Mărturiile unei femei închise în temniţele iadului la Jilava:„Am fost pedepsită cu izolarea severă la Celula Neagră. Şobolanii mi-au făcut răni pe tot corpul”

Supravieţuitoare al regimului de exterminare din închisoarea Jilava, Listica Portase povesteşte cum i-au distrus viaţa comuniştii. Pentru suferinţa îndurată, gălăţeanca în vârstă de 78 de ani cere statului român despăgubiri materiale şi morale în valoare de 292.000 de euro.

Totul a început în vremurile tulburi ale anilor 1948-1949, când Securitatea începuse colectivizarea. Elevă fiind, Listica Portase a asistat la abuzurile comuniştilor prin care oamenii erau forţaţi să renunţe la toate proprietăţile pe care le aveau: teren, cereale şi animale.

Primul şoc!

Avea 17 ani şi era în penultimul an la Liceul Comercial din oraşul Huşi-Vaslui. A acceptat să se înscrie în grupul clandestin anticomunist care avea ca sarcini spionarea organizaţiei UTC şi ruperea articolelor de la gazeta de perete. La puţin timp, un coleg de clasă a denunţat organizaţia.

„În anul 1950 s-au făcut arestări în masă. Circa 20 de elevi au fost duşi la Securitate. Eu şi o colegă de clasă, Octavia Aftene, am fost arestate mai târziu. Credeam că am scăpat. După un an, în noaptea de 4-5 mai 1951, imediat după Paşti, miliţienii ne-au arestat şi pe noi. Cu Octavia eram prietene bune încă din fragedă pruncie", spune Listica Portase.

Au urmat clipe groaznice. În jurul orelor 24.00, a fost trezită cu pistolul la tâmple de patru securişti, care au percheziţionat-o şi i-au ordonat să meargă cu ei.

„Am fost dusă la Securitate, unde au început să mă ancheteze. Colegii de clasă au venit la poarta Securităţii şi au scandat lozinci pentru eliberarea noastă, dar fără niciun rezultat. Ca să nu se extindă situaţia, a doua zi ne-a transferat la Bârlad. Până atunci nu ştiam ce este frica. Eram apărată şi ocrotită de părinţi pe care îi iubesc acum din amintiri", povesteşte femeia.

Cercetările începute la Huşi au continuat la Bârlad, unde a fost ţinută într-o închisoare cu celule umede. „Într-o seară, un miliţian a tras vizeta şi m-a întrebat de ce sunt acolo. I-am răspuns «Pentru ce am făcut, acum trag ponoasele!». S-a supărat foarte tare şi m-a pedepsit. Mi-a luat patul, l-a legat la perete, şi m-au lăsat două zile să dorm pe cimentul abia turnat. Era umezeală. Am pus un pantof la cap şi unul la mijloc şi aşa am dormit multe zile", ne-a mărturisit fosta deţinută.

Rănită de şobolani

În luna iulie, a fost transferată la penitenciarul Galaţi, unde se găseau, pe atunci, numeroşi deţinuţi politici, printre care şi conducătorii ţărănişti Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. La Galaţi a fost pedepsită cu izolarea severă la „celula neagră" fără pat şi lumină. „Celula era plină de şobolani. Mi-au făcut răni pe faţă, mâini şi picioare", îşi aminteşte cu oroare femeia.

„Era la executare un deţinut din Vrancea, pe nume Gheorghiţă Bălan. Geamurile de la celule erau vopsite pentru ca să nu vedem ce se întâmplă în curte. Din milă şi revoltă am scrijelat cu unghiile vopseaua şi am făcut mici ferestruici ca să vedem. N-am izbutit, căci miliţianul care patrula pe coridorul respectiv ne-a surprins, a raportat la conducerea penitenciarului şi a urmat imediat pedeapsa: 10 zile la celula neagră", spune Listica Portase.

În baza Sentinţei nr.870 din 8 octombrie 1951, Tribunalul Militar Galaţi o condamnă la un an de închisoare pentru delict şi doi ani de închisoare la domiciliu obligatoriu.

