Viaţă de puşcăriaş în anii 1930: deţinuţii nu făceau baie cu lunile şi iarna trăiau fără lemne de foc

Închisoare. FOTO Arhivă

Arhivele judeţului Hunedoara păstrează mărturii inedite despre traiul în penitenciar la sfârşitul anilor 1930. Conform documentelor, au fost cazuri în care deţinuţii erau nevoiţi să aştepte luni întregi pentru a face baie, iar iarna sufereau de frig, în lipsa lemnelor de foc.

Arhivele Judeţului Hunedoara păstrează o serie de documente inedite de la sfârşitul anilor 1930, în care era prezentată situaţia deţinuţilor din penitenciarul din Deva. În acei ani, închisoarea avea sediul în actuala locaţie a Arhivelor judeţene, din spatele Tribunalului Hunedoara. Clădirea ascundea adevărate drame colective. Un raport al conducerii Penitenciarului Deva, din 29 ianuarie 1939, adresat Direcţiei Penitenciarelor şi prim-procurorului de la Parchetul judeţean Hunedoara, arăta condiţiile în care erau ţinuţi condamnaţii. Administraţia închisorii afirma că, de o lună, deţinuţii nu se mai puteau spăla.

„Băile arestaţilor nu funcţionează din ziua de 30 decembrie 1938, întrucât pompa / fântâna aspiro-respingătoare care trimite apa în rezervorul băii s-a defectat din cauza uzului îndelungat”, se arăta în nota informativă.

Nu aveau apă în băi cu lunile
Deţinuţii, dar şi angajaţii închisorii riscau să se îmbolnăvească. „Fiind absolută nevoie de o reparaţiune completă a fântânii, am cerut firmelor G. Langzyel şi Ştefan Szemeynei, ateliere mecanice din Deva, să examineze fântâna şi să ne dea oferte pentru executarea lucrării. Oferta cea mai avantajoasă, însumând 3820, am procedat la întocmirea formalităţilor, cerând Oficiului Central de Licitaţii să ne dea aviz de angajare, care aviz primindu-l azi am intervenit la Direcţiunea Penitenciarelor pentru aprobarea cheltuielilor. Până la sosirea aprobării suntem puşi în situaţia de a nu avea posibilitatea să facem băi pentru arestaţi, care sunt expuşi din această cauză la lipsa de curăţenie corporală, de efecte de îmbrăcăminte şi pat, să facă paraziţi, mai cu osebire că peni­tenicarul nu posedă nici cuptor de deparazitare”, informa Penitenciarul Deva, potrivit documentelor păstrate la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.

Reprezentanţii Parchetului Judeţean Hunedoara s-au deplasat la penitenciar pentru a verifica situaţia reclamată, iar cazul a fost făcut cu­noscut Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, însă după alte două săptămâni.

„Am onoarea a vă raporta că făcând inspecţie la penitenciarul judeţean ni s-a adus la cunoştinţă că deţinuţii n-au făcut baie de circa patru săptămâni, datorită defectării pompei de aspiraţie a fântânii. Direcţiunea penitenciarului a cerut atelierelor mecanice din localitate oferte pe care le-a înaintat Oficiului Central de licitaţii pentru a ne da avizul de angajare a lucrărilor. Acest aviz, după urgentare, sosind în ziua de 23 ianuarie a.c., penitenicarul a reportat Direcţiunei Penitenciarelor cu nr 261/1939, cerând aprobarea sumei arătată în oferte, primită de Oficiul de Licitaţii. Cum lipsa băii periclitează nu numai curăţenia deţinuţilor, ci însăşi sănătatea lor, respectuos vă rog să binevoiţi a interveni şi dumneavoastră la Direcţiunea Penitenciarelor pentru urgentarea aprobării sumei necesare repara­ţiunii fântânii”, se arată în adresa trimisă în 14 februarie de Parchetul judeţean Hunedoara, procurorului general al Curţii de Apel Cluj.

În acelaşi timp în care deţinuţii sufereau de lipsa apei curente, penitenciarul constata că nu mai dispune de lemne de foc, nici măcar pentru a prepara mâncarea.

„Lemnele de foc necesare penitenciarului prentru prepararea hranei, băi, spălătorie şi încălzitul localului, care ni s-au predat de către Prefectura Judeţului, au fost reduse în acest exerciţiu de la 10 vagoane la şase vagoane. Această cantitate fiind cu totul insuficientă, am intervenit către prefectura judeţului, Onor Rezidenţa Ţinutului Timiş, Direcţiunea Penitenciarelor şi către dumnea­voastră încă din luna iunie a anu­lui trecut, cu diverse rapoarte, fără ca până în prezent să se dea cantitatea absolut necesară, care, după referinţele date de Serviciul Tehnic de Drumuri al Judeţului Hunedoara, este de 11 vagoane lemne pentru un an. Cele şase vagoane de lemne predate de Prefectura Judeţului Hunedoara s-au terminat şi nu mai avem în depozit lemne decât până la sfârşitul acestei săptămâni, când suntem puşi în situaţia de a nu mai avea posibilitatea cu ce să preparăm hrana şi să încălzim localul”, informa Penitenciarul Deva, solicitând în adresa din ianuarie 1939 soluţionarea de urgenţă a „chestiunii lemnelor”, de către procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Cluj.

În afara lemnelor de foc şi a defecţiunilor reţelei de apă, condu­cerea penitenciarului se plângea de lipsa mijloacelor de curăţenie. Condamnaţii erau puşi să îşi facă singuri mături.

„Penitenciarul este lipsit de materiale pentru întreţinerea în bună stare de curăţenie a localului cu: petrol, ulei, cârpe, şi pentru procurarea lor nu dispunem de niciun fond. Curăţenia se face cu măturile confecţio­nate în penitenciar din recolta proprie de tătar, iar reformatori de efecte vechi nu avem. Faţă de această situaţiune pe care am expus-o mai sus vă rugăm să binevoiţi a dispune”, se arăta în adresa penitenciarului din ianuarie 1939.

Greve în penitenciar
Criza din penitenciar s-a prelungit mai multe luni, iar nemulţumirile au condus la greve. „Avem onoarea a vă supune la cunoştinţă că deţinutul Pavlu Fotache a declarat greva foamei cu începere din ziua de 9 august a.c.. Motivele care l-au făcut să declare această grevă nu le cunoaştem”, se arăta într-o adresă a administraţiei penitenciarului, trimisă prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din 10 august 1939.

Între timp, maşinile penitenciarului au ajuns pe butuci, iar condamnaţii trebuiau duşi cu trenul la procese. Chiar şi cei judecaţi pentru omoruri. „Domnule prim-procuror, avem onoarea să vă aducem la cunoştinţă următoarele: ambulanţele penitenciare nu mai funcţionează de mai bine de trei luni şi cum avem de transportat la Curtea Criminală Cluj pentru judecarea proceselor de crimă, pe deţinuţii specificaţi pe verso, vă rugăm să avizaţi la modalitatea lor de transferare, emiţându-ne foi de călătorie pe CFR, pentru arestat şi gardianul de escortă”, se arăta într-o adresă a penitenciarului, aprobată de Parchetul Judeţean Hunedoara, din 2 octombrie 1939. Şase deţinuţi trebuiau transportaţi la Cluj, potrivit notificării penitenciarului.

Condiţiile s-au îmbunătăţit
În scurt timp, situaţia din penitenciar avea să se schimbe. Pompele de apă au fost înlocuite, s-au luat măsuri de igienizare, iar hrana deţinuţilor s-a îmbunătăţit. Cel puţin aşa susţineau reprezentanţii închisorii. „Am văzut pe toţi deţinuţii din penitenciar hainele curate. N-am găsit paraziţi şi scabie. Bolnav Buda Lazăr, ulcer gastric, şi i se permite alimentarea din afară”, se arăta în adresa semnată de Emil Caba, medicul penitenciarului Deva, la 7 noiembrie 1939. În 15 iunie 1940, un control inopinat efectuat la penitenciar de medicul Eugen Hossu Longin, în calitate de medic şef al oraşului Deva, confirma informaţiile oferite de cei din penitenciarul devean. „Toate camerele (cancelarie, camerele gardienilor, celulele deţinuţilor, cameră de alimente, infirmerie, sunt de o curăţenie exemplară. Hrana este substanţială. Baia cu duşuri funcţionează, deţinuţii putând lua săptămânal o baie de curăţenie. Etuva de deparazitare nu funcţionează, totuşi deţinuţii examinaţi nu au prezentat para­ziţi. Serviciul medical îl îndepli­neşte domnul doctor Emil Caba, medic primar al spitalului de stat Deva, care dispune de o infirmerie cu şase paturi, cât şi de o farmacie cu medicamente în abundenţă”, afirmau oficialii, potrivit unui raport din iunie 1940, păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara.

Vă recomandăm şi:

Ciudata legendă a Castelului Corvinilor. Prizonierul Dracula, băgat în beci: „Ca să-l ţină pe vampir departe de casele lor, localnicii înfigeau un cuţit în uşă”

Castelul Corvinilor a păstrat legende înfiorătoare, iar una dintre cele care l-au făcut cunoscut în întreaga lume aminteşte despre întemniţarea voievodului Vlad Ţepeş, timp de şapte ani, într-un beci al monumentului istoric. Chiar dacă povestea nu este adevărată, susţin istoricii, ea a adus notorietate cetăţii din Hunedoara.

Mărturia din închisoare a lui Dan Robert. Fostul viceprimar al Hunedoarei şi-a spus povestea care i-a adus condamnarea

Fostul viceprimar al municipiului Hunedoara, Robert Dan, condamnat la trei ani de închisoare pentru abuz în serviciu, a dat un interviu din închisoare, în care a povestit împrejurările în care a fost condamnat şi viaţa în detenţie.