Attila, regele barbar care a îngenuncheat un imperiu. Zece lucruri mai puţin ştiute despre cel numit „Biciul lui Dumnezeu“
0
Attila, regele legendar al hunilor, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari conducători militari. Aproape a îngenuncheat Imperiul Roman, iar războaiele de cucerire au adus hunilor ţinuturi extinse şi cantităţi impresionante de aur. O serie de controverse au rămas de-a lungul timpului despre cel supranumit „Biciul lui Dumnezeu”.
Attila a fost cel mai puternic conducător al hunilor. S-a născut în anul 395 şi a domnit între anii 433 – 453, peste ţinuturile Imperiul Hun, care se întindea de la munţii Ural la fluviul Rin şi de la Dunăre la marea Baltică. Unul dintre autorii vremii sale, care l-au întâlnit, a fost istoricul bizantin Priscus Panites. Lucrările sale şi ale lui Iordanes au oferit numeroase detalii despre viaţa celui supranumit „Biciul lui Dumnezeu”. Iată zece lucruri mai puţin ştiute despre regele hunilor şi al sciţilor.
1 Romanii i-au plătit tribut
Hunii au fost populaţii nomade care au locuit în Europa şi Asia în primele şapte secole după Hristos. În vremea celui mai important conducător al lor, hunii s-au îmbogăţit din tributurile cerute chiar şi pe timp de război şi din răscumpărările prizonierilor, afirma istoricul Priscus. După moartea regelui Rua, Attila şi fratele său Bleda au devenit conducătorii triburilor unite ale hunilor. Au negociat un tratat de pace cu romanii, care le plăteau 300 de kilograme de aur în fiecare an, şi o răscumpărare de opt monede de aur pentru fiecare prizonier.
2 Attila a stăpânit ţinuturile Daciei
Iordanes relata despre Attila că devenise stăpân în Dacia. Hunii au invadat actualele teritorii ale ţării noastre în secolele IV – V, potrivit unor istorici. „Attila, stăpânul tuturor hunilor şi singurul stăpânitor în lume al aproape tuturor neamurilor din întreaga Sciţie, a fost admirat şi s-a bucurat de o faimă strălucită la toate neamurile”, relata Iordanes, autorul lucrării istorice Getica.
3 Se spune că şi-a ucis fratele
Attila a fost nepotul regelui hun Rua, care a murit subit în anul 434. Împreună cu fratele său mai mare, Bleda, Attila a preluat puterea după moartea lui Rua, iar cei doi au încercat să extindă imperiul prin noi cuceriri teritoriale. A fost vremea în care romanii plăteau un tribut important hunilor. În anul 445, însă Bleda a murit brusc, iar autorii vremii presupun că a fost ucis de Attila.
4 Palatul din Dacia al lui Attila
O descriere a palatului său din ţinuturile Daciei a fost oferită de Iordanes, care îl cita pe istoricul bizantin Priscus Panites. „Istoricul Priscus, fiind trimis de Theodosius cel tânăr într-o ambasadă la el, ne relatează, între altele, următoarele: „trecând peste nişte fluvii foarte mari şi anume Tisia, Tibisia şi Drica, am ajuns la locul în care odinioară Vidigodia, cel mai viteaz dintre goţi, a căzut printr-o mişelie a sarmaţilor. De aici am ajuns nu departe de satul în care stătea regele Attila, zic sat dar era de mărimea unui oraş foarte mare. Într-însul am găsit un palat de lemn făcut din scânduri lucioase, a căror legătură era aşa închegată într-un tot, încât cu greu se observa locul de unire al scândurilor, şi numai dacă priveai cu atenţie. Puteai să vezi săli întinse pentru ospeţe şi portice de o construcţie foarte frumoasă. Toată curtea era înconjurată de o împrejmuire uriaşă, încât însăşi mărimea ei arăta că este vorba de un portal regal. Aceasta era reşedinţa regelui Attila care stăpânea toate meleagurile barbarilor. El prefera locurile acestea tuturor cetăţilor cucerite de dânsul”, scria Iordanes.
Acelaşi istoric bizantin a oferit detalii despre modul în care Attila era privit de supuşii săi. „La intrarea în acest sat, lui Attila i-au ieşit în întâmpinare fete tinere, mergând într-o anumită rânduială şi fiind acoperite cu voaluri subţiri şi albe, pe care le ţineau în sus aşa că sub fiecare voal, ţinut sus de mâinile femeilor de pe delături, mergeau şapte sau mai multe fete. Erau multe şiruri de femei sub voaluri şi cântau cântece scitice. Când Attila a ajuns aproape de casa lui Onegesius, deoarece drumul spre palatul regelui trecea pe la el, i-a ieşit înainte soţia lui Onegesius împreună cu o mulţime de sclave. Unele aduceau bucate, altele vin, căci aceasta este cea mai mare cinste la sciţi. Ea l-a salutat şi l-a rugat să mănânce din ceea ce adusese cu atâta bunăvoinţă. Attila a mulţumit soţiei prietenului său şi a gustat din mâncăruri stând călare, iar barbarii ce-l însoţeau i-au ridicar în sus tava, care era din argint”, relata Priscus Panites.
5 Ospeţele lui Attila
Priscus Panites a participat la un ospăţ dat de Attila, în palatul său din Sciţia (Dacia), prilej cu care l-a descris pe regele hun. „Mai întâi a intrat sclavul lui Attila, aducând tavă plină cu cărnuri, în urma lui, sclavii tuturor celorlalţi meseni au pus pe mese pâine şi bucate. Pentru ceilalţi barbari şi pentru noi au fost pregătite mâncăruri alese, servite pe farfurii de argint, însă lui Attila i s-a adus o tavă simplă, din lemn, pe care nu era nimic altceva decât carne. De altfel, el s-a arătat cumpătat în toate celelalte, deoarece pentru ceilalţi bărbaţi s-au dat cupe de aur şi de argint, pe când paharul său era de lemn. Simplă îi era şi îmbrăcămintea, căci nu se îngrijea de nimic altceva decât să îi fie curată. Şi nu se deosebeau întru nimic, nici sabia, nici legăturile încălţămintei sale barbare şi nici frâul calului său, care nu avea podoabe de aur, pietre scumpe sau alte lucruri de preţ, ca al celorlalţi. Doi barbari au înaintat până în faţa lui Attila şi au recitat versuri în care cântau biruinţele şi vitejia lui Attila în timpul războiului. Mesenii îşi întoarseră privirile către dânsul. Unii admirau stihurile, alţii erau înduioşaţi în sufletele lor de amintirea războaielor, iar alţii izbucneau în lacrimi, deoarece îşi aveau trupurile slăbite din pricina vârstei şi erau siliţi, fără voia lor, să ducă o viaţă linişită. Numai Attila a rămas neclintit, cu faţa neschimbată”, scria Priscus Panites, potrivit autorilor volumului Izvoarele Istoriei României II (Editura Academiei RSR, 1970).
6 Cruzimea regelui hun
Istoricii Antichităţii târzii au descris în culori sumbre obiceiurile de viaţă ale hunilor care inspirau teamă prin cruzimea lor. Attila nu făcea excepţie. „În timp ce călătoream şi ne pregăteam să poposim lângă un sat, a fost prins un scit care venise în ţara barbarilor ca spion trimis de romani. Attila a poruncit să fie ucis prin răstignire. În ziua următoare am trecut prin alte sate şi am văzut doi bărbaţi care fuseseră făcuţi sclavi de către sciţi şi erau purtaţi cu mâinile legate la spate, pentru că îşi omorâseră stăpânii căpătaţi în timp de război. Sciţii le-au vârât capetele între două lemne despicate şi i-au răstignit”, afirma Priscus, citat de autorii volumului Izvoarele Istoriei României II (Editura Academiei RSR, 1970).
7 Bătălia care a pus capăt imperiului său
Cea mai importantă bătălie a armatelor sale a avut loc în 20 iunie 451, pe Câmpiile Catalaunice, pe teritoriul actualei Franţe. A fost ultima mare bătălie a Antichităţii . Oştile lui Attila şi ale aliaţilor săi au dat piept cu cele ale unei coaliţii aflate sub comanda generalui roman Flavius Aetius şi a regelui vizigot Theodoric I. Armata regeui hun a fost înfrântă, iar bătălia a marcat sfârşitul dominaţiei militare hunice în Europa şi a imperiului hun. Peste 15.000 de oameni au murit în bătălie, susţinea autorul antic Iordannes. Potrivit obiceiurilor hunice, Attila a cerut preoţilor să examineze rămăşiţele unui sacrificiu în dimineaţa bătăliei. Aceştia au prezis dezastru pentru huni dar că unul din comandanţii duşmanilor va fi ucis. Cu riscul vieţii sale şi sperând că Aetius va fi ucis, Attila a dat ordinul de atac, însă abia în ora a noua, pentru a profita de apropierea amurgului în cazul unei înfrângeri, relata Iordanes, în Getica.
8 Convins de Papa Leon să nu pustiască Roma
La un an după marea înfrângere din Câmpiile Catalunice, Attila a invadat Italia şi a devastat mai multe oraşe în drumul oştilrior sale spre Roma. Generalul roman Aetius, văzând că nu are şanse să ţină piept cu armatele sale cuceritorului l-a convins pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea regelui hun şi să îi ceară pacea, oferindu-i aur. Potrivit spuselor lui Attila, sfinţii Petru şi Pavel i s-au arătat şi i-au cerut să-l asculte pe Papa Leon şi să se retragă din Italia.
9 A cerut jumătate din imperiu ca zestre
În anul 450, Honoria, sora împăratului Valentinian al treilea, i-a trimis lui Attila un inel, cerându-i să o salveze de la o nuntă aranjată, pe care nu o dorea, cu un senator roman. Attila a răspuns cerând-o în căsătorie, dar cu condiţia să primească drept zestre jumătate din imperiul de apus. „De aceea Attila era hotărât să înceapă războiul şi trimisese din nou soli în Italia, care cereau să-i dea pe Honoria, căci aceasta îi fusese destinată ca soţie şi făcuse dovadă despre intenţia ei cu inelul pe care i-l dăruise şi pe care Attila îl trimitea să-l arate. În acelaşi timp cerea lui Valentinanus să-i dea jumătate din împărăţie deoarece şi Honoria trebuia să primească o parte din domnie de la părintele ei”, scria istoricul bizantin Priscus.
10 A murit în noaptea nunţii
Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu prinţesa burgundă Hilda, în 453. „Attila a murit din cauza unei hemoragii la nas, noaptea, pe când dormea cu ţiitoarea sa hună. Această tânără a fost bănuită că l-a omorât”, relatau autorii Chronicon Paschale, din secolul al VII-lea. Attila avea in jur de 57 de ani in anul 453 şi avusese peste 300 de soţii şi amante, potrivit unor istorici.
O legendă veche spune că iarba nu creşte unde au călcat copitele calului lui Attila.
Vă recomandăm şi:
Cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci. Astfel erau caracterizaţi geţii de istoricul grec Herodot, cel care a oferit primele descrieri elaborate ale popoarelor care în urmă cu aproape două milenii şi jumătate ocupau ţinuturile actualei Românii. Tot Herodot îi prezenta pe strămoşii geţi (daci) drept oameni care se credeau nemuritori, iar aceast lucru i se datora zeului lor, Zamolxis.
Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei.
Agatârşii au locuit pe actualul teritoriu al Transilvaniei în urmă cu 2.500 de ani, potrivit istoricilor, iar autorii antici au descris obiceiurile neobişnuite ai celor consideraţi strămoşi ai dacilor. Agatârşii, tatuaţi, vopsiţi şi împodobiţi cu aur, îşi luau mai multe neveste pe care le împărţeau între ei, îşi cântau legile şi îi venerau pe Apollo şi Dionis.
Se încarcă comentariile...
