Mărturiile cutremurătoare de pe front ale medicului militar Cristian Ariton: „Am tratat-o pe fiica unui afgan în afara bazei, pe o pătură întinsă pe jos“

Căpitan doctor Cristian Ariton (37 de ani), de la Spitalul Militar de Urgenţă din Galaţi, povesteşte despre experienţa sa ca medic în teatrele de operaţiuni din Afganistan, care a presupus atât tratarea camarazilor, cât şi a inamicului

De curând, misiunea de luptă a NATO în Afganistan s-a încheiat, iar trupele NATO s-au retras din teatrele de război, după mai bine de 12 ani de operaţiuni militare. Căpitanul doctor Cristian Ariton, de 37 de ani, din Galaţi, s-a întors în ţară cu mai mult timp în urmă, în luna mai a anului 2012, după o misiune în Afganistan. El vorbeşte astăzi despre experienţa de medic militar într-un teatru de operaţiuni, unde afectarea psihică este la fel de importantă ca trauma fizică. Uneori chiar mai persistentă.

Cpt. dr. Cristian Ariton a petrecut jumătate de an în sângerosul Afganistan şi a făcut tot posibilul ca, la finalul misiunilor, camarazii săi să se întoarcă sănătoşi acasă. Cea mai frumoasă răsplată, spune medicul, este o chestiune între el şi Dumnezeu, amplificată de dragostea de ţară. Pentru că rolul medicului militar în condiţii de luptă este complex şi răspunderea este imensă.

MEDICINA ÎNTR-UN MEDIU OSTIL

Misiunea echipei de militari gălăţeni din care făcea parte şi căpitanul doctor Cristian Ariton era aceea de a securiza autostrada Kandahar-Kabul. Aşadar, baza militară era într-o zonă de plin conflict: Baza de Operaţii Înaintată. Detaliile militare le oferă medicul militar Cristian Ariton: „În perioada noiembrie 2011-mai 2012 am participat la o misiune ISAF (n.r. – International Security Assistance Force) cu Batalionul 300 Infanterie Mecanizată «Sfântul Apostol Andrei» în Afganistan. Diferenţa faţă de activitatea obişnuită din ţară este majoră: practici medicina nu într-un cabinet, ci într-un mediu ostil atât din punct de vedere al securităţii personale, cât şi al climei externe. Riscul epidemiologic este altul – malarie, rabie, febră hemoragică –, stresul fizic şi psihic sunt accentuate. Trebuie să iei deciziile rapid şi nu ai în spate laborator de investigaţii, şi ca să mă exprim plastic, nu poţi da bilet de trimitere“, a povestit cpt. dr. Cristian Ariton.

„ERAM APROAPE DE DUMNEZEU SAU DE ALAH“

Poate cel mai dificil lucru într-o astfel de situaţie este că „tu eşti cel de care depinde viaţa camaradului tău şi, câteodată, a inamicului tău“, după cum subliniază medicul militar. De altfel, unul dintre cazurile care l-au impresionat cel mai mult pe medicul Cristian Ariton a implicat renunţarea parţială la principiile războiului. Mai exact, într-o zi, un afgan şi-a adus copilul, o fetiţă de aproximativ 1 an, la poarta bazei româneşti din Afganistan. Aceasta era în şoc septic.

„Omul a avut puterea de a trece peste bariera religiei lui şi a ales să-i dea o şansă copilului. Noi nu am trecut peste protocoale, fiind totuşi în zonă de război, şi a trebuit să tratez copilul în afara bazei, pe o pătură întinsă pe jos. Dar bucuria citită în ochii localnicului nu a avut nevoie de niciun translator şi a fost una dintre cele mai mari satisfacţii profesionale. Atât eu, cât şi el, eram aproape de Dumnezeu sau de Alah“, ne-a povestit emoţionat cpt. dr. Cristian Ariton.

PROVOCĂRI: PLĂGILE, DAR ŞI EPIDEMIILE

Medicina în teatrele de operaţii are ca specific trauma fizică, dar şi psihică, precum şi riscul epidemiologic. „Trebuie să te adaptezi la diferite provocări, de la curăţat plăgi, la incizat abcese, până la pus plombe. Eu am trecut prin toate. Am cusut în misiunea din Afganistan mai mult decât în toată cariera. Pe de altă parte, trebuie să te îngrijeşti de siguranţa apei şi alimentelor, să supraveghezi prepararea hranei, curăţenia bazei, dezinfecţia şi deratizarea spaţiilor, igiena militarilor, prevenţia malariei, a deshidratării. Rolul medicului militar în condiţii de luptă este complex şi răspunderea este imensă. Din fericire nu am avut parte de evenimente dramatice“, explică medicul Cristian Ariton.

Dincolo de răni şi de problemele specifice războiului, un medic militar într-o zonă cum este Afganistanul se confruntă şi cu crize de altă natură. Un moment dificil pe care şi-l aminteşte cpt. dr. Ariton a fost cel în care a fost detaşat la o bază românească unde nu exista medic şi în care izbucnise o boală diareică acută ce afecta aproape două sute de oameni. „A fost o zi lungă: de la evaluarea riscului, stabilirea diagnosticului fără suportul unui laborator, până la individualizarea tratamentului pentru fiecare militar şi recuperarea integrală a sănătăţii trupei, tradusă practic prin recuperarea capacităţii de luptă, totul a fost o provocare“, a povestit cpt. dr. Cristian Ariton.

Foto: Misiune de instrucţie în teatrul din Afganistan

ATACUL DE PANICĂ ÎN TEATRELE DE OPERAŢII

Fiecare caz pe care l-a tratat avea în spate o poveste, pentru că fiecare pacient este, înainte de toate, om, cu trăiri, bucurii, decepţii. Pacientul vine la medic „dezarmat“, iar medicul îi vede latura tristă, privirea în abis. Când îi tratează boala, trebuie, simultan, să-i trateze sufletul şi mintea, să-i ridice moralul şi să activeze optimismul, de care de multe ori a uitat. Aşadar, medicul militar subliniază că nu numai traumele fizice sunt multe şi complexe în teatrele de operaţii, ci şi cele psihice.

„În primul rând, vorbim despre soldaţii care nu s-au adaptat şi care nu au mai trecut printr-o situaţie similară. Au suferit atacuri de panică, depresii. Au fost situaţii în care ne-am văzut nevoiţi ca pe unii dintre ei să-i scoatem din teatrele de operaţii. Atacul de panică este destul de greu de gestionat în teatrele de operaţii. Aici apar diverse fobii care sunt amplificate şi de distanţa de casă şi de familie. Din fericire, nu am avut cazuri de tentative de suicid. Spre deosebire de colegii din alte ţări, să ştiţi că românul se adaptează mai uşor la nou“, precizează cpt. dr. Cristian Ariton.

„TOŢI CAMARAZII MEI S-AU ÎNTORS SĂNĂTOŞI“

Când vine vorba de răsplata faptelor sale în teatrul de operaţii din Afganistan, medicul militar spune că nu aşteaptă nicio recompensă de la pacienţii lui. „Cea mai frumoasă răsplată, deşi cuvântul este puţin deplasat, e, dacă vreţi, o chestiune între mine şi Dumnezeu, amplificată de dragostea de ţară. Dar una dintre cele mai mari bucurii a fost că, la întoarcerea Batalionului 300 din teatrul de operaţii, la festivitatea de repatriere, toţi camarazii mei au fost prezenţi şi, mai mult, toţi s-au întors sănătoşi. O sănătate la care ştiam că am contribuit şi eu şi, văzându-le privirea, ştiam că au înţeles şi ei asta“, a mărturisit cpt. dr. Cristian Ariton.

La aproape trei ani de la întoarcerea din Afganistan, tânărul medic este într-o alergare continuă şi nu are pace până nu reuşeşte să-şi îndeplinească toate sarcinile de serviciu. „E drept că de multe ori familia
este privată de prezenţa mea, dar atât soţia, cât şi fiica mea încep să înţeleagă acest aspect şi încercăm ca momentele petrecute împreună să le trăim cât mai intens şi să ne bucurăm de fiecare clipă“, spune medicul. În puţinele ore pe care le petrece în afara spitalului, Cristian Ariton caută să se perfecţioneze. „O să râdeţi, dar hobby-ul meu principal este tot medicina. Mai exact Anestezia şi Terapia Intensivă, este a doua specialitate pe care o urmez cu ardoare şi este legată de pacientul critic, de decizii terapeutice luate rapid. Îmi plac, de asemenea, muntele, tenisul de camp şi fotografia“, ne-a povestit cpt. dr. Cristian Ariton.

Cristian Ariton (al doilea din dreapta), la absolvirea Institutului Medico-Militar din Târgu-Mureş

Şi-a dorit o carieră militară din clasa a VIII-a

Întrebat cum a luat decizia să îmbine jurământul lui Hipocrat cu jurământul militar, cpt. dr. Cristian Ariton explică: „Aş începe cu un citat de Mark Twain, care spune că două zile sunt importante în viaţă: ziua în care te naşti şi ziua în care îţi dai seama de ce. Îmi place să cred că eu am primit un indiciu prin faptul că m-am născut de Ziua Medicinii Militare, pe 21 august 1977. La aceeaşi dată în 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înfiinţare a corpului de ofiţeri sanitari, printr-un înalt Decret Domnesc, atestându-se astfel Medicina Militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare“.

Dar înainte de profesia în sine de medic militar, Cristian Ariton şi-a dorit o carieră militară pur şi simplu, încă din şcoala generală. „Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri: undeva prin clasa a VIII-a, am trecut pe la Biroul de Informare Recrutare al Centrului Militar Galaţi şi am intrat în posesia unei broşuri cu toate profesiile care pot fi urmate în Ministerul Apărării Naţionale. Am tot exclus din ele, până am rămas cu două opţiuni: Institutul Medico-Militar şi Academia Forţelor Aeriene Române. Ideea e că nu a fost doar un imbold, ci o alegere planificată cu mult timp în urmă“, îşi continuă incursiunea în istoria personală cpt. dr. Cristian Ariton.

Aşadar, a urmat Secţia din Târgu Mureş a Institutului Medico-Militar, împrumutând de la dascălii săi calmul ardelenesc şi migala lucrului bine făcut. Apoi a urmat rezidenţiatul în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Carol Davila“ din Bucureşti. „Prima funcţie ca medic specialist a fost tot în Galaţi, la Batalionul 284 Tancuri «Cuza Vodă», unde am învăţat să împletesc funcţia de comandant de pluton medical cu misiunile de luptă. Asigurarea medicală a tragerilor cu muniţie de luptă, cu un batalion de tancuri, te face să te simţi bărbat şi să înţelegi puterea de foc a Forţelor Militar e Terestre“, a mărturisit căpitanul doctor Cristian Ariton, care profesează astăzi la Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Aristide Serfioti“ din Galaţi.

Terapie antistres: un joc seara, cu fiica lui

Totuşi, medicul militar trebuie să găsească echilibrul, de multe ori cu mare dificultate, între profesie, act medical, pacienţi – fiecare cu problemele lui, act de management, pregătire medicală continuă, familie, soţie, copil. Şi, după ce înveţi să te implici în fiecare problemă, la fel de important – dar câteodată aproape imposibil – este să înveţi să te detaşezi, pentru a nu amesteca lucrurile.

„Fiecare zi din viaţa unui medic militar e un amalgam din tot ce v-am enumerat. Dar, după o zi plină, cu situaţii pe muchie de cuţit, cu planuri de tratament şi de recuperare, cu boli de multe ori incurabile, constat, cu excepţia serilor în care sunt de gardă, că familia este cea care reuşeşte să îmi asigure echilibrul psihic necesar pentru a o lua în ziua următoare de la capăt. Un joc seara cu fiica mea, căreia îi mulţumesc că nu m-a lăsat să uit să mă joc, e cel mai bun tratament antistres“, ne-a povestit căpitan doctor Cristian Ariton.

JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRAT ŞI JURĂMÂNTUL MILITAR

Medicul militar, pe lângă pregătirea medicală, are, evident, şi o pregătire militară, cu atribuţii diferite pe timp de pace şi de război.

„Aş enumera atribuţiile administrative de comandă şi control, asistenţă medicală primară şi de urgenţă, rol de prevenţie prin educaţia medicală militară şi controlul preparării hranei. De asemenea, o atribuţie este informarea cu privire la noţiuni de igienă şi epidemiologie pentru identificarea şi atenuarea riscurilor de boli infecto-contagioase specifice zonei în care se execută misiunea“, a declarat cpt. dr. Cristian Ariton.