niciodată rostul (râde).

Spuneţi-ne măcar, cum e tatăl lui Dexter în timpul lui liber, când nu se ocupă de Dexter?

Cred că e puţin schizofrenic. Toată viaţa mea am fost atât scriitor, cât şi actor şi cântăreţ. Totul a început, dacă îmi amintesc bine, când aveam vreo 4 ani. Am avut un rol important într-o piesă pusă în scenă la şcoală. Şi, după ce mi-am spus replica, un prieten de-al meu a venit deodată pe scenă şi mi-a atras atenţia: „Jeff, nu cred că ai spus bine replica“. Şi de atunci am simţit că trebuie să exersez până îmi spun replica cât mai bine.

Sunteţi un perfecţionist, deci?

Dacă aş fi un perfecţionist în adevăratul sens al cuvântului, cred că aş fi ajuns deja într-un spital de nebuni, pentru că nu e posibil să atingi perfecţiunea. În schimb, fac lucrurile cât pot de bine, în momentul în care mă apuc de ceva. Lumea mă întreabă câte cărţi am scris, şi când le răspund că nu ştiu exact, cred că exagerez. Dar, chiar aşa e, dacă am terminat ceva, merg mai departe, nu mă mai gândesc la ce a fost.

Jeff Lindsay pe scena Teatrului Naţional din Iaşi FOTO Andi Spot

Ce vă mai place să faceţi, când nu scrieţi?

Cânt foarte des. De altfel, e una dintre celelalte cariere ale mele, cea de muzician. Însă, când mi s-a oferit un contract ca interpret, mi-am dat seama că de fapt vreau să fiu scriitor. Şi la fel mi s-a întâmplat când eram actor, comedian.

Deci, vă place să vă concentraţi pe scris?

Asta fac acum, dar tot îmi place să fiu pe scenă. Cumva, nu pot altfel, sunt multe laturi ale personalităţii mele pe care nu pot să le ţin ascunse, doar pentru mine, trebuie să le folosesc. Aşa că îmi place să ies şi să cânt sau să joc, din când în când simt nevoia să fac asta.

TARZAN, O CARTE CARE M-A INFLUENŢAT DE MIC

Pentru că orice meserie, orice lucru pe care îl facem porneşte de undeva, când aţi citit prima carte şi cum v-a influenţat?

Nu îmi amintesc prima carte, pentru că aveam vreo 4 ani când am început să citesc, cred. E, totuşi, o carte care m-a influenţat de mic, „Tarzan“. Am citit toate volumele şi credeam că e o carte minunată. Mi s-a părut fascinant că poţi crea aşa ceva ca scriitor şi că oamenilor le place. Şi, de asemenea, îmi doream să fiu Tarzan.

Dar de prima experienţă ca scriitor vă mai amintiţi?

Pe la 6 ani, am avut câteva poeme selectate pentru o antologie naţională cu poezii scrise de copii. Şi pentru că profesoara mea mi-a remarcat talentul, mi-a trimis poeziile pentru această antologie. Apoi, pentru că eram îndrăgostit de o fată care stătea la o distanţă mare faţă de mine, deşi aveam doar 6 ani, i-am scris un roman în mai multe volume. Îi trimiteam câte un capitol în fiecare săptămână.

Aşadar, la început aţi scris pentru că eraţi îndrăgostit, deci din motive romantice. De ce la maturitate, când v-aţi format ca scriitor profesionist, aţi mizat pe genul thriller?

Pur şi simplu mi-a venit o idee, iar în momentul acela nu credeam că voi face o carieră din asta, credeam că voi scrie doar o carte. Mi s-a părut amuzant. Dar, după cum putem constata acum, a fost o idee foarte proastă (râde). Nu trebuia să o pun în practică.

Cum v-a schimbat viaţa personajul Dexter?

Cu siguranţă a schimbat-o din punct de vedere financiar. Înainte de Dexter îmi făceam griji în fiecare zi legat de ce vom mânca.

Totuşi, ce credeţi că are atât de special acest personaj? De ce a prins atât de bine?

Cred că reuşeşte să ajungă într-un loc întunecat din sufletul omenesc, de care nici eu nu ştiam şi care mă înspăimântă şi pe mine.

Era, totuşi, acolo în dumneavoastră?

Da, aveam în minte dorinţa de a spune o poveste, dar în niciun caz nu m-am gândit să nasc un cult în întreaga lume, pornind de la un personaj. Asta mă sperie îngrozitor.

Personajul Dexter din serialul cu acelaşi nume


CUM S-A NĂSCUT DEXTER

Aţi mers departe cu răscolirea acelui loc întunecat din minte, dacă aţi ajuns să creaţi un personaj criminal în serie care a prins atât de tare. Cum de aţi reuşit să faceţi asta?

M-am gândit că, dacă o faci cum trebuie nu e întotdeauna o idee atât de rea. Până atunci mai scrisesem şi alte cărţi şi am fost rugat să vorbesc la o lansare la care erau prezenţi oameni de afaceri. Şi, în timp ce mă uitam la încăperea plină de oameni falşi, politicoşi unii cu alţii şi zâmbind din complezenţă, nu am mai putut suporta şi gândul unui criminal în serie şi-a făcut loc în mintea mea. Mi-am spus că un criminal nu e întotdeauna un lucru rău.

În acel moment, în mintea dumneavoastră era un criminal în serie?

Nu eram eu criminalul, nu aş putea să fac asta niciodată, dar mă gandeam că, dacă aş vedea unul la acea lansare, nu l-aş opri.

Personajul Dexter s-a născut atunci în mintea dumneavoastră?

După acea experienţă, a căpătat contur, puţin câte puţin, în următoarele săptămâni şi luni. M-a ajutat şi soţia mea. Deşi, când îmi dădea câte o idee spuneam că e o prostie, în momentul în care nu era atentă o foloseam. Personajul a fost în lucru până am considerat că e destul de interesant şi am început să scriu primul volum, prima carte din serie.

„Am fost cu Dexter pe la 300 de editori şi toţi au refuzat, iniţial, să îmi publice cartea“

Aţi reuşit să publicaţi repede cărţile despre „Dexter“? Le-a plăcut editorilor ideea?

Am fost pe la 50 sau 60 de agenţi literari şi pe la 300 de editori şi toţi au refuzat iniţial să îmi publice cartea. Editorul care mi-a publicat cartea, în cele din urmă, cred că a citit-o cu adevărat. Nu cred că ceilalţi, cei care m-au refuzat, au făcut-o. Probabil au aruncat o privire pe două-trei pagini. Însă felul în care e scrisă prima carte nu te lasă să ghiceşti ce se va întâmpla. Pentru asta trebuie să ajungi la ultima replică din primul capitol.

Ce sentimente v-au încercat după ce aţi dat naştere personajului care v-a făcut celebru în întreaga lume?

Sentimentele au fost amestecate. Aveam momente când eram speriat. Una dintre cărţile mele e despre canibalism, de exemplu. Şi am citit ceva când făceam cercetare pe acest subiect, care mi-a făcut greaţă şi m-a înspăimântat. De aceea, în acea zi m-am oprit deodată din lucru. Însă, după cum spuneam, am lucrat şi ca actor şi, când am astfel de momente, îmi amintesc ce îmi spunea unul dintre profesorii mei de actorie: „Dacă primeşti un rol care presupune trei replici, dacă eşti un vecin nebun şi trebuie să faci acelaşi rol timp de cinci ani, mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ai de lucru!“. Aşa că, după ce termin de scris ce mi-am propus într-o zi, îmi scot costumul, îmi şterg machiajul şi sunt eu din nou, la mine acasă.

Dar, când v-a speriat ceea ce puteaţi face cu acest personaj, ce v-a motivat să continuaţi?

Semnasem un contract prin care mă angajam să scriu această carte.

Cred oamenii că aveţi o minte diabolică, după ce vă citesc cărţile? Vi se pune des această etichetă?

Probabil. Sunt unii care se uită cu subînţeles la mine şi îmi spun mai în glumă, mai în serios: „Eşti un nenorocit, nu-i aşa?“. Dar nici normal nu pot spune că sunt. Normal e sinonim cu banal, asta le spun şi copiilor mei. Şi sper că nu sunt un om şters, neinteresant. Nu vreau să fiu ca toţi ceilalţi. Dacă, însă, ne referim la a omorî oameni, da, pot spune că sunt cât se poate de normal. Mi-ar lua mult până să ajung în acel punct.

„DEXTER VA FI ÎNTOTDEAUNA CU MINE“

Primiţi multe mesaje de la oameni după ce aţi lansat pe piaţă seria Dexter şi aţi devenit celebru?

Da. Dar unele sunt mesaje pe care chiar nu ai vrea să le primeşti niciodată, de la oameni bolnavi. Nu mă obosesc să le răspund. Răspund doar la mesaje de bun-simţ, venite de la oameni care par să aibă bun-simţ. Uneori, mai primesc şi mesaje prin poştă, acasă, mesaje pe care le consider nepoliticoase.

Credeţi că personajul Dexter Morgan vă va urmări toată viaţa?

Probabil. Sper să pot scrie şi altceva care să placă oamenilor, dar cred că Dexter va fi întotdeauna acolo, a atins popularitatea în întreaga lume, a devenit un icon cultural şi nu cred că pot evada din această realitate, cel puţin pentru un timp. Eu ştiu că pot crea şi alte personaje la fel de puternice, dar vom vedea dacă şi cititorii vor fi de aceeaşi părere.

Sunteţi, printre altele, şi autor de texte dramatice.

Da. Puteţi să faceţi cumva să fie jucate piesele mele şi aici? Mi-ar plăcea asta foarte mult (râde). Revenind, orice am făcut în viaţa asta, şi am avut multe meserii, tot mă întorc la scris. De aceea, când eram actor a trebuit să scriu o piesă pentru trupa cu care jucam. Şi mi-a plăcut, piesa a fost bine primită, aşa că am continuat să scriu teatru.

Asta se întâmpla înainte de a cunoaşte celebritatea cu Dexter?

Da. Şi pentru o vreme am crezut că aceea va fi menirea mea. Însă, deşi după o vreme am renunţat, recent am mai scris o piesă, după ani buni, produsă în Florida. Şi mi-am dat seama că tot îmi place să fac asta.

La ce lucraţi în acest moment?

Lucrez la un scenariu de film şi la alte câteva cărţi. Pe cele care vor fi interesante le voi şi termina.

Scriitorul Jeff Lindsay în sesiune de autografe la FILIT FOTO Andi Spot

„MĂ INSPIRĂ FRICA“

 Ce vă inspiră atunci când scrieţi?

Frica. Frica de a rămâne fără bani, frica de a fi uitat, frica de a nu avea ceva de făcut. Simt nevoia să scriu. Şi, dacă tot scrii, trebuie să îţi găseşti şi un public, pe cineva care chiar să te citească.

Cum vedeţi evoluţia genului thriller, în care vă încadraţi şi dumneavoastră cu personajul Dexter, în această lume plină de violenţă în care trăim?

Nu prea citesc cărţi poliţiste sau cărţi cu criminali în serie, nu mă interesează literatura de acest gen, din rolul de cititor. Când cineva mi-a spus că ceea ce scriu eu poate fi încadrat în acest gen, că există acest gen, am fost surprins.

Imaginaţi-vă că vă întâlniţi cu personajul dumneavoastră în viaţa reală. Ce îi spuneţi?

I-aş spune: „Bună! Ce faci?“. Surprinzătoare la acest personaj e tocmai normalitatea lui aparentă. Îşi doreşte să fie normal. Aşa că, probabil vom discuta banalităţi ca doi oameni normali, vom bea câteva cafele cubaneze din acelea bune.

Şi după aceea vă va ucide?

Sper că nu. Cred că ar trebui să îmi fie recunoscător, doar l-am făcut celebru.

CV: Autorul seriei „Dexter“ 

  • Numele: Jeff Lindsay
  • Data şi locul naşterii: 14 iulie 1952, Miami, Florida, SUA
  • Starea civilă: căsătorit cu Hilary Hemingway, nepoata lui Ernest
    Hemingway. Are trei copii.
  • Studiile şi cariera:
  • În 1970 a absolvit Ransom Everglades School.
  • În 1975 a absolvit Middlebury College, în Vermont.
  • În prezent este scriitor, actor, muzician.
  • Începând cu 2004, scrie bestseller-urile internaţionale „Dexter. Vise întunecate“ (2004), „Dearly devoted Dexter“ (2005), „Dexter in the dark“ (2007), „Dexter is Delicious“ (2010), „Dexter is dead“ (2015).
  • A fost inclus pe lista făcută de publicaţia americană „New York Times“ cu cele mai bine vândute cărţi, cu seria „Dexter“, tradusă în 43 de limbi.
  • În 2006 apare serialul de televiziune „Dexter“, care are la bază cărţile sale, serial premiat cu două Globuri de Aur.
  • Locuieşte în: Florida, Statele Unite ale Americii

 

Mai puteţi citi:

Gao Xingjian, chinezul premiat cu Nobel pentru literatură: "Rolul social al artei a fost ridicat în slăvi printr-o înşelătorie intenţionată"

citeste totul despre: