Andrei Giurgia, directorul festivalului Serile Filmului Românesc: „Am creat o nouă generaţie de cinefili“
0
Ajuns la cea de-a XII-a ediţie, Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR) de la Iaşi, care se desfăşoară între 11 şi 15 august, este un eveniment creat din dorinţa de a aduce noua şi vechea peliculă autohtonă în atenţia publicului, lucru care a fost primit cu entuziasm încă de la prima ediţie.
Cu o tradiţie de 12 ani, festivalul Serile Filmului Românesc (SFR) a crescut generaţii de cinefili şi cineaşti. Zeci de actori şi regizori, mii de spectatori şi voluntari îşi dau întâlnire, an de an, la Iaşi, în faţa marelui ecran de la SFR.
În urmă cu 12 ani, când a avut loc prima ediţie a festivalului, organizatorii, studenţi pe vremea aceea, au reuşit să adune în capitala Moldovei un număr impresionant de oameni cu poftă de film românesc, proiectat pe marele ecran.
Andrei Giurgia, directorul festivalului Serile Filmului Românesc, vorbeşte pentru „Weekend Adevărul“ despre munca din spatele festivalului, măsurile de siguranţă şi bucuriile noii ediţii.
Cinci zile, zece locaţii, aproape 60 de invitaţi şi 50 de evenimente, aceasta ar fi pe scurt prezentarea SFR 12. Vor rula filme-capodoperă, producţii în premieră, documentare şi scurtmetraje. Şi, pentru prima dată, ediţia din acest an a festivalului aduce spectacole de teatru şi evenimente In Memoriam.
- „Weekend Adevărul“: De unde a pornit ideea festivalului Serile Filmului Românesc?
Andrei Giurgia: A pornit dintr-o dorinţă a studenţilor de la Jurnalism din anul 2009 spre 2010. Pe atunci eram şi eu student la Jurnalism din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, înfiinţasem recent Asociaţia Studenţilor Jurnalişti, începeam să iau contact din ce în ce mai mult cu partea culturală din ţara noastră. Aşa mi-am dat seama că filmul românesc nu e cunoscut, nu e apreciat la adevărata valoare, iar cineaştii care obţineau premii în străinătate erau aproape necunoscuţi în ţara noastră. Atunci am spus că trebuie să facem ceva. Am decis cu ai mei colegi de atunci să facem un festival de film românesc.
Nu ştiam absolut nimic despre asta, doar aveam o idee despre cum ar trebui să arate. Nu mai mersesem fizic la niciun festival. Era clar că trebuia să ai nişte invitaţi, să te ocupi de ei, să le asiguri masa, cazarea, transportul, să inviţi publicul şi să faci promovare. Aşa a pornit acest festival. Echipa a făcut absolut tot, nu am apelat la agenţii. Am învăţat împreună.
- Cum a fost prima ediţie a festivalului?
Prima ediţie a însemnat trei zile şi trei invitaţi. Primul nostru invitat a fost Tudor Giurgiu, cu „Legături bolnăvicioase“, un film care era deja lansat de doi-trei ani. Cinematograful „Victoria“ din Iaşi a fost gazda noastră de atunci. În prima zi de festival, la primul film – atât ne-am permis atunci, un film în fiecare zi – au fost peste 950 de oameni. Practic, lumea a dat năvală. Nu ne venea să credem.
Ţin minte că Răzvan Mera, colegul meu – atunci era student în anul I, iar acum se ocupă de partea video a festivalului – s-a urcat pe cinematograf şi a filmat puhoiul de oameni dornici să intră în sală. A fost un semnal că e loc de film românesc la Iaşi. Aşa a fost şi a doua zi, când am adus pe marele ecran recent premiatul la Berlin „Eu când vreau să fluier, fluier“, cu Florin Şerban în persoană.
Atunci, oamenii, nemaiavând locuri, trăgeau de uşi, voiau să spargă geamurile – aşa ceva nu am mai văzut. Noi nu eram pregătiţi cu pază, nu ne imaginam că va fi aşa. Oamenii încercau să intre şi prin spatele cinematografului, aşa că am fost nevoiţi să baricadăm uşile. La acel film, pentru că era nou, au fost peste 1.200 de oameni în sală – capacitatea fiind de doar 900 de locuri.
Prima ediţie a Festivalului Serile Filmului Românesc FOTO Arhiva SFR
Pe harta culturală a României
- Ce a urmat după această primă ediţie cu un succes neaşteptat?
De la an la an am crescut, am evoluat, am început să luăm mult mai în profunzime contact cu cinematografia românească. Ne-am făcut prieteni printre actori, printre regizori. Am primit felicitări chiar de la prima ediţie. Toţi ne-au spus: „Se poate!“. Cred că acest festival a crescut organic. Nu suntem o maşinărie de făcut bani. Nu alergăm după imagine. Vreau ca parcursul acestui festival, chiar dacă e greoi sau anevoios uneori, să rămână aşa. Şi invitaţii ne caracterizează pentru calităţile pe care le are acest festival. Pentru amabilitatea colegilor şi a voluntarilor, pentru deschidere, pentru ospitalitate şi pentru faptul că nu se întâmplă doar filme în festival. Prin evenimentele pe care le creionăm încercăm să aducem în prim-plan cineastul, actorul, regizorul, producătorul, directorul de imagine. Asta am încercat să facem de la început – acum, păstrăm aceeaşi linie.
- Dacă cinefilii au primit festivalul cu multă bucurie, cum l-au primit actorii şi regizorii?
Ţin minte că Florin Şerban, regizorul filmului „Eu când vreau să fluier, fluier“, venise de la Berlin, de la festival, şi mi-a dat un SMS în care mi-a spus: „Dragă Andrei, am fost la foarte multe evenimente în străinătate, la foarte multe festivaluri, dar modul în care aţi organizat prima ediţie dă clasă multora“. Mesajul acela a contat enorm. Recunosc că am avut şi susţinerea lui Tudor Giurgiu pe parcursul anilor – el a fost primul invitat. Într-un an ne-a ajutat cu ecranul lor de la TIFF. Din păcate, a fost un accident şi s-a rupt la noi, în timpul festivalului. Ne-am ajutat reciproc cu sfaturi şi cu idei.
Toţi cei care poate vin pentru prima dată la SFR rămân cu o impresie bună şi sunt plăcut surprinşi de modul în care ne organizăm, de modul în care voluntarii interacţionează cu invitaţii. Mulţi şi-au făcut deja o tradiţie ca în luna iunie – excepţie făcând anul acesta – să fie la Iaşi, la festival. Am încercat să creăm o hartă culturală a României. Începe Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, urmează TIFF, iar apoi suntem noi. De la noi, lumea pleacă spre Sibiu, unde începe Festivalul de Teatru.
FOTO Andrei Luca
- Cred că a fost o provocare să le câştigaţi încrederea partenerilor, care nu se mai confruntaseră până atunci cu un asemenea eveniment.
Da, cu această mică-mare problemă ne confruntăm şi astăzi, având în vedere că avem 11 ediţii în spate. Până acum am demonstrat că aproape din nimic am făcut un festival. Am creat un brand pentru Iaşi, pentru ţară. E unicul festival din ţară dedicat exclusiv filmului românesc. Dar ne lovim în continuare de aceste probleme, pentru că piaţa nu e obişnuită. Nu sunt foarte multe evenimente culturale de amploare în Iaşi sau în zona Moldovei, ca posibilii parteneri să se obişnuiască cu această idee. Dar, spre surprinderea mea, sunt parteneri din zona Moldovei care susţin evenimente din Transilvania, de exemplu.
Noi trebuie să o luăm de la capăt cu fiecare ediţie – mergem, discutăm, ne prezentăm. Unii ne spun că nu ne pot ajuta cu nimic, pentru că nu-şi permit. E o discuţie care parcă nu se mai termină. Dar, una peste alta, depăşim momentele astea. Încerc să am grijă de echipă, pentru că ea e cea mai importantă. Poate pe viitor, pentru că deja vorbim de cea de-a 12-a ediţie, avem şanse ca lucrurile să se mai schimbe. Nu ştiu cum vor evolua lucrurile. E şi o perioadă în care venim după un an de pandemic.
Anul trecut nu s-a resimţit atât de intens această problemă, însă acum da. Foarte mulţi parteneri, chiar şi cei care ne susţineau prin serviciile şi produsele lor, nu o mai pot face anul acesta pentru că nu le permite bugetul. E bine că am ajuns aici, e cu mult sacrificiu.
Voluntarii, piatră de temelie
- Cât de importantă este implicarea voluntarilor în organizarea festivalului?
E foarte importantă implicarea lor. Asta le spun şi lor de fiecare dată: ei sunt imaginea festivalului. Noi lucrăm să punem totul la punct, dar în perioada festivalului, publicul şi invitaţii intră în contact cu ei. Noi avem voluntari doar de câţiva ani, pentru că nu ne-am permis până acum – spre exemplu, trebuie să le asiguri mâncarea, să le faci tricouri şi materiale promoţionale cu festivalul. Ei ne ajută foarte mult.
Sunt voluntari care după un an în care au ajutat benevol la desfăşurarea festivalului, au venit în echipă – în actuala echipă de organizare sunt cam patru-cinci persoane care au fost voluntari înainte. E foarte important să ştim că putem să ne bazăm pe ei.
FOTO Arhiva SFR
- Cum i-a influenţat pe ei festivalul?
E foarte important să-i faci să iubească filmul românesc. Aici am avut de lucru, pentru că nu toată lumea cunoaşte cinematografia românească, care are deja o etichetă pusă: sunet prost, nu se vede bine, lumea mănâncă ciorbă, cadre lungi. Unora li s-a schimbat percepţia când au văzut filme, când au participat la anumite întâlniri. Eu cred că, uşor-uşor, am creat o nouă generaţie de cinefili. Aşa cum am creat şi o nouă generaţie pe partea de organizare. E nevoie de asta.
Prin evenimentele pe care le creionăm încercăm să aducem în prim-plan cineastul, actorul, regizorul, producătorul, directorul de imagine. Asta am încercat să facem de la început – acum, păstrăm aceeaşi linie.
Ediţia cu numărul 12
- Ce aduce la Iaşi această a 12-a ediţie a festivalului?
Această ediţie de pandemie aduce peste 50 de evenimente, aproape 60 de invitaţi care vor veni la Iaşi. În premieră, avem spectacole de teatru, pentru că avem şi invitaţi care activează atât în teatru, cât şi în film. Vrem ca spectatorii să îi cunoască în toate ipostazele. Vor rula cele mai noi filme româneşti, care abia au fost lansate sau urmează a fi lansate.
Avem şi un invitat special, căruia îi dedicăm ediţia din acest an: Ion Caramitru. Va fi o retrospectivă cu filme româneşti, filme foarte vechi, care nu au mai rulat pe un ecran mare de ceva vreme, dar şi cu producţii internaţionale, pentru că domnul Caramitru a avut câteva reprezentaţii internaţionale de excepţie.
- Cinefilii se pot bucura şi de evenimente speciale?
Anul acesta avem un eveniment pe care ni-l dorim tradiţie: Gala CineMemoriam. Vom evoca mai multe personalităţi care, din păcate, au plecat de lângă noi. E vorba de Draga Olteanu-Matei, Stela Popescu, Gheorghe Dinică şi Vladimir Găitan. Iar lucrul cel mai important este că despre aceste personalităţi, despre cariera lor, despre viaţa de familie vor vorbi parteneri de scenă, membri de familie, actori şi prieteni.
De exemplu, despre doamna Draga Olteanu-Matei va povesti marele actor Dorel Vişan, la care ţinem foarte mult. Vine soţia domnului Dinică, doamna Gabriela Dinică, fata domnului Găitan, Gloria Găitan, sau persoane care i-au cunoscut, cum ar fi, de exemplu, Laurenţiu Damian, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România, şi Ileana Popovici.
Când e artă lângă artă
- Pe lângă filme-capodoperă, consacrate, ce alte filme vor rula pe marele ecran de la Iaşi?
Sunt filme în premieră: „Întregalde“, cel mai nou film al lui Radu Muntean, şi „Tata mută munţii“, cel mai nou film al lui Daniel Sandu. O să avem o producţie şi un documentar de senzaţie: „Holy Father“, în regia lui Andrei Dăscălescu.
E povestea relaţiei lui cu tatăl său care a devenit călugăr pe Muntele Athos. O să vedem o producţie la care s-a lucrat timp de zece ani, „România Sălbatică“ – un film despre România noastră frumoasă, pe care, poate, nu o cunoaştem aşa cum ar trebui. Iosif Demian, marele regizor român, are un nou film, „Rondul de noapte“, producţie care se va vedea în premieră la SFR.
Vedem, de asemenea, în avanpremieră naţională „Trenul Regal“, o poveste spusă de un reprezentant al Familiei Regale. Şi, bineînţeles, multe alte surprize. Vor fi două seri de scurtmetraje – una la Amfiteatrul Palas, iar alta, la Cinema Ateneu.
FOTO Arhiva SFR
- Aţi pomenit la începutul discuţiei noastre despre câteva spectacole de teatru care se găsesc în programul SFR 12. Despre ce este vorba?
Este vorba despre două spectacole de teatru. Joi, 12 august, se întâmplă la Cinema Ateneu o întâlnire cu Oana Pellea, care vine pentru prima dată la SFR. Vom organiza un eveniment special, vom prezenta personalitatea omului, actorului Amza Pellea – anul acesta ar fi împlinit 90 de ani. Aşa că, Oana Pellea nu ne va împărtăşi doar amintiri despre tatăl ei, ci ne va bucura şi cu un spectacol de teatru, în două personaje: Oana Pellea şi Mihai Gruia-Sandu. Sunt texte adaptate de la William Shakespeare şi mulţi alţii.
E un spectacol care se joacă de 25 de ani, cu casa închisă – se pare că şi la Iaşi va fi la fel. În penultima zi de festival, pe 14 august, îi invităm pe cei care vin la festival să se prezinte le Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, acolo unde va fi susţinut spectacolul „Caramitru-Mălăele. Câte-n lună şi în stele“, cu participarea violoncelistului Adrian Naidin. Se va recita, se va cânta, se va desena.
Oamenii scenei
- În ediţiile anterioare au fost actori sau regizori pe care festivalul i-a adus acasă, la Iaşi. Pe cine aduce ediţia a 12-a?
Mă bucur să spun asta: anul acesta revine la festival o actriţă care s-a născut la Iaşi, este vorba despre Rodica Mandache. Aş putea spune că este un brand al Iaşiului – tocmai de aceea ea va fi declarată Cetăţean de onoare al oraşului. Doamna Mandache încă nu ştie, dar mă bucur că se va întâmpla acest lucru. Rodica Mandache ne pregăteşte şi un spectacol, un recital, „Doamna fără nimeni“. Pregătim şi o expoziţie de fotografie, cu activitatea domniei sale, „Republica Rodica“. Şi, bineînţeles, va rula filmul „Visul unei nopţi de iarnă“, pe care îl vom revedea alături de Florin Piersic.
Actriţa Rodica Mandache, la SFR FOTO Arhiva SFR
- Cunoaştem deja o altă tradiţie a SFR: premiile de excelenţă. Cui dedicaţi excelenţa în acest an?
Din păcate, unul este „In Memoriam“, cel al domnului Ion Dichiseanu. Ne-am fi dorit să ne onoreze şi anul acesta cu prezenţa la festival, îi pregătisem o retrospectivă. Va veni însă fiica domniei sale, Ioana Dichiseanu.
O paletă pentru toţi cinefilii
- E clar că munca din spatele festivalului e mare şi se desfăşoară pe parcursul mai multor luni, dar cum reuşiţi să vă împărţiţi în perioada de desfăşurare a festivalului? Ştim că vor fi mai multe locaţii, practic, mai multe evenimente în acelaşi timp.
Este ediţia cu cele mai multe spaţii – o provocare şi pentru noi. Avem un departament tehnic pe umerii căruia cade cam toată responsabilitatea. Pe lângă toate aceste aspecte, care sunt atent supravegheate şi pregătite, încercăm să oferim publicului alternative – o întreagă paletă de unde cinefilii pot alege. Asta presupune un festival: nu ştii la ce să te duci, pentru că trebuie să alegi. Cu senzaţia aceasta asociez eu un festival bun, consistent.
FOTO Arhiva SFR
- În final, un mesaj pentru cinefili şi câteva detalii despre cum pot participa anul acesta la festival.
Cinefilii să ştie că li s-a pregătit un SFR frumos, un SFR bogat, un SFR în siguranţă. Toate spaţiile vor fi dotate cu dezinfectant, cu termometre, cu apă, cu măşti de protecţie. Va trebui să purtăm măşti în toate locaţiile SFR, fie că vorbim de spaţii acoperite, fie că vorbim de spaţii deschise. Aceasta este condiţia principală. Îi îndemn să vină pentru a se întâlni cu mari nume din cinematografia şi din cultura românească. Îi îndemn să vină şi să ne susţină, nu doar pe noi, ci întregul festival, cumpărând un bilet de pe Evetbook sau direct din locaţiile SFR începând cu data de 11 august. Şi să ne dea reacţii despre ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut – vrem să învăţăm de la o ediţie la alta.
Se încarcă comentariile...
