Arsenie Boca şi preoţii care aduceau ploaia. De ce se temeau securiştii din anii 1950 de slujbele din biserici
0Documente secrete păstrate în arhive arată cum erau urmăriţi preoţii în anii 1950 şi ce tulburări creau în timpul slujbelor. Arsenie Boca se număra printre cei urmăriţi de autorităţi, iar o slujbă ţinută de un sobor în care oamenii s-au rugat pentru ploaie a pus poliţia în alertă.
Note informative secrete de la începutul anilor 1950 oferă detalii despre modul în care autorităţile represive din comunism monitorizau activitatea Bisericii. În Ţara Haţegului, mai mulţi preoţi, printre care şi stareţul Arsenie Boca al Mănăstirii Prislop, s-au numărat printre personajele incomode pentru noul regim, potrivit rapoartelor secrete ale Poliţiei, documente păstrate la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
O slujbă religioasă din satul Boşorod, în care oamenii s-au rugat pentru ploaie, oferea o imagine asupra incidentelor în care erau implicaţi preoţii şi autorităţile comuniste, în vremea în care regimul totalitar prindea rădăcini în ţară. „Astăzi, 20 iulie 1950, un preot delegat al Episcopiei Ortodoxe din Arad, împreună cu protopopul Lăzărescu din Călan şi cu preotul Tirinescu din Boşorod au oficiat o slujbă religioasă la biserica din localitate, unde a participat un număr mare de credincioşi. Predica a fost rostită de numitul Deheleanu, delegatul Episcopiei Arad. În continuare a arătat că există azi o serie de oameni care nu cred în Dumnezeu şi nu numai că nu cred, dar spun şi altora că nu există, că aceasta pot să o facă numai nebunii. De asemnea, preoţii arătaţi mai sus au făcut o rugăciune pentru ploaie tot în biserică, iar la câteva ore după aceasta a plouat. Şi deci populaţia după ce a trecut ploaia s-a adunat grupuri şi vorbesc între ei că Dumnezeu este bun şi a primit rugăciunea de la biserică, însă chiar în timpul când se făcea acea rugăciune, cerul era noros, iar buletinul Institutului Meteorologic Central anunţa timpul schimbăcios şi ploi locale de câteva zile”, se arăta în nota informativă a Poliţiei Haţeg, din 1950.
Ceartă cu episcopul
Note informative ale Comisariatului de Poliţie din Haţeg oferă detalii şi despre incidentele petrecute în timpul vizitei episcopului Aradului, Andrei Magieru (Crişanul) în Ţara Haţegului. „Cu ocazia venirii episcopului ortodox Andrei Crişanul în plasa Sarmizegetusa, în ziua de 9 iulie 1949, a fost în comuna Păucineşti, unde la ieşirea din biserică a vorbit credincioşilor <<Iubiţi credincioşi, acei ce vor să şteargă sfânta religie şi sfânta biserică de pe faţa pământului, vai va fi de sufletul lor şi veni-va pedeapsa mare peste ei şi veni-va sfârşitul lumii. Şi fiecare om să tragă la casa lui Dumnezeu>>. Şeful Miliţiei Sarmizegetusa voind a legitima pe acesta, episcopul s-a înfuriat, spunând că el nu se legitimează şi că este rudă cu Petru Groza şi că va merge la Prefectură şi le va arăta acestora că el este oprit de a predica şi a spune poporului cuvântul lui Dumnezeu”, arăta documentul Biroului de Securitate Haţeg, din 12 iulie 1949, păstrat la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara. Zece ani mai târziu, episcopul a murit otrăvit, potrivit unor mărturii ale vremii.
Arsenie Boca, pericolul numărul unu
Câteva episoade dramatice, petrecute în Ţara Haţegului arată cât de multă atenţie dădeau autorităţile locale celor pe care îi considerau inaimici ai noii orânduiri. Unul dintre subiectele principale ale anchetelor din jurul anului 1950 a fost Arsenie Boca, duhovnic la Mănăstirea Prislop. Arsenie Boca petrecuse câteva luni în închisoare, în anul 1948, fiind considerat opozant al noului regim comunist, iar din toamna târzie a acelui an mitropolitul Bălan, al Ardealului, a decis trimiterea călugărului la Mănăstirea Prislop, reintrată de puţin timp în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, de la greco-catolici. Treptat popularitatea lui Arsenie Boca între credincioşi a crescut, iar oamenii veneau din întreaga ţară la mănăstirea din Ţara Haţegului. Autorităţile statului erau îngrijorate de fenomenul pelerinajelor. În primele zile ale anului 1951, Arsenie Boca a fost arestat. „La ora 5 dimineaţa, părintele Arsenie Boca a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autorităţii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat în chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, fără nici o motivare”, se arăta într-o scrisoare din 26 ianuarie 1951, trimisă de părintele Dometie către Episcopia Ortodoxă Română a Aradului. Arsenie Boca a fost acuzat atunci că ar fi ajutat câţiva fugari legionari şi a fost închis până în primăvara anului 1952. Securitatea şi-a inflitrat, între timp, informatorii la Prislop.
„Începând cu anul 1951, în jurul Mănăstirii Prislop avea sa se dezvolte o reţea informativă care urmarea cunoaşterea şi supravegherea activităţii religioase din acest asezământ. Astfel, avea să intre în funcţiune o întreagă reţea informativă, întreţinută de informatorii: „Valea fetelor“, „Inf. 15“, „Inf. GI“, „Inf. Prislop“ şi surse ocazionale”, susţine Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”.
Ploaia nimicitoare de stele
Probleme le creau comuniştilor şi membrii altor culte religioase. Baptiştii şi penticostalii de la sfârşitul anilor 1940 continuau să manifeste un comportament ostil faţă de noua situaţie politică a ţării. „Circulă un zvon care emană de la adunările baptiştilor, în sensul că în URSS, într-o oarecare regiune, aproape de Moscova, a fost o ploaie de stele, cu care ocazie au fost nimicite câteva oraşe. Se spune că această ploaie este bătaia lui Dumnezeu pentru că ruşii vreau să distrugă credinţa Domnului din întreaga lume. Şi că aşa se va întâmpla în toate ţările care urmează linia URSS-ului, care vor să distrugă biserica domnului, că acestea de-acum sunt semnele de pedepsire peste ţările unde se găsesc la conducere comuniştii şi că din Serbia va începe un mare război”, arăta o notă informativă a Biroului de Securitate Haţeg, din 13 iulie 1949. „Membrii sectei penticostale din comuna Boşorod în numă de 16, cu 10 – 25 de simpatizanţi, în special femei, au început a se aduna în fiecare marţi seara şi sâmbătă seara în casa lui Cristoaie Ileana, într-un beci, unde fac rugăciuni şi cântece religioase până seara târziu. Idem, duminică după masă. Informaţie sigură”, arăta o notă informativă din 17 iulie 1949.
Vă recomandăm şi:
Mănăstirea Prislop, unde se află mormântul lui Arsenie Boca, rămâne unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj chiar şi după lăsarea întunericului. Sâmbătă seara, curtea aşezământului monahal a fost ocupată de o mulţime de oameni veniţi, unii de la sute de kilometri, pentru a se ruga în faţa locului de veci al duhovnicului.
Mănăstirea Prislop a primit, duminică dimineaţa, un număr impresionant de pelerini, însă zăpada aşternută pe ultimii kilometri ai drumului spre locul de veci al lui Arsenie Boca a blocat circulaţia. Oamenii şi-au lăsat maşinile la câţiva kilometri de aşezare şi şi-au continuat pelerinajul pe jos.
Mănăstirea Prislop a devenit faimoasă în lume de doar câţiva ani, datorită locului de veci al lui Arsenie Boca, duhovnicul căruia i se atribuie numeroase minuni. Puţini dintre pelerinii care vizitează aşezarea ştiu însă că aici a trăit un alt călugăr, pe care Biserica Ortodoxă Română la canonizat de peste două decenii. Grota Sfântului Ioan este mai tot timpul pustie, deşi se află la câteva zeci de metri de mormântul lui Arsenie Boca.
Se încarcă comentariile...
