Cum au fost manipulaţi românii în zilele Mineriadei din iunie 1990: „Minerii au dezarmat bandele de torţionari, bişniţari şi huligani ce au terorizat Guvernul”
0În zilele Mineriadei din iunie 1990, mii de oameni au luat drumul Capitalei, pentru a participa la „curăţarea” Pieţei Universităţii de manifestanţii împotriva Guvernului. Articolele din ziarele locale ale vremii arată cum erau instigaţi minerii la violenţe.
Au trecut 28 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă. În iunie 1990, reprimarea brutală a manifestanţilor din Piaţa Universităţii a avut drept consecinţe, potrivit procurorilor, moartea prin împuşcare a patru persoane, vătămarea a aproape 1.500 şi lipsirea de libertate abuzivă a altor peste 1.200 de oameni.
În 13 iunie 1990, cel puţin zece trenuri de călători, unele cu câte 15 vagoane, au fost puse la dispoziţia celor aproape 20.000 de mineri din Valea Jiului şi a muncitorilor aduşi din mai multe zone ale ţării pentru a participa la acţiunile de opresiune împotriva celor care manifestau în Piaţa Universităţii.
Ziarele locale din Hunedoara au turnat gaz pe foc, mobilizându prin articole instigatoare populaţia împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii.
„Ieri, în capitală, elemente extremiste s-au dedat la acte huliganice deosebit de grave, devastând televiziunea, incendiind instituţii de stat şi mijloace de transport ale forţelor de ordine, molestând şi agresând ostaşi, ziarişti, cetăţeni”, arăta titlul unui articol pe prima pagină în ziarul Cuvântul Liber, din 14 iunie 1990.
În continuare, publicaţia judeţeană urmaşă a „Drumului Socialismului” prezenta comunicatul Preşedintelui României: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”, informa Cuvântul Liber.
Manifestanţii, numiţi „fascişti, legionari”
Ziarul local şi-a trimis un corespondent în Capitală, pentru a relata despre protestele din Piaţa Universităţii şi isprăvile minerilor. Au fost omise actele de violenţă cu care au fost reprimate acţiunile din Piaţă, în schimb manifestanţii anti Guvern au fost diabolizaţi.
„Cine şi-ar fi închipuit că după ce poporul şi-a exprimat voinţa, prin vot, la 20 mai, alegându-şi liber reprezentanţii în Senat şi Camera Deputaţilor şi un preşedinte al României, se vor găsi forţe obscure să declanşeze o adevărată lovitură de stat, menită să întoarcă rezultatul alegerilor şi să instauree un regim extermist, de tip fascist, legionar? Fapt este că locuitorii Capitalei, toţi cetăţenii României, au fost siliţi să trăiască o zi şi o noapte de groază, timp în care grupuri de indivizi dezlănţuiţi, unii în stare de beţie, drogaţi, înarmaţi cu sticle incendiare, cu pietre şi cărămizi, cu cuţite şi răngi metalice, cu alte obiecte contondente s-au năpustit cu ură şi furie asupra Pieţei Universităţii (abia degajată şi curăţată), asupra forţelor de ordine, asupra clădirii Ministerului de Interne, Poliţiei Municipiului Bucureşti, Serviciului Român de Informaii, Casei Centrale a Armatei şi a altor instituţii de stat vitale ţării. Cu inima însângerată am urmărit cu toţii imaginile pe care ni le-a transmis Televiziunea Română, această bravă instituţie a presei româneşti, care după ce a fost ocupată şi devastată de aşa zişii manifestanţi şi eliberată de bravii paraşutişti ai Armatei Române, a găsit resurse, sub potopul de pietre şi sticle incendiare aruncate asupra clădirii, să ne aducă în casă un zâmbet de speranţă, să ne liniştească transmiţând fotbal din Campionatul Mondial şi muzică”, relata reporterul Gheorghe Ilinca, în articolul „Zile de groază şi de speranţă”, din 15 iunie 1990.
„Guerilla urbană a încetat. În capitală e iarăşi linişte”, informa Cuvântul Liber, în numărul următor.
„Pe la miezul nopţii, minerii sunt pentru locuitorii capitalei prezenţa cea mai frecventă. De cum au venit au împrăştiat şi dezarmat bandele de torţionari, bişniţari şi huligani, incendiatori ce au agresat şi terorizat Guvernul, Televiziunea, au dat foc sediului Poliţiei, au transformat centrul Capitalei într-un infern”, comenta corespondentul ziarului din Hunedoara.
Minerii felicitaţi în presa locală
„La sediile PNL şi PNŢ c.d., în tocurile ferestrelor sparte stau minerii în ciorchine şi salută trecătorii. La sediul PNL au găsit mari sume de bani falşi, presa cu care erau tipăriţi, manifeste instigatoare. La sediul PNŢ c.d. au descoperit mii de seringi (bănuiţi pentru ce), valută, medicamente şi arme. Unul dintre liderii acestui partid, miniparlamentarul Petrina, a fost găsit în mare defect, încercând să împrăştie minerii cu maşina proprietate personală. Cu greu a fost salvat de Poliţie şi arestat. Dar din maşina sa nu a mai rămas nimic, aceasta fiind transformată în rămăşiţe şi fărâme”, completa corespondentul.
„Adio Golania” şi „Ţara vrea linişte”, au fost titlurile altor articole de primă pagină din ziarul judeţean, în care erau înfieraţi manifestanţii, numiţi, printre altele, „sărmanii mercenari ai foamei în numele unor idealuri stupide”.
„Vineri, ora 8. Golania nu mai este. Ţara celor fără de ţară, vajnici <<apărători>> ai revoluţiei – cum, cu ipocrizie îşi ziceau – a dispărut. Au dispărut şi funiile, sârmele, bolovanii, ţevile, gardurile ce ţineau loc de hotar. A dispărut tribuna improvizată la care se putea urca pe o scară ce ne amintea de coteţele de găini ale bunicilor. A dispărut şi tirul luat cu japca de un şofer, care în ultima vreme în Golania priza, nu ştim ce, ca să trăiască precum în rai. A dispărut şi tabăra de corturi, au dispărut şi lozincile. A dispărut totul: mizeria, ruşinea, promiscuitatea şi agresivitatea. Au dispărut şi sărmanii mercenari ai foamei în numele unor idealuri stupide. Să sperăm că au dispărut pentru totdeauna. A dispărut nefirescul sordid cu care, vai, ne obişnuiserăm, care pe unii îi contraria, pe alţii îi îndârjea. Şi dacă Golania nu mai e, ce mai este acum în Piaţa Universităţii? Ei bine, domnilor, în Piaţa Universităţii, în Capitală, este aşa cum a fost pe timpul străbunicilor, bunicilor, părinţilor noştri: Linişte”, conluziona autorul articolului, fără a mai menţiona de victimele Mineriadei.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
