Secretele meseriei de păpuşar: „Este o profesie mult mai complicată decât pare. Copiii sunt dureros de sinceri“

Odată ce intri într-un teatru de păpuşi, simţi că te-ai reîntors în anii copilăriei. Indiferent de vârstă, te animă lumea de poveste întotdeauna plină de culoare şi magie. În spatele personajelor animate, se ascund actorii-mânuitori, oameni cu o ocupaţie extrem de complicată. Doi dintre ei, Eduard Şişu şi Gina Geru, dezvăluie pentru „Weekend Adevărul“ câteva dintre tainele meseriei lor

Recent, la Teatrul „Gulliver“ din Galaţi a avut loc premiera spectacolului tridimensional „Călătorie spre centrul pământului“, după Jules Verne.

Proiectul presupune o colaborare inedită între actorii gălăţeni, regizorul Radu Dinulescu şi cineastul belgian Armand Richelet-Kleinberg, care a conceput o animaţie 3D stereoscopică, plus coloana sonoră. Noul spectacol este o experienţă unică, prima de acest gen din lume.

„Păpuşile din acest spectacol sunt mânuite şi de câte doi actori. Trebuie să simţi păpuşa, lumina, să te ascunzi, să fii atent la text, la imagine. Păpuşa din spate trebuie să se încadreze pe filmarea din faţă, ceea ce nu e deloc uşor. Este nevoie de un anumit timp de replică, pentru că vine banda cu povestitorul peste tine. Păpuşa nu trebuie dusă în anumite zone pentru a nu deranja filmarea. Toate aceste detalii sunt foarte complexe. Pe lângă talent, avem nevoie şi de noţiuni tehnice“, a explicat actorul-mânuitor Eduart Şişu, care este şi director al Teatrului de Păpuşi „Gulliver“ din Galaţi.

„Majoritatea actorilor aveau probleme cu coloana“

Spectacolele cum este „Călătorie spre centrul pământului“ sunt dificile pentru artişti. Totuşi, munca lor s-a uşurat oarecum în ultimii ani, fiindcă de-a lungul timpului, păpuşile care dau viaţă personajelor de poveste au fost „modernizate“. Gina Geru (foto jos), actor-mânuitor la Teatrul „Gulliver“ din Galaţi, îşi aminteşte că la începutul carierei ei, cu aproximativ 25 de ani în urmă, mânuia păpuşi de tip vayang. Acestea erau manevrate din interior cu câte o mână care le susţineau capul. „Erau marionete destul de greoaie. Mânuţele erau din lemn şi aveau un dispozitiv de susţinere a circuitului de mişcare. Erau foarte rigide şi trebuia mult efort pentru a fi bine mânuite. Orice greşeală, orice stângăcie devenea vizibilă, dar erau păpuşi foarte expresive“, spune Gina Geru.

Eduard Şişu (foto jos) o completează: „La începutul carierei noastre era foarte dificil de mânuit o păpuşă, majoritatea actorilor aveau probleme cu coloana. Este o profesie mult mai complicată decât pare“. Păpuşile moderne sunt construite din materiale mult mai uşoare, precum buretele, şi au dimensiuni reduse semnificativ.

Unele dificultăţi ale meseriei de păpuşar au rămas. spre exemplu, pentru a face faţă într-un spectacol trebuie să ai condiţie fizică, pentru că eşti tot timpul în mişcare, dansezi, cânţi. „Dacă ai zece spectacole, deja eşti antrenat. La primul gâfâi, la al doilea, la fel, dar apoi te obişnuieşti. Sunt spectacole în care atunci când mânuim păpuşa, trebuie să stăm culcaţi, pe burtă, în genunchi. Frecvent facem mersul piticului. Avem şi spectacole unde o singură păpuşă trebuie mânuită de trei persoane pentru ca aceasta să fie cât mai expresivă“, detaliază Gina Geru.

„Si noi suntem nişte copii mai mari“

Actorii-mânuitori mai spun că un alt secret al meseriei este să fii „în mintea copiilor“. „Copiii sunt cel mai sincer public, dar şi cel mai exigent. Trebuie să faci în aşa fel încât să-i iei cu tine în poveste. Au acea inocenţă pe care ţi-ai fi dorit să o păstrezi şi tu cât mai mult. Mă topesc după ochişorii lor. Ei chiar cred că pe scenă ninge, că stelele zboară. Din fericire, şi noi suntem nişte copii mai mari“, a adăugat actriţa Gina Geru. Colegul Eduard Şişu completează: „Copiii sunt dureros de sinceri şi-ţi spun exact ce gândesc“. Pentru a-şi satisface publicul pretenţios, în spatele fiecărui personaj animat stau ore fără număr de repetiţii complexe.

„Până la urmă, diferenţa o face păpuşa. Este ca o prelungire a actorului. Noi suntem aici la un loc cu colegii de la Teatrul Dramatic, iar aceştia au avut curiozitatea să experimenteze lucrul cu păpuşile. Şi-au dat seama că teatrul de animaţie este mult mai complicat decât teatrul de dramă. Pentru mine, faptul că am trecut de la teatrul de dramă, de la ce am studiat în facultate, la teatru de animaţie, e un bonus. Am câştigat experienţă şi în exprimare, şi în atitudine“, a precizat Eduard Şişu.

Un spectacol de animaţie presupune concentrare la toate lucrurile care se întâmplă în jurul actorului. Totul trebuie să fie un sincron perfect între partenerii de scenă, decor, muzică şi păpuşi. „Există un spectacol în spatele spectacolului, pe care cei din sală nu îl văd. Este un mecanism care dă viaţă spectacolului. Ne-a intrat în sânge. Este foarte important să îţi placă ceea ce faci“, a explicat Eduard Şişu.

Gina Geru şi-a început cariera în teatru în urmă cu 25 de ani. Glumeşte, spunând că în februarie 2016 a sărbătorit nunta de argint cu scena. „Primul meu spectacol a fost «Motanul încălţat», la care am făcut dublură. Se întâmpla la începutul anilor ‘90. Aveam atâtea emoţii, încât mi se părea copleşitor, dar nu a fost. A fost greu până am intrat în scenă. Eu am crescut practic în teatrul de păpuşi, sora şi cumnatul meu lucrând aici“, ne-a povestit Gina Geru.

În schimb, Eduard Şişu, colegul de scenă al talentatei actriţe, a avut un start năucitor. „Primul spectacol a însemnat de fapt trei spectacole consecutive. Nici nu am mai avut timp să mă gândesc cum e. A trebuit să înlocuiesc şi un coleg care tocmai plecase şi am intrat cam în toate spectacolele, a fost prima piatră de încercare. Într-o reprezentaţie ai de fiecare dată mai multe roluri, pe diferite voci. Imaginaţi-vă cum a fost atunci! M-am obişnuit, însă, rapid“, a adăugat Eduard Şişu.

„Aici e baza culturii“

Fondat în 1952, Teatrul de Păpuşi „Gulliver“ din Galaţi este una dintre cele mai prestigioase instituţii de teatru pentru copii din România. Cu toate acestea, in 2010, Teatrul Gulliver
şi-a pierdut personalitatea juridică şi sediul, devenind o secţie a Teatrului Dramatic „Fani Tardini“.

„Ne pare rău că, în 2010, anumiţi oameni au făcut tot posibilul ca un teatru de renume din ţara asta, care are cel mai vechi Festival de Animaţie, să devină o secţie. Este o mare durere, încercăm s-o gestionăm. Sper din tot sufletul să ne recăpătăm personalitatea juridică, pentru că ţine de identitatea unui teatru de renume care modelează oameni. Aici e baza culturii, tot ce e cu adevărat esenţial în creşterea personalităţii unui om. Noi creştem şi spectatori de dramă, şi de operetă, dezvoltăm orizontul spre cultură. Demonstrăm în fiecare zi că merităm un loc al nostru prin ceea ce facem“, a mai spus Eduard Şişu.

Teatrul „Gulliver“ este organizatorul unuia dintre cele mai importante festivaluri de animaţie din România, care adună anual cele mai importante producţii artistice realizate în ţara noastră, dar şi invitaţi de prestigiu de peste hotare: Franţa, italia, Bulgaria, Ucraina şi Republica Moldova.

Sărbătoarea mondială a teatrului de animaţie

În fiecare an, pe 20 martie, este Ziua Internaţională a Teatrului pentru Copii şi Tineret, dar şi Ziua Internaţională a Poveştilor şi Ziua Interna ţională a Fericirii. Pe 21 martie, se celebrează Ziua Mondială a Marionetei. Toate aceste evenimente ar trebui să-i încurajeze pe adulţi să-i ducă pe cei mici la teatru.