Mărturiile unei familii de sirieni: „Avioanele ruseşti bombardau în apropierea casei noastre, încă ne trezim din somn speriaţi”

Mărturiile unei familii de sirieni: „Avioanele ruseşti bombardau în apropierea casei noastre, încă ne trezim din somn speriaţi”

FOTO Oana Cernat

Au fugit din calea războiului, iar drumul spre o ţară paşnică a durat mai bine de trei luni şi nu a fost lipsit de ghinioane. Este povestea unei familii din Siria, care în urmă cu nouă zile a ajuns în Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mohamed (39) şi Khaeria Aboisa (37) au ajuns la Galaţi pe 3 martie, fiind primii imigranţi alocaţi prin programul UE de redistribuire în ţările membre. Originari din Siria, aceştia au luat decizia de a fugi din ţara lor de frica războiului. Imaginile cutremurătoare de acasă le dau fiori şi povestesc cu emoţie experienţele dure prin care au fost nevoiţi să treacă împreună cu cei trei copii ai lor în drumul spre o lume paşnică.

„Am hotărât să plec pentru siguranţa copiilor mei”

„Înainte de război eram foarte fericiţi, aveam un viitor, eram bucătar şef. Acum nu este pace acasă şi oricând putea să cadă o bombă asupra noastră fără niciun motiv. În ultimele zile petrecute în ţara mea nici nu am ştiut ce înseamnă somnul, avioanele ruseşti bombardau peste drum de casa noastră. Şi la ora actuală ne trezim din somn speriaţi. I-am propus soţiei să rămână în Liban cu copiii iar eu să fug undeva şi să ne salvăm, dar ea nu a fost de acord şi a spus «nu, ori murim cu toţii, ori trăim cu toţii». În Siria s-au închis şi şcolile, iar elevii mai pot merge la cursuri doar o dată pe lună. Eu am fost cerut de armată să execut stagiul militar, dar nu vreau să mă amestec în război, nu vreau să omor pe nimeni. Dacă nu mă încadrez în armată, mă iau ceilalţi şi trebuie să lupt apoi cu ei, pentru că n-am niciun motiv să omor pe nimeni. Când m-am gândit să plec, nu am ales o ţară anume, am vrut doar una paşnică, oriunde ar fi ea. Nu cunoşteam România. Am plecat de acasă în urmă cu mai bine de trei luni pe jos, cu maşina, cu vaporul. Am luat cu noi aproximativ 9.000 $, bani strânşi din salariul meu şi am fost nevoit să mă şi împrumutat”, ne-a povestit Mohamed Aboisa.

Doi dintre copiii familiei Aboisa FOTO Oana Cernat

Din Siria, bărbatul a plecat spre Turcia cu soţia şi cei trei copii au lor. Au lăsat în urmă tot ce au clădit împreună şi au pornit la drum cu călăuzele.

„Prima dată am fugit în Liban, apoi am plecat spre Antalya, Izmir, Istambul şi Atena. În toate aceste locuri am fost ilegali. Nimeni nu m-a întrebat dacă am copii sau soţie, toţi au vrut să ştie câţi bani am în buzunar. Au fost momente de cumpănă, primul a fost în momentul în care am traversat Siria şi am mers pe jos mai bine de trei ore şi jumătate cu soţia şi copiii - avem gemeni de 4 ani şi un bebeluş de 7 luni. Al doilea moment de cumpănă a fost atunci când am traversat marea din Turcia spre Grecia. Călăuza nu ne-a lăsat deloc să ne odihnim”, a spus Mohamed Aboisa, imigrant.

„Pe mare am crezut că ne vom scufunda şi vom muri”

„Tot drumul am stat cu frică, dar mai mult când am mers pe mare. Eram foarte multe persoane pe un vapor mic. La un moment dat am crezut că ne vom scufunda şi vom muri, dar ne-au ajutat pescarii din zonă. Când mă gândeam ce este în Siria, găseam puterea să mergem mai departe. Acasă au rămas câteva rude, sper ca într-o zi să o pot aduce aici şi pe mama care acum se află în Liban”, ne-a relatat Mohamed Aboisa, unul dintre imigranţii aflaţi în Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil, Galaţi.

Până să ajungă în România, familia Aboisa a stat în Grecia timp de o lună şi jumătate. Cei doi soţi nu ştiau foarte multe despre România, auziseră doar câteva opinii negative.

„Ni s-a spus că este o ţară săracă şi nimeni nu ne va ajuta, dar realitatea pe care am găsit-o aici este cu totul alta şi ne-am schimbat părerea la 180 de grade, nici nu ne aşteptam. Oamenii sunt buni aici, ospitalieri. Mă gândesc să rămân aici, mi-ar plăcea să mă integrez şi să lucrez într-un restaurant”, a mărturisit Mohamed Aboisa.

„Românii au reacţionat foarte bine aici, în prima zi când am fost la magazin, o femeie le-a oferit copiilor mei câte o lămâie şi câte un leu. Îmi place Galaţiul şi mi-ar plăcea să îmi continui studiile aici şi să îmi dau şi copiii la şcoală. Acasă este foarte periculos, ne este teamă şi de regim, şi de ISIS. Vrem să mergem în toată România ca să cunoaştem ţara dumneavoastră, dar deocamdată nu ne ajută vremea”, a spus Khaeria Aboisa, imigrantă.

Viaţa în Centrul de Cazare pentru Solicitanţii de Azil

Odată cazaţi în centru (unde au la dispoziţie 40 de dormitoare cu 4-10 paturi, dar având la dispoziţie şi cazarmament, băi, bucătării utilate), migranţii au depus cereri de azil la ghişeul aflat la intrarea în instituţie. Până la începutul lunii viitoare, solicitările lor de azil vor fi analizate de autorităţi.

Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi FOTO I.G.I.

„Fiecare solicitant de azil trebuie amprentat, i se face o imagine facială şi i se eliberează un document temporar de identitate. Toate datele sunt stocate într-o bază de date europeană. Ulterior se merge la cabinetul medical, unde i se face vizita medicală primară şi apoi se poate caza. Capacitatea centrului este de 250 de persoane, cu posibilitate de extindere a altor 50 de locuri. În prezent avem cazate 21 de persoane din Yemen, Siria şi Moldova. Conform legii, solicitanţii de azil beneficiază de o sumă de bani în valoare de 10 lei, plus 6 lei pentru alte nevoi, adică 16  lei pe zi din care trebuie să îşi procure şi hrana pe care şi-o pot prepara în bucătăriile centrului”, a explicat comisarul şef Dorinel Geru, directorul Centrului de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi.

Aşa arată unul din dormitoarele Centrului de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi FOTO I.G.I.

Azilanţii pot sta în centru până la definitivarea procedurii de azil. Din momentul depunerii cererii, ofiţerul de decizie va hotărî în termen de 30 de zile dacă acordă sau nu o formă de protecţie pentru fiecare în parte.

„În cazul în care răspunsul este negativ, solicitantul de azil are dreptul să îl conteste în instanţă, procedură care este de durată. Au fost situaţii în care azilanţii au stat şi doi ani în centru din acest motiv. În prezent avem şi azilanţi care au sosit aici în primăvara anului trecut şi în continuare sunt în faza procedurii judecătoreşti. Conform legii au voie să se angajeze deoarece după 3 luni li se atribuie un CNP. Şi copiii sunt integraţi, în urmă cu doi ani de zile am găsit înţelegere la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi au fost repartizaţi la şcoli şi grădiniţe chiar în apropierea centrului. În acest moment, în centru avem trei copii cu vârstele cuprinse între 7 luni şi 4 ani. De la începutul săptămânii viitoare vom demara formalităţile pentru ca şi ei să poată începe să înveţe limba română prin programele care sunt în derulare”, a mai precizat comisarul şef Dorinel Geru, directorul Centrului de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi.
 
Regimul cazării în Centrul de la Galaţi este unul deschis, solicitanţii având dreptul să circule liber în oraş, însă trebuie să se întoarcă până la ora 22:00.

Vă mai recomandăm şi:

Primul val de migranţi a ajuns în România: în ce condiţii au fost cazaţi în Galaţi şi ce drepturi vor avea dacă vor primi azil

citeste totul despre: