Blestemul Huniazilor: morţile învăluite în mister care au măcinat puternica familie a Transilvaniei medievale

Blestemul Huniazilor: morţile învăluite în mister care au măcinat puternica familie a Transilvaniei medievale

Ioan de Hunedoara şi fiul său Matia

Ioan de Hunedoara a murit de ciumă, la scurt timp după ce îi alungase pe turci de la porţile Belgradului. Matia, fiul său devenit rege al Ungariei, a murit intoxicat de plumb, iar fratele său mai mare Ladislau a fost decapitat. Şirul de tragedii neaşteptate, unele inexplicabile, din familia Huniazilor au curmat devreme istoria unei familii puternice, care a dominat Transilvania în secolul XV.

Huniazii (Corvinii) au fost una dintre cele mai puternice familii din istoria Transilvaniei, însă dominaţia lor s-a întins doar pe durata unui secol. Ultimul descendent al Corvinilor, prinţul Cristopher, a murit otrăvit la vârsta de 15 ani. Tragediile neaşteptate nu i-au ocolit însă pe membrii de seamă ai familiei transilvane.

Ioan de Hunedoara, răpus de ciumă
Ioan de Hunedoara (1407 - 1456), cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara, a condus Transilvania la mijlocul secolului XV şi a fost, de asemenea, guvernator al Ungariei. Voievodul a fost tatăl regelui Matia al Ungariei şi s-a remarcat printr-o carieră militară strălucită. Ioan de Hunedoara a condus armatele care au apărat Europa de invaziile otomane şi au reuşit în vara anului 1456 să alunge oştirile sultanului Mehmet II Cuceritorul de la porţile cetăţii Belgradului.

În 11 august 1456, la doar trei săptămâni după victoria strălucită asupra otomanilor, Ioan de Hunedoara a murit în tabăra militară din apropiere de Belgrad.

„În lagărul turcesc pătrunse oastea învingătoare, o aştepta o pradă imensă, părăsită de armata otomană în retragere. Miasme grele pluteau peste câmpul de bătaie, ce văzuse aşternându-i-se, în câteva zile, atâtea mii de cadavre. Începuseră să bântuie molime în rândurile armatei”, scria istoricul Camil Mureşanu autorul unei biografii a voievodului.

Ioan de Hunedoara a fost printre cei răpuşi de ciuma care se răspândise în tabără. Unii cronicari turci au susţinut că Ioan de Huendoara ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii acestuia din calea armatei creştine. Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail, iar pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”.

Istoricul Nicolae Iorga îl omagia astfel pe voievodul hunedorean: “Şi în pragul bătrâneţii, moartea l-a atins şi pe dânsul, dar nu acasă în cetăţuia de pe Zlaştiu, ci departe, în corturile de supt cetatea Belgradului sârbesc, dinaintea căreia el făcuse să fugă un sultan, unul dintre cei mai mari pe cari i-a avut Turcimea”, scria Nicolae Iorga, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”.

Fratele mai mic al voievodului, ucis în luptă
Ioan de Hunedoara a avut un frate mai mic, pe nume Ioan (Ivaşcu) Huniad (1409 - 1441) despre care s-au păstrat mai puţine informaţii istorice. Ivaşcu a fost ban al Severinului şi a participat la campaniile militare conduse de Iancu împotriva oromanilor. Potrivit unor istorici, Ivaşcu a fost ucis într-una din lupte în jurul anului 1441. A fost înmormântat în Alba Iulia, iar fratele său l-a numit cel mai viteaz dintre viteji, recunoscându-i astfel meritele în războaie.

Fiul cel mare al lui Iancu a murit decapitat
Ladislau Hunaide (1433 - 1457), fiul cel mare al voievodului Ioan de Hunedoara, a fost comandant de oşti şi petru o scurtă perioadă ban al Croaţiei şi Dalmaţiei. A murit în urma unui complot, ucis la ordinul regelui Ungariei, Ladislau Postumul. În toamna anului 1456, după moartea tatălui său, conflictul dintre Ladislau Huniade şi căpitanul general al Ungariei, Ulrich de Celje s-a înteţit. Oamenii lui Huniade l-au asasinat pe Ulrich de Celije. La scurt timp Huniade era numit căpitan general al regatului şi ministru de finanţe. Regele îi promisese că îl va proteja, însă nu s-a ţinut de cuvânt. Chemat la Buda, Ladislau Huniade este arestat sub acuzaţia de complot împotriva regelui Ladislaus. A fost condamnat la moarte fără nici un fel de formalităţi legale şi decapitat la data de 16 martie 1457.

Moartea suspectă a lui Matia
Matia Corvin (1443 - 1490), fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei. Potrivit istoricilor, marea nobilime din Ungaria nu s-a împăcat cu prezenţa lui Matia pe tronul Ungariei şi a uneltit pentru a-l detrona. Marii nobili ar fi reuşit să-şi pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soţia regelui. Medicul reginei îl trata de reumatism pe regele Matia otrăvindu-l cu plumb, susţin unii istorici. Regele Matia Corvin a murit de saturnism, o intoxicaţie cronică de plumb, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani. Istoricii susţin că în ultima parte a vieţii sale Matia nu se mai putea deplasa din cauza bolii şi că moartea ar fi survenit în urma unui atac cerebral, cauzat de maladie.

„Măreţul crai, înconjurat de scriitori italieni care vorbeau latineasca bună a Renaşterii, de pictori italieni aşa mari, ca Filippino Lippi, de curtea bogată şi trufaşă a soţiei sale de bătrâneţe Beatricea, fiica regelui de Neapole, albastra, şi el a murit departe de cetăţuia ardeleană unde o cămăruţă i-a fost leagănul. În depărtata Viena împărătească s-a desfăcut sufletul lui, care se deşteptase în acel unghiu sălbatic de Românime, între căciularii pletoşi ai părintelui său, voievodul”, scria Nicolae Iorga, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”.

Ioan Corvin a murit la 32 de ani
Ioan Corvin (1473 - 1504), fiul ilegitim al regelui Matia Corvin şi al amantei sale Barbara Edelpock, a fost rege al Bosniei şi ban al Croaţiei şi Slavoniei. A fost însă împiedicat de marile familii de nobili ale Ungariei şi de soţia regelui defunct Matia să devină succesor al acestuia la tronul Ungariei. Ioan Corvin a încercat să se impună ca palatin al Ungariei însă nu a reuşit. Armatele sale au fost implicate în confruntări cu oştile otomane care atacau teritoriile croate. Corvin a murit în Krapina, locul unde se retrăsese după o bătălie cu turcii.

Cristopher Corvin, ucis de otravă
Ultimul descendent al familiei Huniazilor a fost Cristopher Corvin (1499 - 1506), fiu al lui Ioan Corvinus şi al soţiei Beatrice de Fargepan şi descendent al regelui Matia. După moartea tatălui său din 1504, Cristopher a decedat şi el, la scurt timp. Potrivit unor istorici, prinţul ar fi murit otrăvit. Elisabeta Corvin (1496 - 1508), singura soră a prinţului Cristopher, a murit în circumstanţe necunoscute, la vârsta de 13 ani.

Cum au murit soţiile Huniazilor
Elisabeta Szilagyi (1410 - 1483) a fost soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin al Ungariei. A murit în 1483, în circumstanţe necunoscute.

Elisabeta de Celije (1441 - 1455) a fost prima soţie a lui Matia Corvin. S-a stins din viaţă la Castelul Corvinilor din Hunedoara, ca urmare a unei boli febrile.

Ecaterina de Podebrady (1449 - 1464) a fost a doua soţie a lui Matia Corvin. A murit la vârsta de 15 ani, în urma unei infecţii contractate în timpul sarcinii. La scurt timp după naştere, a decedat şi pruncul lui Matia Corvin

Beatrice de Aragon (1457 - 1508) a fost cea de-a treia soţie a regelui Matia. După moartea acestuia, în 1490, Beatrice s-a recăsătorit cu Vladislau II, rege al Ungariei şi al Boemiei. A murit la Napole, din cauze naturale.

Beatrice de Fargepan (1480 - 1510), soţia lui Ioan Corvin, fiul ilegitim al lui Matia, s-a recăsătorit cu George de Brandeburg, la cinci ani după moartea primului soţ şi a devenit una dintre cele mai înstărite femei din Transilvania, având în stăpânire domeniile Hunedoarei şi ale Lipovei. Beatrice (foto) a murit la un an după căsătoria cu George de Brandeburg.


Vă recomandăm şi:

Legendele necruţătoarei Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin al Ungariei

Elisabeta Szilagyi a ajuncat un rol important în cucerirea tronului Ungariei de către fiul ei Matia Corvin şi a contribuit la ascensiunea nobiliară a lui Ioan de Hunedoara. Totuşi, mai multe legende o înfăţişează într-o lumină nefavorabilă.

Ioan de Hunedoara înfruntătorul de păgâni şi Matia Corvin, regele cu mândria neînfrânată. Cum îi descria Nicolae Iorga pe cei doi eroi ai Hunedoarei

Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.

Secretele Castelului Corvinilor. Zece lucruri mai puţin cunoscute despre monumentul fascinant al Hunedoarei

Castelul Corvinilor din Hunedoara are o istorie de peste şase secole, iar în prezent este unul dintre cele mai vizitate monumente din România. Turiştii din toate colţurile lumii i-au trecut pragul şi au rămas impresionaţi de frumuseţea şi de legendele care circulă pe seama lui, însă multe dintre secretele fortăreţei au rămas necunoscute publicului larg.

Matia Corvin, regele maghiar care l-a ţinut prizonier pe Ţepeş. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fiul lui Ioan de Hunedoara: cine l-a otrăvit

Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.

Ioan de Hunedoara, „atletul lui Hristos”. Zece lucruri mai puţin ştiute despre voievod. „Lumea nu a mai cunoscut vreodată un asemenea om”

Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.

citeste totul despre: