FOTO Cum a început genocidul evreilor în România: „Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea”

Publicat:
Ultima actualizare:

Documente ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) arată radicalismul şi brutalitatea cu care regimul dictatorial al mareşalului Ion Antonescu a decis distrugerea populaţiei evreieşti de pe teritoriul României.

Istoricii care lucrează în cadrul CNSAS au dat publicităţii recent o sinteză în şase pagini realizată de procurori pentru procesul mareşalului Ion Antonescu din 1946. Documentul cuprinde fragmente din stenogramele Consiliului de Miniştri în perioada 1940-1944, relevante pentru gândirea politică a mareşalului privitoare la evrei, precum şi la condiţiile înrobitoare pe care şi le-a asumat România prin pactul cu Germania nazistă. 

Documentul este adus în actualitate de faptul că astăzi, 27 ianuarie, se împlinesc 70 de la deschiderea porţilor lagărului Auschwitz-Birkenau şi are loc Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului.

Prima referire cu tentă radicală cuprinsă în sinteză datează din 6 martie 1941, atunci când mareşalul Antonescu decreta în faţa miniştrilor: "Afară, peste graniţă, cu toţi refugiaţii evrei!". O lună mai târziu, pe data de 15 aprilie 1941, documentul consemnează: "Relativ la evrei: «Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea şi după ce-i masacrează pun iaraş ordine»".

Această afirmaţie a mareşalului Antonescu este pusă în context de istoricul Adrian Cioflâncă, cercetător în cadrul CNSAS: "El prin «mulţime» şi alte exprimări de acelaşi fel, de tipul «gloată», se referea de fapt la legionari şi la civilii antisemiţi care făceau pasul spre violenţe de stradă, care erau gata să atace evrei. Şi Antonescu şi guvernul legionar erau în mod evident antisemiţi, dar legionarii cereau abordare mult mai radicală (expulzări în masă, jaf făcut de manieră violentă, terorizarea populaţiei evreieşti), ceea ce a şi făcut Poliţia Legionară şi alte organizaţii legionare. Această abordare a creat evident probleme sociale şi i-a creat prejudicii de imagine lui Antonescu pe plan extern. Un stat în care forţe paramilitare fac ordine, ucid oameni aflaţi în închisoare (masacrul de la Jilava din noiembrie 1940) arată pe plan internaţional ca un stat neguvernat", a precizat Adrian Cioflâncă.

antonescu

Din acest motiv, mareşalul le-a cerut răbdare legionarilor şi a abordat o politică de eliminare oarecum discretă şi sistematică a evreilor. Disensiunile dintre cele două părţi au dus la rebeliunea legionară din 1941, în urma căreia majoritatea capilor Mişcării au ajuns în închisoare. Deşi formal, chiar în declaraţiile din sinteza Procuraturii, Antonescu (foto dreapta -  în timpul procesului în care a fost condamnat la moarte FOTO Agerpres) îi pune după acea dată pe legionari şi pe comunişti pe aceeaşi treaptă şi susţine că-i va reprima fără milă, sunt dovezi care arată că regimul a continuat colaborarea cu extrema dreaptă.

"Din citatul respectiv înţelegem că Antonescu a preluat modelul după care lucrau germanii. Incitau populaţii locale, creau diversiuni pentru a crea tensiune şi aversiune împotriva evreilor. Există mărturii din închisoare ale unor legionari recrutaţi de Serviciul Special de Informaţii, care spun că membri ai mai multor grupări legionare cunoscute, precum Grupul Răzleţilor, Grupul Spărgătorilor de Fronturi şi alte frăţii de cruce, au desfăşurat acţiuni de incitare, diversiune în timpul Pogromului de Iaşi, din vara lui 1941. Cu alte cuvinte, au răspândit în rândul populaţiei Iaşiului zvonurile obişnuite, cunoscute acum: că evreii au tras în armată, că au semnalizat ţinte avioanelor sovietice. Zvonurile s-au răspândit foarte repede", a adăugat istoricul Cioflâncă.

Potrivit documentelor, la începutul lui iulie autorităţile antonesciene formalizează această practică pentru că este emis un ordin în care se spune clar că Serviciul Secret al Misionarilor, care era o unitate secretă formată din Secţia a II-a a Marelului Stat Major Informaţii-Contrainformaţii şi Ministerul Propagandei Naţionale, să fie implicate în acţiuni de incitare a populaţiei locale din Basarabia împotriva evreilor, după modelul patentat de nazişti pentru a provoca pogromuri în teritoriile ocupate.

Dictatul lui Antonescu din aprilie 1941 s-a tradus în realitate la sfârşitul lui iunie 1941, provocând cel mai mare masacru împotriva evreilor din istoria României. Potrivit unui raport al Serviciului Special de Informaţii din iulie 1943, în Pogromul de la Iaşi au fost omorâţi 13.266 de evrei, adică mai mult de o treime din populaţia de religie mozaică a oraşului.

Redăm mai jos fotocopiile sintezei Procuraturii, cu sublinierile istoricului Adrian Cioflâncă:

1
antonescu
antonescu
antonescu
antonescu
antonescu

Redacţia „Adevărul“ a decis să scoată comentariile de la acest articol. Mulţumim pentru înţelegere.

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite