VIDEO Cât de periculoasă este ceara folosită la conservarea fructelor din comerţ. „Partea cu adevărat gravă este că publicul n-are habar ce mănâncă“

VIDEO Cât de periculoasă este ceara folosită la conservarea fructelor din comerţ. „Partea cu adevărat gravă este că publicul n-are habar ce mănâncă“

Mere acoperite cu ceară SURSA FOTO 2link.ro

Specialiştii consultaţi de „Adevărul” sunt de părere că legislaţia europeană şi cea românească nu sunt suficient de bine făcute pentru a proteja oamenii de riscul de îmbolnăvire.

Ştiri pe aceeaşi temă

În ultimele luni, au stârnit vii controverse pe internet o serie de filmuleţe care arătau cum pe suprafaţa anumitor fructe din comerţ există un strat generos de ceară, care le dau un aspect comercial reuşit, dar le şi apără de bacterii, deci le prelungesc perioada de valabilitate de la câteva săptămâni la câteva luni.

Procedura de conservare în sine nu a fost contestată, încă comentatorii şi-au arătat nemulţumirea pentru trei aspecte. Primul ar fi cele legat de informarea publicului cu privire la metoda de conservare. Al doilea priveşte lipsa de informaţii privind efectele cerurilor respective asupra organismului uman (mai ales în privinţa copiilor), iar al treilea ţine de lipsa oricărui control în ceea ce priveşte substanţele folosite, dar şi a recomandărilor pentru îndepărtarea substanţei înainte de consumul produselor.

Plecând de la aceste aspecte, am încercat, în cele ce urmează, să lămurim cum stau lucrurile şi la ce riscuri se expun oamenii consumând fructe şi legume ceruite.

Cu ce fel de ceară se acoperă legumele şi fructele?

Cel mai folosit produs de acest fel este ceara de carnauba, cunoscut şi sub denumirile de ceară braziliană, ceară de palmier şi E903. În Uniunea Europeană este autorizat pentru utilizarea la ceruire pe suprafaţa citricelor, pepenilor, merelor, perelor, piersicilor şi ananasului, dar şi ca agent de glazurare pentru diferite produse învelite cu ciocolată, alune şi boabe de cafea.

Acest aditiv alimentar (aşa se explică folosirea codului E903) este obţinut din frunzele palmierului Copernicia cerifera, cel  mai mare producător mondial fiind Brazilia. Se obţine prin uscarea la soare sau cu abur a frunzelor. După uscare se îndepărtează ceara de pe frunze manual sau mecanic.

Principalul proces de purificare a E903 constă în topirea în apă cu acid oxalic. Amestecul obţinut este încălzit până la punctul de fierbere şi filtrat. Ceara rămasă în filtru se poate extrage cu ajutorul solvenţilor (de exemplu heptan).

Pentru a obţine o culoare mai deschisă se mai poate face o albire suplimentară cu apă oxigenată.
Din păcate, încă nu se cunosc îndeajuns efectele produsului asupra corpului uman. Legislaţia europeană nu are la bază nişte studii aprofundate. Cantitatea maximă admisă variază între 200-1.200 mg /kg aliment (ceea ce este relativ, căci de regulă raportarea trebuie făcută în cantitate consumată per kilogram de corp), în funcţie de tipul acestuia, cantitatea cea mai mare fiind găsită în guma de mestecat. Se mai găseşte şi în suplimente alimentare, medicamente şi produse cosmetice.

Din păcate, în unele cazuri, ceara extrasă din frunzele de palmier este înlocuită uneori cu produse chimice de sinteză, posibil periculoase pentru om, ca urmare a legislaţiei deficitare în domeniu.

Ce spun legislaţia românească şi medicii?

Răspunsul este simplu: nimic! În legislaţia noastră nu există nicio reglementare legată de conservarea legumelor şi fructelor folosind substanţe de acoperire. Ca urmare, piaţa noastră a devenit un soi de „coş de gunoi” în care oricine poate „vărsa” orice, fără teamă de consecinţe.

„Partea cu adevărat gravă este că publicul habar nu are ce mănâncă. Nicăieri, pe nicio etichetă, nu scrie că se foloseşte o substanţă de acoperire şi conservare. Nu scrie nicăieri că nu este comestibilă. Nu scrie ce doză maximă există. Nu se spune cum cureţi fructul de acea ceară. Este revoltător, iar riscul de îmbolnăvire este evident că există, căci ingerăm o ceară despre care nu ştim mai nimic”, spune medicul pediatru Iulian Iordache.

„Unele dintre aceste fructe sunt folosite, deseori, la prepararea piureurilor pentru copii foarte mici. De unde să ştie mamele că spălarea minuţioasă a merelor, cu apă rece, nu-i de ajuns? Cine le spune ce-i de făcut? Evident, nimeni, pentru că nu există nicio obligaţie legală în acest sens”, mai spune medicul.

Acesta crede că trebuie făcute presiuni din partea societăţii civile, dar a medicilor, pentru la legiutorii română să reglementeze de urgenţă situaţia.

Nutriţioniştii sunt precauţi

Potrivit nutriţionistului dr. Lygia Alexandrescu, merele sunt acoperite cu ceară pentru a fi conservate, pentru a nu se deshidrata şi pentru a deveni mai atrăgătoare. Iar stratul subţire de pe mere se depune fie prin scufundare, fie prin pulverizare cu ceară de carnauba (comestibilă) sau Shellac, care este sigură pentru consum, chiar dacă nu este digerată, ci doar este trecută prin sistemul digestiv.

Unii producători folosesc ceruri dăunătoare pe bază de petrol şi, în cazul în care un măr arată foarte lucios şi strălucitor, poate fi suspectat de tratare cu ceruri de sinteză. Substanţele periculoase sunt aminele ciclice (oleatul de morfolină). Nici în acest caz ceara nu este digerată, însă substanţele chimice se absorb în organism.

Medicul susţine că o soluţie pentru îndepărtarea stratului de ceară poate fi spălarea fructelor cu apă şi săpun sau cu o substanţă specială pentru fructe, care se pune într-un vas cu apă în care se scufundă fructele. În ambele cazuri este obligatorie clătirea lor cu multă apă sau cu apă cu oţet.

Alte surse indică spălarea merelor ceruite cu apă caldă, bicarbonat de sodiu şi zeamă de lămâie.

Cum arată ceara cu care sunt acoperite fructele

Vă mai recomandăm şi:

VIDEO Colorantul făcut din gândaci care se găseşte în mii de tipuri de cosmetice şi de alimente consumate de români

Prof. dr. Cristian Serafinceanu, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice: „Scăderea bruscă a glicemiei e o experienţă cumplită“


 

citeste totul despre: