Superstiţii macabre legate de nuntă. Despre ce semne cred românii că prevestesc moartea unuia dintre miri
0Folcloriştii români, mai cu seamă Artur Gorovei şi Gheorghe F Ciauşanu, au scos la iveală o adevărată colecţie se superstiţii, unele de-a dreptul horror, legate de de semnificaţiile evenimentelor din timpul unei nunţi.
Deşi naşterea şi moartea însumează cele mai multe superstiţii la români, şi cel de-al treilea eveniment major din viaţa unui om, nunta, are parte de o sumedenie „reguli” transmise pe cale orală, unele dintre aceste obiceiuri fiind de-a dreptul macabre, cumva în contradicţie cu fericitul moment al căsătoriei.
Cele mai multe dintre aceste superstiţii au ajuns şi în cărţile de specialitate, prin eforturile a doi dintre cei mai mari etnografi români, Artur Gorovei şi Gheorghe F Ciauşanu, care au completat împreună un adevărat mozaic naţional al credinţelor populare legate de nuntă.
Semnele macabre din ziua nunţii
Artur Gorovei, în lucrarea „Credinţe şi superstiţii ale poporului român” (1915), consemnează, bunăoară, că în Ialomiţa există credinţa că dacă două mirese se întâlnesc pe drum este semn sigur că una dintre ele va muri curând.
Pronosticul sumbru este, însă, ceva mai blând în Vâlcea, unde, potrivit lui Gheorghe F Ciauşanu („Superstiţiile poporului român în asemănare cu alte popoare” – 1914), „întâlnirea a două mirese în ziua nunţii aduce nefericire în căsnicie”.
Unele dintre cele mai răspândite superstiţii macabre de nuntă din spaţiul românesc sunt legate de lumânările de cununie. Astfel, lucrarea citată a lui Artur Gorovei arată că bucovinenii cred că „acela dintre miri va muri întâi, a cărui lumânare se va trece mai întâi”, dar şi că (mult mai alarmant) „dacă una dintre lumânări se rupe, unul dintre soţi va muri curând”.
Nici drumul de la biserică nu-i scutit de peripeţii. Dincolo de clasica întâlnire fatală dintre mirese, există şi problema pierderii unul lucru, oricare ar fi acesta.
„După ce mirii s-au cununat şi se întorc de la biserică, dacă până acasă pierde unul dintre ei ceva, se crede că acela va muri”, consemnează Artur Gorovei o superstiţie din zona Munteniei.
Nici în casă nu se intră oricum, căci s-ar părea că, după credinţele românilor din Bucovina, lumânările de nuntă nu trebuie să fie aduse în casă în ziua cununiei, căci asta ar însemna că se prevesteşte moartea cuiva.
Ba chiar şi petrecerea nunţii poartă cu ea anumite simboluri prevestitoarea de rău, ori aflate de-a dreptul în zona confuziei. Un exemplu este spargerea unui pahar în timpul ospăţului, eveniment care în Bucovina ar însemna că moare cineva curând (Artur Gorovei), dar în Gorj înseamnă noroc pentru tinerii căsătoriţi (Gheorghe F Ciauşanu).
Cu umoru-i recunoscut, actorul şi folcloristul Paul Buţă încearcă, în vremurile noastre, să împace cele două viziuni. „Ar putea fi amândouă valabile. Dacă se sparge paharul, moare un unchi bogat, care lasă averea tinerilor căsătoriţi, deci norocul e cu ei”, spune Buţă.
Semne rele şi alte belele
Până la urmă, însă, nu toate semnele din ziua nunţii sunt mortale. Unele aduc doar nenorociri şi neîmpliniri, ceea ce, la o adică, nu-i chiar totuna cu moartea.
Aflăm, bunăoară, din volumele amintite mai înainte, că acum un secol nunta nu se făcea în niciun caz sâmbăta, ci doar duminica, iar cei care nesocoteau acest lucru era loviţi de cumplit ghinion. De asemenea, luna mai era prohibiţie la nunţi, căci în regiuni întinse exista superstiţia că acea căsătorie se va destrăma rapid, aşa cum se scutură florile de mai.
Oglinda are şi ea un rol în poveste. Astfel, se credea că atunci când mireasa e gata să iasă din casă pentru ceremonia de nuntă o ultimă privire în oglindă este aducătoare de noroc. Totuşi, dacă se întoarce din drum pentru a se uita în oglinda va avea ghinion.
Şi, ca să încheiem într-o notă otimistă, să consemnăm că există şi semne aparent rele care, de fapt sunt pozitive. Putem aminti aici credinţa că dacă în ziua nunţii plouă, căsnicia va fi marcată de belşug. Cu cât e mireasa mai udă din cauza ploii, cu atât averea familie va fi mai mare.
Se încarcă comentariile...
