Misteriosul artefact antic care înfăţişează o zeitate antică „împrumutată“ ulterior de creştinism. Cine a fost Cavalerul Trac şi cum a influenţat el religia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Modelul Cavalerului Trac este regăsit în artefactele arheologice pre-creştine, iar numeroase elemente ale zeităţii păgâne au fost apoi „transferate“ către mai mulţi sfinţi, dar în special către Sfântul Gheorghe. Un artefact găsit lângă castrul Barboşi îl reprezintă pe zeul războinic, surprinzător, într-o atitudine paşnică ce iese din standardele ştiute.

Chiar dacă ne place să credem că religia creştină este cu totul şi cu totul originală, între teoria teologică şi practica arheologică există o oarecare diferenţă. Mai exact, de-a lungul vremii au fost găsite numeroase mărturii materiale care atestă că nu doar filosofia creştină a influenţat major alte curente teologice, ci s-a inspirat, la rândul ei, din alte credinţe.

Un exemplu la îndemână este Cavalerul Trac (cunoscut în unele zone est-europene şi sub denumirea de Cavalerul Danubian) care a pătruns în creştinism în mod discret, împrumutând o parte dintre caracteristicile sale unuia dintre cei mai importanţi sfinţi creştini: Sfântul Gheorghe.

Dovezi arheologice la umbra furnalelor

Una dintre cele mai interesante astfel de dovezi a fost descoperită în sudul Moldovei, aproape de vărsarea Siretului în Dunăre, cu prilejul unor lucrări de excavaţie făcute pentru construirea Combinatul Siderurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej” (actualmente ArcelorMittal) de la Galaţi.

„În imediata apropiere a castrului roman de la Bărboşi, pe latura de sud a dealului Tirighina, la piciorul pantei, s-a descoperit o placă de marmură sculptată, înfăţişându-l pe Cavalerul Trac. Monumentul a fost salvat prin grija maestrului Chiriac Clement din Galaţi, în toamna anului 1963. După multe tatonări, piesa a intrat în petrimoniul Muzeului de istorie Galaţi, abia în primăvara anului 1965”, notează eminentul profesor universitar doctor Ion T. Dragomir, în lucrarea „Cavalerul trac de la TirighinaBărboşi”, publicată de Muzeul de Istorie din Galaţi în anul 1969.

image

Amplasamentul sitului Barboşi. INFOGRAFIE: Muzeul de Istorie Galaţi

Tăbliţă votivă antică este din marmură (s-a concluzionat că marmura era adusă din Italia), sculptată în altorelief. Are o formă dreptunghiulară şi dimensiunile de 29,5 pe 23 de centimetri, cu o grosime de patru centimetri, vechimea ei fiind estimată la aproape două milenii, respectiv din secolul II dHr.

Interesant este că pentru analiza materialului s-a apelat la unul dintre cei mai cunoscuţi maeştri pietrari interbelici: italianul Giuseppe Vinante, pe care instaurarea puterii comuniste l-a găsit (şi l-a transformat în captiv) la Galaţi, unde avea un atelier de sculpură ornamentală celebru în toată Europa.

În paranteză fie spus, maestrul a trebuie să se mulţumească, sub comunişti, să fie un simplu cioplitor de monumente funerare şi, ocazional, consultant al arheologilor de la Galaţi.

Artefactul a fost parţial distrus la excavaţie

Extraordinarul artefact se păstrează din păcate în stare fragmentară, având latura dreaptă distrusă aproape în întregime. Experţii au concluzionat că deteriorarea colţului din dreapta jos este foarte veche (probabil din secolele III-IV d.Hr) .

image

Artefactul Cavalerului Trac. FOTO Muzeul de Istorie din Galaţi

Colţul de sus a fost spart, după câte afirmă Ion T. Dragomir, în timpul descoperirii, mai ales că, aşa cum spuneam, tăbliţa nu a fost scoasă la lumină de specialişti, ci de muncitorii care amenajau un depozit de materiale destinate construirii combinatului siderurgic.

Din păcate, împrejurările descoperirii a făscut ca obiectul să fie ciuntit, atât altarul, arborele, şarpele, cât şi piciorul drept al călăreţului fiind parţial rupte, fărâmiţate, făcând imposibilă descifrarea unor detalii importante.

„În primul plan al plăcuţei se află figura impunătoare a Cavalerului Trac, călare. Are chipul tânăr, bustul uşor întors, priveşte spre dreapta. Capul este văzut din faţă, încadrat de păr buclat. Are faţa conturată, cu detalii expresive. E îmbrăcat cu tunică scurtă, cu pliuri verticale, încinsă la mijloc, având mânecile până la cot, şi hlamidă, prinsă în faţă, la gât, ce flutură în spate ca un evantai cu patru falduri. Cu mâna stîngă ridicată la înălţimea umărului, ţine dârlogii frâului, iar cu dreapta adusă în regiunea abdomenului ţine un vas, probabil o pateră (N.R.: un vas ca o farfurie, folosit pentru libaţie, adică pentru aducerea unei ofrande de vin) ”, descrie Ion T. Dragomir artefactul.

Dincolo de excelenta calitate a detaliilor legate de călăreţ şi de cal, merită acordată o atenţie deosebită partea dreaptă a sculpturii, care conţine evidente trimiteri biblice (către Vechiul Testament de origine mozaică).

image

Săpături in situl Barboşi (1963). FOTO Muzeul de IStorie Galaţi

„Pe latura dreaptă a sculpturii se află dăltuit schematic arborele cu frunze şi fructe şi şarpele de proporţii mari încolăcit. Frunzele şi fructele, cât şi şarpele, nu mai sunt însă realizate cu aceeaşi atenţie cu care au fost lucraţi Cavalerul şi calul. În colţul din dreapta jos este înfăţişat un mic altar paralelipipedic faţetat, cu dublu coronament, pe care arde făclia sacră”, scrie profesorul Dragomir în lucrarea citată.

Un războinic… paşnic, ce iese din tipare

Absolut ciudat, din câmpul sculptural al tăbliţei descoperite la Barboşi lipsesc elementele caracteristice ale cultului Cavalerului Trac, respectiv lancea, câinele şi mistreţul, lucru care i-a făcut pe specialişti să ia în calcul şi ipoteza că asistau deja „la o creştinizare” a zeităţii, după mai bine de un mileniu de existenţă războinică, bine delimitată.

De altfel, pe baza trăsăturilor esenţiale existente în cadrul acestui altorelief, precum şi a literaturii de specialitate (mai ales C. Scorpan, „Cavalerui trac”, l967, paginile 13-84), s-a concluzionat că artefactul era în mod cert dedicat Cavalerului Erou Trac, dar un erou paşnic, dezarmat, în ipostază de zeu pâmântean.

„Sub aspect religios, cultul Cavalerului Trac exprima credinţa în victoria binelui, a adevărului şi dreptăţii împotriva răului, concepţie dogmatic-religioasă care, de fap, îşi găseşte izvorul sau obârşia în sincretismul religiilor antice, din Asia, Orientul mijlociu şi apropiat, Africa de Nord, Egipt. Se ştie că antiteza dintre bine şi rău, ca şi concept teologic, are un caracter multimilenar, fiind adoptată ulterior şi de către creştinism aproape în aceeaşi formă”, mai notează profesorul Dragomir.

Interesant este că, vreme de aproape un mileniu, Cavalerul Trac nu a fost reprezentat în formă materială, fiind o zeitate abstractă, omniprezentă. Cultul acestei divinităţi s-a concretizat în forme plastice începând abia din epoca elenistică, sub puternica influenţă a acesteia

„Cele mai vechi reprezentări figurative ale divinităţii apar în secolul IV îHr., destul de rar întâlnite, mai ales în jurul oraşelor greceşti de pe ţărmul egeean şi pontic. În vremurile îndepărtate, triburile tracice vechi nu l-au reprezentat iconografic pe Cavalerul Trac, ci aceştia îl adorau numai in mod imaterial, pornind, bineinţeles, de la ideea omniprezentei sale, aşa cum de altfel era adorat şi marele zeu dacic Zamolxis”, scrie profesorul Ion T. Dragomir, în lucrarea „Cavalerul trac de la TirighinaBărboşi”, publicată de Muzeul de Istorie din Galaţi în anul 1969.

Specialiştii nu exclud nici varianta ca această divinitate să aibă legături măcar din punct de vedere figurativ, dacă nu şi de fond, cu o altă categorie de zeităţi, cunoscută în literatura arheologiei clasice sub denumirea de „Cavaleri dunăreni (danubieni; Cabiri)” - ca un fel de dedublare a Cavalerului Trac - întâlniţi în provinciile balcanice şi în Dacia, care ar putea să fie de origină geto-dacică sau moesică.

De la zeul trac la Sfântul Gheorghe

Absolut interesant, cultul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (unul dintre cei mai importanţi sfinţi creştine) se împleteşte cumva cu cel al Cavalerului Trac, nu puţini fiind specialiştii care cred că există un soi de continuitate între cei doi.

Esye de remarcat că Sfântul Gheorghe era născut în Capadadocia, dar la origine era trac, fiind clară sorgintea egeeană a familiei lui. Intrat în armata romană, la trupele călare, se remarcă prin nemaipomenita lui vitejie în luptă, ajungând comandant de oşti şi fiind considerat, spre sfârşitul secolului al II-lea dHr, un mare erou.

image

Icoana Sfântului Gheorghe. FOTO Centrul Cultural Dunărea de Jos

În anul 303, însă, pe fondul prigoanei creştinilor de către împăratul Diocleţian, Sfântul îşi recunoaşte apartenenţa la creştinism şi, pentru că refuză să se dezică, este condamnat la moarte. Este decapitat pe 23 aprilie 304, dată care figurează în calendarele creştine ca zi a prăznuirii lui.

Foarte interesant este că reprezentarea iconografică a Sfântului Gheorghe, călare pe cal, înarmat, învingând răul, seamănă izbitor cu reprezentarea standard a Cavalerului Trac.

Mai mult decât atât, inclusiv elemente dintre cele ce figurează pe tăbliţa descoperită la Barboşi (mai ales pomul cunoaşterii şi şarpele ispitei) ajung să apară, în diverse forme, în icoanele Sfântului Gheorghe, întărind concluzia că asistăm la un transfer de identitate la nivel artistic.

Fără îndoială, nu latura teologică este de discutat aici - este evident că sfântul creştin este o entitate distinctă -  ci faptul că reprezentarea artistică a acestuia a preluat până la imitaţie elementele figurative ale Cavalerului Trac.

Vă mai recomandăm şi:

Scheletul misterios găsit la Galaţi: vechi de 1.800 de ani, ar putea fi printre primii creştini îngropaţi pe teritoriul românesc

Misterul celor patru femei goale prinse în horă. Artefactul 5.000 de ani a fost descoperit în România acum trei decenii

Misterul relicvelor egiptene găsite în sudul Moldovei. Au fost aduse de romani sau dacii făceau troc cu faraonii?

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite