România lucrului prost făcut: milioane cheltuite pe o staţie de epurare inexistentă. „Probabil s-a furat!“ FOTO

O staţie de epurare plătită şi teoretic construită în Galaţi nu există la faţa locului. Foştii edili dau vina pe hoţi, în timp ce alte voci spun că nu a fost construită niciodată. Procurorii încearcă de şase ani să descâlcească iţele.

Construirea staţiei de epurare din cartierul Dimitrie Cantemir al municipiul Galaţi, pentru care Consiliul local a plătit, între 2005 şi 2009, circa 2,3 milioane de lei, însă fără ca lucrarea să se regăsească în teren, a provocat un imens scandal. În ultimii ani, acuzaţiile au curs gârlă la adresa unor funcţionari bănuiţi că ar fi orchestrat totul la comanda unor persoane foarte influente din politică, însă, deocamdată, încă nu se cunosc numele celor vinovaţi de irosirea banilor publici.

Chiar dacă între timp la conducerea Primăriei Galaţi s-au perindat trei edili - Dumitru Nicolae (PSD), Marius Stan (PNL, UNPR) şi Ionuţ Pucheanu (PSD) – niciunul n-a reuşit să dea de urma banilor şi nici să explice, clar, ce s-a întâmplat cu lucrarea care, deşi plătită, nu există. În acest moment, soluţia încă este aşteptată de la procurori, care au fost sesizaţi în cauză de patru ori în ultimii şase ani (de două ori de Primăriei şi de două ori de Curtea de Conturi).

O poveste cu mulţi hoţi

În esenţă, povestea staţiei de epurare din cartierul gălăţean Dimitrie Cantemir (construit de municipalitatea de la Galaţi, cumva bizar, dincolo de Siret, pe un teren luat de la judeţul Brăila) este una complicată şi plină de semne de întrebare.

Staţia ar fi trebuie să vina „la pachet“ cu cele 15 blocuri ANL, cu 1.500 de locatari, ridicate acolo, însă, din motive pe care procurorii le tot investighează, instalaţia de epurare nu a fost niciodată finalizată. Ba chiar s-a constatat că, deşi există documente de recepţie parţială pe o serie de componente ale investiţiei, în teren nu se află nimic.

Totul a început în urmă cu 12 ani, în anul 2005, când municipalitatea gălăţeană a contractat investiţia cu firma Unicom SA Galaţi, care a încasat, în perioda 2005-2009, o mare parte din bani din contract (respectiv 2,3 milioane de lei din 3,06 milioane), însă nu a dus lucrarea la final.

Acesta este şi motivul pentru care, după un control al Curţii de Conturi, a fost făcută, în 2011, o primă sesizare penală, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, însă nici acum, la şase ani distanţă, nu s-a ajuns la o concluzie finală. În acelaşi timp, constructorul şi edilii au lansat tot felul de explicaţii pentru lipsa fizică a obiectivului de investiţii, cel mai frecvent avansându-se că de vină ar fi hoţii de fier vechi, dar şi calamităţile naturale.

Firma contractantă, Unicom SA (care trece prin dificultăţi financiare majore, fiind în insolvenţă), a încercat să se apere spunând că a făcut ce era de făcut, dar că staţia de epurare a fost distrusă de hoţi. Într-un document depus la Curtea de Conturi, firma amintită afirmă că a predat obiectivul Primăriei Galaţi şi că aceasta trebuia să asigure paza, ceea ce nu ar fi făcut.

Tot din raportul de control al Curţii de Conturi rezultă că Primăria Galaţi se apără afirmând că nu a primit niciodată obiectivul în patrimoniu, nefiind semnată recepţia finală, ci doar una parţială, deci paza trebuia asigurată tot de firma privată. „Cei de la Unicom au încasat până şi garanţia de bună execuţie a lucrării în situaţia incredibilă în care pe acel loc nu se află absolut nimic! Parte din bani au fost luaţi până în 2009, iar prima sesizare din partea Primăriei a venit în 2011, când firma deja era în insolvenţă“, declara în 2015 fostul primar Marius Stan.

Potrivit documentelor, Primăria Galaţi a efectuat prima plată pe 15 octombrie 2007, iar ultima pe 24 decembrie 2009. Cu toate acestea, deşi s-au făcut procese-verbale de recepţie, în teren se regăsesc acum doar nişte şanţuri modeste, însă nu este nici urmă din instalaţiile sofisticate de filtrare şi tratare a apei, care ar fi trebuit să fie acolo conform devizului.

Făcută cu 17% din bugetul iniţial

În faţa situaţiei aparent fără ieşire (ancheta penală trenează, vinovatul nu-i găsit), dar şi a faptului că Garda de Mediu i-a dat un ultimatum, Primăria Galaţi a decis, în 2016, să construiască o altă staţie de epurare, de la zero. Lucrarea a fost scoasă la licitaţie şi a fost adjudecată la un preţ de doar 17% din suma care a fost stabilită iniţial şi de aproape 5 ori mai mică decât suma plătită pentru nimicul de care am pomenit mai înainte.

Citește și: România lucrului prost făcut. Aberaţii pe bani publici: o uliţă are două reţele de apă, alta n-are deloc. Primarul a luat 6 tone de motorină, dar n-avea maşină

Mai exact, microstaţia de epurare a costat 480.000 de lei (faţă de bugetul primei investiţii, de 3,06 milioane de lei) şi are, conform documentaţiei, „două linii de funcţionare, deznisipator cu separator de grăsimi, compartiment de aerare, treaptă de pompare efluent, bazine de colectare, separare, decantare şi tratare nămol, separator de nămol primar, instalaţii electrică şi de automatizare, instalaţie pentru defosforizare, pentru dezinfecţie a apei epurate, containere pentru nămol deshidratat şi instalaţii de adaptare a acesteia la condiţiile de teren“.

Cartierul fantomă construit în alt judeţ

Cartierul Dimitrie Cantemir este şi el de poveste, căci este cel mai mare proiect imobiliar plătit din bani publici de la Revoluţie încoace deşi, în esenţă, afacerea este (chiar şi acum) plină de hibe juridice şi tehnice.

„Părintele“ proiectului a fost actualul deputat ALDE Eugen Durbacă, cel care a şi câştigat alegerile pentru Primăria Galaţi, în 1994, marşând pe proiectul „Europolis 2000“, care presupunea construirea, între Galaţi şi Brăila, a unui cartier cu 7.500 de locuinţe, 30.000 de locuitori, cu aeroport, stadion cu 40.000 de locuri, mall-uri, pod peste Dunăre, un uriaş parc de distracţii şi un imens cartier de case întins pe vreo 500 de hectare.

Chiar dacă proiectul lansat de Durbacă s-a dovedit doar o promisiune electorală, ideea a fost preluată de PSD, în 2002, atunci când primarul Dumitru Nicolae, sprijinit de Miron Mitrea (pe atunci ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei) şi de Dan Nica (ministrul al tehnologiei informaţiei), o repune pe tapet.

rintr-o hotărâre dată de Guvernul Năstase în 2002, oraşului Galaţi i se atribuie 1.000 de hectare de teren aflat peste Siret (pe teritoriul comunei brăilene Vădeni), pentru a construi un cartier cu finanţare de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL), dar şi de la bugetul local (pentru infrastructură).

Lucrările încep în primăvara lui 2003, concomitent cu o avalanşă de scandaluri şi de procese. Licitaţia pentru construcţie (câştigată de firmele Vega 93 şi Citadina – ambele din cercul de interese PSD) este organizată la circa o lună după începerea lucrărilor, iar autorităţile brăilene deschid mai multe procese prin care cer anularea transferului terenului, pe motiv că se încalcă legea privind organizarea administrativă a României.

Citește și: România lucrului prost făcut. Parc industrial de tip „gaură neagră“: cum să toci 4,3 milioane de euro pentru un câmp cu mărăcini

Chiar dacă litigiile juridice aproape că s-au stins între timp, merită spus că, în final, construirea celor 348 de apartamente, precum şi a reţelelor de utilităţi şi a străzilor din cartierul gălăţeano-brăilean a consumat de la bugetul public (naţional şi local) peste 80 de milioane de euro, ceea ce duce costurile undeva la 230.000 de euro pentru fiecare apartament (modest) de bloc în parte.