De la Galaţi a fost transferată la Jilava. „Eram în jur de 80 de deţinute într-o celulă de 20 metri pătraţi la subsol, cu trei rânduri de paturi supraetajate. M-au pus să stau pe patul deasupra hârdăului. În fiecare zi mergeam într-o cameră cu jgheaburi de tablă unde trebuia să spăl rufele soldaţilor", îşi aminteşte Listica.

Mislea- penitenciarul de femei

După câteva luni, a fost transferată la penitenciarul Mislea, din judeţul Prahova. A fost supusă unor torturi de neimaginat, foraţată să presteze munci care i-au afectat sănătatea şi psihicul.

„Au fost condiţii greu de imaginat. Hrana consta în terci, arpacaş şi varză. Stăteam mai mult în carantină, muncind din greu în condiţii umilitoare. Împreună cu Octavia am fost înhămate la un cărucior ce depăşea cu mult greutatea noastră. Ne puneau să transportam colectele de la Oficiul Poştal la Penitenciar. La coborârea pantei, care era destul de abruptă, n-am mai putut stăpâni căruciorul şi acesta s-a prăvălit peste noi cu tot cu colete, producându-ne răni grave", spune cu lacrimi în ochi femeia.

În secţie a fost repartizată la ţesut covoare. „Pe mine şi Octavia ne puneau la munca cea mai grea pentru că eram cele mai tinere deţinute. În ajunul Bobotezei m-a scos la săpat un şanţ unde se înfundase canalizarea. Ţeava a explodat şi m-a inundat cu mizerie din cap până în picioare. Aşa am petrecut ziua mea de naştere. Împlinisem 18 ani!".

Viaţa în "libertate"

După eliberarea din detenţie, a avut stabilit domiciuliu obligatoriu în comuna Vulcani, judeţul Vaslui, în perioada 4 mai 1952 -4 mai 1954. În toată această perioadă nu a avut voie să părăsească comuna nici măcar pentru a merge la studii.

"Când am ajuns acasă, mama şi tata au început să plângă. Nu le venea să creadă că fata lor este acasă. Ne-am îmbrăţişat mult. Nu o să pot uita niciodată acea zi", îşi aminteşte Listica Portase.

În primi ani de căsătorie a trebuit să părăsească Galaţiul, deoarece  „fiii de chiaburi” nu aveau voie să locuiască în oraşe mari.

"Împreună cu soţul meu am fost escortaţi de miliţieni până la Bicaz . Acolo am lucrat la barajul hidrocentralei de pe Bistriţa, timp de trei ani".

Imobilizată într-un căruţ de 10 ani !

Urmare a acestor tratamente inumane, toată viaţa i-a fost risipită, având în prezent grave probleme de sănătate. „Mi-au fost sacrificate tinereţea, sănătatea, viaţa, profesia, familia şi prietenii. Nu am putut continua cursurile niciunei facultăţi pentru că eram considerată duşman al poporului şi bandită",spune femeia.

De 10 ani se deplasează cu un cărucior cu rotile. Încă mai are amintiri urâte şi vise negre. Suferă că a pierdut oamenii pe care-i iubea cel mai mult: părinţii şi soţul.

"Am rămas cu amintirile clipelor frumoase petrecute împreună. Acestea mă vor însoţi până voi pleca şi eu la ei. Sper să ne reîntâlnim acolo Sus", şi-a încheiat trista poveste Listica Portase.

Înfricoşătoarea prigoană comunistă

Regimul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, 1948-1965, a compus un univers concentraţionar îngrozitor, format din peste 130 de unităţi de detenţie, în care au fost ucişi şi torturaţi peste două milioane de oameni. Penitenciare ca Jilava, Rahova, Sighet, Gherla, Aiud, Mislea, Piteşti sau Canalul Dunăre Marea Neagră - înfiinţat în România chiar la sugestia lui Iosif Stalin - au fost case de tortură pentru intelectuali, pentru elita politică şi religioasă, pentru disidenţii care se împotriveau regimului comunist.

Securitatea a fost instituţia represivă care popula aceste iaduri, folosind intervenţia armată, reţeaua de informatori.