Micia, misteriosul oraş de andezit al romanilor abandonat de români. Zidurile care pe vremuri aveau rol de apărare sunt acum doar ruine cucerite de bălării

Micia, misteriosul oraş de andezit al romanilor abandonat de români. Zidurile care pe vremuri aveau rol de apărare sunt acum doar ruine cucerite de bălării

Printre ruinele paguslului Micia a fost construite turnurile de răcire de la Termocentrala Mintia.

Micia (Micensis) a fost una dintre aşezările înfloritoare ale Daciei din timpul stăpânirii romane. Ruinele de pe malul Mureşului, din apropierea Devei, împodobite în trecut cu zeci de monumente roşiatice din andezit, sunt date uitării, în ciuda importanţei pe care aşezarea militară cu terme şi temple exotice a avut-o în Antichitate.

Ruinele aşezării romane Micia se află la mai puţin de 10 kilometri de municipiul Deva, în judeţul Hunedoara, însă au rămas aproape necunoscute celor mai mulţi dintre turiştii care ajung în judeţul Hunedoara. Situl este întins pe mai mult de şapte hectare, în vecinătatea municipiului Deva, pe malul rului Mureş.

În vremea în care Micia, numită pagus Miciensis în Antichitate (n.r. – pagus înseamnă sat/comună din Imperiul Roman), era o zonă înfloritoare a coloniştilor şi soldaţilor romani, locuinţele, templele şi castrul ei cuprindeau o suprafaţă de aproape 25 de hectare. De-a lungul istoriei, aşezarea a suferit numeroase distrugeri, iar în prezent este aproape de nerecunoscut. Este monument istoric de categoria A, bogat în relicve ale vieţii strămoşilor noştri, însă în ultimii ani nu a mai beneficiat de grija autorităţilor statului român.

Dovezi ale nepăsării sunt lipsa indicatoarelor spre aşezarea antică, a informaţiilor de la faţa locului despre ce pot vizita turiştii care ajung la Micia şi lipsa măsurilor de protecţie a sitului, în afară de cea a îngropării unor ruine pentru a fi conservate. De asemenea, ultima parte a drumului spre termele romane de pe malul Mureşului şi spre amfiteatru, cele mai importante atracţii ale aşezării, este inaccesibilă cu autoturismul.

Situl arheologic întins pe 7.557 de metri pătraţi are potenţial turistic, susţin reprezentanţii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. De aproape doi ani, Consiliul Judeţean Hunedoara a solicitat preluarea în administrare a aşezării de la Micia, de la Ministerul Culturii, dar fără succes. „Prezenţa unei astfel de resurse culturale trebuie să devină un pilon de dezvoltare durabilă a comunităţii locale. Prin caracteristicile sale şi prin potenţialul său turistic şi ştiinţific, dar şi prin gradul de accesibilitate, situl de la Micia se individualizează, fiind unic în cadrul siturilor romane din provincia Dacia“, a informat Consiliul Judeţean Hunedoara.

Oraşul monumentelor de andezit
Micia este un loc spectaculos, spune arheologul Marius Barbu, cel care în ultimii ani a participat la cercetările efectuate în zonă. „Anul trecut a avut loc ultima campanie de săpături în acest sit foarte bogat în material arheologic. În acest an nu au fost fonduri pentru continuarea lor. Foarte des, în zona fostului pagus Miciensis sunt descoperite de către localnici obiecte şi monumente frumoase, care ne oferă informaţii preţioase despre vechii locuitori ai Miciei“, a relatat arheologul Marius Barbu.

În trecut, Micia, comuna romană cu nume dacic înţesată de monumente din piatră de andezit, a fost o aşezare înfloritoare, apărată de un castru puternic, întins pe şapte hectare. Era locuită de circa 5.000 de oameni, susţin arheologii de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, iar în castrul roman erau cantonaţi 500 de soldaţi din cohortele Legiunii a IV-a Flavia Felix, dar şi din alte trupe. Nucleul civil al aşezării de la Micia era reprezentat de cetăţenii capitalei de la Sarmizegetusa, care au fost împroprietăriţi cu loturi de pământ la fondarea coloniei.

Aici locuiau şi meşterii şi negustorii, care trăiau de pe urma afacerilor făcute cu soldaţii, principala sursă de bani pentru provinciali.

„În Micia au fost descoperite rămăşiţele unui templu al maurilor, războinici aduşi de romani din nordul Africii, iar pe teritoriul aşezării de pe malul Mureşului au fost construite băi termale pe aproape un hectare şi un amfiteatru de piatră. Micia avea port la râul Mureş, punct vamal şi o reţea stradală modernă pentru vremea în care era locuită. Deşi nu a fost ridicată la statutul de municipiu, în Micia condiţiile de trai ale locuitorilor ei erau ca într-un oraş roman“, afirmă arheologul Marius Barbu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri de la Micia a fost cea a templului ridicat pentru soldaţii mauri aduşi din nordul Africii. Rămăşiţele templului au fost descoperite în primăvara anului 1934, în locul numit „Comoară“, apropiat castrului Micia. Un localnic care îşi ara pământul a găsit o lespede de marmură şi un altar de piatră. Inscripţia de pe lespede vorbeşte despre refacerea templului zeilor mauri în anul 204. Maurii au fost aduşi ca trupe de apărare a Daciei, în primii ani de la cucerirea teritoriului, susţinea istoricul Constantin Daicoviciu, care a condus cercetările arheologice. Terenul pe care s-ar fi aflat templul fusese însă bine curăţit şi răvăşit de agricultori, astfel că arheologii au mai putut găsi doar o mică parte din resturile unor ziduri ce presupuneau că provin din templu.

Rol strategic

Comuna a fost conectată la unul dintre principalele drumuri romane care au străbătut teritoriul Transilvaniei, dar rolul cel mai important al ei a fost cel de apărare a graniţelor de vest a Daciei romane, a cărei capitală, oraşul antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, se afla la aproximativ 50 kilometri, iar oraşul Apulum, la 70 de kilometri. O altă misiune strategică a Miciei era de a asigura paza minelor de aur şi argint din Munţii Apuseni. În jurul Miciei s-au dezvoltat alte aşezări romane cu rol militar, însă războaiele de uzură au dus în cele din urmă la distrugerea lor.
Micia a fost locuită între secolele II – IV, aşezarea fiind distrusă în cea mai mare parte încă din Antichitate, în urma războaielor.

„Micia nu a fost părăsită cu totul după retragerea aureliană. Chiar dacă armata şi administraţia romană au fost luate din zonă, populaţia a rămas în Micia, cel puţin până la invaziile hunilor (secolul V), când mai toate aşezările romane sunt părăsite. Este şi cazul Miciei şi al Ulpiei Traiana Sarmizegetusa“, afirmă arheologul Marius Barbu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Podoabele Miciei, în colecţii personale
În Evul mediu timpuriu, ruinele Miciei au fost folosite de localnici ca materiale de construcţii. Blocurile de piatră roşiatică, de andezit, au fost extrase din clădirile devastate şi reutilizate în componenţa zidurilor unor biserici, castele sau pavaje. Frumuseţea unor monumente din Micia a atras şi atenţia principilor transilvăneni.


„Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, şi-a decorat palatele sale din Alba Iulia şi Hunedoara cu sculpturi şi monumente epigrafice romane. Aşa ar putea fi explicată prezenţa la Hunedoara a unei stele funerare şi a unui altar votiv provenind din Micia. Împăratul habsburgic Carol al VI-lea (1711 - 1740), cunoscut pentru colecţiile sale de antichităţi, dispune ca o serie de obiecte descoperite la Mehadia şi Micia să fie trimise cabinetului imperial de antichităţi de la Viena. Monumente epigrafice şi sculpturale provenind de la Micia au intrat şi în unele colecţii particulare, împodobind parcurile castelelor nobiliare“, informa prof. dr. Ioan Andriţoiu, în „Istoricul cercetărilor privitoare la aşezarea şi fortificaţia romană de la Micia“.

Distrugerile ruinelor de la Micia au continuat şi în secolul XIX, când blocuri de piatră din zidurile ei au fost extrase de localnici pentru a fi folosite la repararea şoselei din Brănişca, devastată de apele Mureşului. În anul 1869 a demarat construcţia căii ferate Deva – Arad, care traversa ruinele orăşelului antic, afectând o parte a vestigiilor acestuia. Alte terenuri ale aşezării romane au lăsat locul Termocentralei de la Mintia, construită în anii 1960, în timp ce râul Mureş, căruia i-a fost deviat cursul în 1967, a scufundat o parte dintre ruinele Miciei.

Ruinele romane ale Miciei au fost cercetate sistematic începând din secolul XIX, cu sprijinul Societăţii de Istorie şi Arheologie a judeţului Hunedoara, cea care a contribuit la înfiinţarea muzeului din Deva. De la sfârşitul secolului trecut şi până în prezent, un număr impresionant de obiecte antice au fost preluate din Micia şi predate muzeului din Deva. Printre artefactele descoperite la Micia sunt circa 250 de inscripţii si monumente sculpturale, din piatră, unelte si obiecte de uz gospodăresc, un tezaur cu peste 2.000 de denari imperiali din argint, piese figurate din bronz, unica trusă medicală completă identificată până în prezent în Dacia romană, podoabe şi obiectele vestimentare, stele funerare din piatră cu imaginile celor trecuţi în veşnicie, statuile unor zeităţi ca Jupiter sau Diana sau capul Medusei Gorgona. Multe dintre acestea sunt prezentate într-o expoziţie spectaculoasă, în Lapidariumul Palatului „Magna Curia“ din Deva. 

ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA - ORAŞUL APĂRAT DE MICIA
Primul oraş înfiinţat pe teritoriul Daciei, după cucerirea teritoriilor ei de către romani, este Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost întemeiată de împăratul Traian, în anul 106, şi a fost transformată în capitala noii provincii cucerite de armatele romane. Vechile ruine ale aşezării din inima Daciei ocupă o suprafaţă de peste 30 de hectare la poalele Retezatului şi ale Munţilor Poiana Ruscăi. Ele amintesc de un oraş cosmopolit cu clădiri luxoase şi temple impunătoare. Potrivit arheologilor, oraşul în formă patrulaterică era înconjurat de un zid de aproape cinci metri, construit din blocuri de piatră cioplite. Porţile de pe laturile paralele erau legate între ele prin două străzi principale, care străbăteau cetatea dintr-o parte în alta. Piaţa era în centrul oraşului, în care se mai aflau clădirile administrative şi religioase. În afara cetăţii erau case, temple, construcţii diverse şi cimitire. În secolul al doilea, Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost ţinta atacurilor armate la care participau dacii liberi şi alte popoare. Invaziile şi răscoalele au fost suprimate de armatele romane, iar în cinstea victoriilor în Ulpia Traiana au fost ridicate mai multe monumente de for public.

Cum a fost ruinat  oraşul antic

Declinul Sarmizegetusei romane a avut loc la mijlocul secolului al treilea. Pe fondul atacurilor şi al lipsei soluţiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei şi funcţionarilor, care au fost urmaţi şi de proprietarii de pământ şi de sclavi. „Oraşul a continuat să supravieţuiască cu o populaţie împuţinată şi modestă, care trăia în palatele părăsite şi care, în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreaţă rezistentă. Viaţa oraşului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor şi a popoarelor aduse de aceştia“, afirma arheologul Gică Băeştean, reprezentantul secţiei muzeale a sitului.

Complexul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa se află în apropiere de Haţeg şi de vechile Porţi de Fier ale Transilvaniei, într-o zonă de importanţă strategică în care au avut loc de-a lungul secolelor mai multe bătălii sângeroase. Anual, aici au loc cercetări arheologice, însă, potrivit reprezentanţilor secţiei muzeale din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, doar cinci la sută din suprafaţa oraşului antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost cercetată în detaliu. Turiştii care ajung în Ulpia Traiana Sarmizegetusa s-ar putea pierde în prezent prin mulţimea ruinelor, dar şi pe ogoarele, grădinile şi livezile care alternează în diversitatea peisajului cu urmelele fostelor monumente antice. Pe drumurile din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, prin sit, încă trec căruţele localnicilor care au terenuri în zonă.

ATRACŢII TURISTICE ANTICE ÎN JUDEŢUL HUNEDOARA

Judeţul Hunedoara este bogat în situri arheologice importante. Alături de ruinele aşezărilor romane de la Micia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, printre aşezările antice devenite obiective turistice se află Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Daciei în secolul I în. Hr., şi cetăţile ridicate pentru apărarea ei în Munţii Orăştiei (Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa), toate aflate în patrimoniul UNESCO. Din Antichitate datează şi ruinele Germisarei (Geoagiu), aşezarea daco-romană cunoscută pentru apele ei cu efecte terapeutice, şi Aquae Călan de pe Valea Streiului, recunoscută pentru băile termale.


Vă recomandăm şi:

Oraşe dispărute din România. Povestea celor două Sarmizegetusa: oraşul regilor daci şi capitala întemeiată de romani

Oraşe dispărute din România: Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa au fost în perioade diferite ale Antichităţii cele mai importante oraşe ale Daciei. Ruinele celor două foste capitale se află pe teritoriul Hunedoara şi reprezintă situri istorice importante.

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distrusă de romani, ce înseamnă Decebalvs per Scorilo şi misterele sanctuarelor solare

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, înainte de războaiele romane care au dus la distrugerea ei. În prezent situl arheologic al vechiului oraş antic este inclus în patrimoniul UNESCO, importanţa fiindu-i astfel recunoscută pe plan mondial.

 

citeste totul despre: