Mărturii controversate despre cum a ajuns Ştefan cel Mare să fie considerat străbun al marelui artist rus Rahmaninov

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Stefan cel Mare şi Serghei Rahmaninov FOTO colaj din surse Wikipedia
Stefan cel Mare şi Serghei Rahmaninov FOTO colaj din surse Wikipedia

Surse ruseşti şi basarabene indică o genealogie destul de convingătoare legată de faptul că neamul Rahmaninovilor se trage din marele domnitor moldovean. Există însă şi surse care indică faptul că la mijloc ar fi o mistificare.

Chiar dacă în România s-a vorbit foarte puţin despre acest subiect, neamul rusesc Rahmaninov, care l-a dat lumii pe strălucitul compozitor  Serghei Vasilievici Rahmaninov,  îşi revendică originile din marele domnitor român Ştefan cel Mare. 

Deşi informaţia este confirmată de mai multe surse istorice, având elemente numeroase care o fac credibilă, există şi ipoteza că Rahmaninovii ar fi încercat (şi chiar au reuşit), cam prin secolele XVII şi XVIII, să-şi „fabrice” o genealogie cu rădăcini princiare.

Doi dintre copiii voievodului au trăit la Moscova

Fără îndoială, chiar dacă s-ar putea bănui că totul este o mistificare, o veche vorbă românească spune că nu iese fum fără de foc, principiu care pare să se potrivească de minune cu situaţie de faţă.

Una dintre cele mai interesante  lucrări despre descendenţa Rahmaninovilor din Şetefan cel Mare îi aparţine academicianului basarabean  Aurelian Dănilă. Reputatul profesor din Republica Moldova a publicat în 2013 un studiu legat de această chestiune, ajungând la concluzia că filiaţia este cât se poate de credibilă.

Autorul pleacă de la situaţia matrimonială a domnitorului (una foarte complicată de altfel) şi merge pe firul logicii până când urmaşii acestuia ajung la Moscova. Sursele  principală de inspiraţie ale studiului sunt datele publicate în 1895 de matematicianul rus Ivan I. Rahmaninov, profesor şi rector al Universităţii „Sf. Vladimir” din Kiev, dar şi o adeverinţă eliberată de oficialităţile din Tambov, prin care era certificată descendenţa nobiliară a lui Serghei Rahmaninov.

Stefan Cel Mare

Ştefan cel Mare FOTO Wikipedia

„Se ştie că, fiind căsătorit de trei ori, Ştefan cel Mare a avut copii cu fiecare soţie, dar, în paralel, şi odrasle nelegitime. Prima nevastă, Evdochia, fiica cneazului de Kiev, Simion Olelkovici, îl naşte în 1464 pe Alexandru, iar în 1466 – pe Elena, care va deveni cneaghină a Moscovei. Cea de a doua soţie,Maria de Mangop, naşte trei copii: Bogdan, Iliaş şi Petru. Primii doi aveau să moară la o vârstă fragedă”, scrie Aurelian Dănilă.

„În 1478 domnitorul Moldovei se căsătoreşte pentru a treia oară. Soţie îi devine Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos, voievodul Munteniei. În 1481 se naşte Bogdan-Vlad, care moşteneşte, în 1504, scaunul domnesc şi devine cunoscut sub numele de Bogdan cel Orb. Bogdan-Vlad a avut o soră, Maria”, constinuă lucrarea, care ajunge apoi la punctul culminant.

„Din alte legături sentimentale se mai cunosc Petru Rareş (devenit ulterior domnitor), două fete măritate cu nobili din Polonia şi un fiu, Ion, născut dintr-o rusoaică (?) pe nume Marusea. Anume acest Ion, în 1490 (se mai presupune şi 1491), vine cu doi feciori ai săi, Vasile şi Ion, la Moscova, la sora lui Elena, care era căsătorită deja de câţiva ani cu Ivan cel Tânăr, fiul ţarului Ivan Vasilievici”, destăinuie academicianul Aurelian Dănilă.

Filiaţia şi succesiune de întâmplări sunt confirmate şi de dicţionarul enciclopedic al lui Brokgauz şi Efron din 1890: „Rahmaninov – dinastie aristocratică care-şi duce neamul din dinastia domnitorilor moldoveni Muşatini”.

Elena Vasilievna şi testul istoriei

Trebuie spus că ipoteza cum că Rahmaninovii s-ar trage din Elena, fiica lui Ştefan cel Mare, pică relativ uşor la testul istoriei.

„După moartea prematură a soţului ei, Ivan cel Tânăr, Dimitrie, fiul Elenei şi nepotul lui Ivan alIII-lea şi al lui Ştefan cel Mare, Elena devine moştenitor al tronului. Însă după a doua căsătorie a lui Ivan Vasilievici cu grecoaica Sofia Paleologu şi naşterea fecioruluiVasilii, dar şi în urma intrigilor de la curte,Elena va muri în închisoare în 1502, iar peste şapte ani, în vârsta de 25 de ani, se va despărţi de cei vii şi fiul ei, Dimitrie (există o versiune cum că ar fi fost otrăvit de grecoaică)”, scrie Aurelian Dănilă.

Aşadar, linia de sânge a Elenei Vasilivna (sau Voloşina, după alte surse) se stinge aici, căci nu sunt cunoscuţi alţi urmaşi ai acesteia sau ai fiului ei Dimitrie.

Ion, fiul lui Ştefan

Nici traiul dus la Moscova de Ion, fiul lui Ştefan cel Mare, nu este scutit de controverse. O serie de informaţii arată că el a intrat în Rusia clandestin, fără a avea permisiunea ţarului.  În vremea aceea (1483, după Ivan I. Rahmaninov), funcţiona o lege emisă de Ivan al III-lea, potrivit căreia un străin putea intra în Moscova numai dacă era posesorul unui document special.

„Supărarea lui Ivan Vasilievici a fost mare, drept urmare fiind trimiterea lui Ion în oraşul Uglici, unde locuia fratele suveranului, Andrei Vasilievici. Aici, în Uglici, oaspetele moldovean, devenit în scurt timp Ivan (prin rusificarea numelui), dobândeşte porecla Vecin şi se stabileşte cu cei doi feciori ai lui”, scrie Aurelian Dănilă.

Mai există însă şi o altă versiune, cuprinsă în lucrarea din 1895 a lui Ivan Rahmanivov. Potrivit acestuia, porecla de „Vecin” provine dintr-o discuţie pe care a purtat-o domnitorul Moldovei cu feciorii săi în timpul împărţirii unei moşii. Când Ion întrebase cam pe unde sunt pământurile repartizate lui, Ştefan cel Mare ar fi spus că el, Ion, va fi vecin cu Bogdan. De atunci Ion purta porecla de „Vecin”, cu care a ajuns, se pare, în Rusia.

Rahmaninov - Arborele genealogic

Arborele genealogic al Rahmaninovilor FOTO Lucrarea academicianului Dănilă

Este de remarcat că Andrei Vasilievici, fratele ţarului, l-ar fi primit pe moldovean foarte binevoitor (având în vedere că fusese exilat în calitate de emigrant ilegal), oferindu-i câteva sate, moşii, care ulterior au fost înscrise ca proprietate a Rahmaninovilor.

Rusificare sub semnul incertitudinii lingvistice

Potrivit datelor din genealogia Rahmaninovilor, se pare că feciorii lui Ivan Vecin erau porecliţi „Voloh” (Ion în Rusia devenise, ca şi tatăl său, Ivan) şi „Rahman” (Vasile). Evident, porecla „Voloh” (Valahu) venea de la Valahia. Însă cum a ajuns Vasile să fie numit Rahman, este un mic mister.

„Am putea fi de acord cu presupunerea unuia dintre reprezentanţii familiei Rahmaninov, care afirmă că rahman sau rahmanin, după dicţionarul lui Dal, ar însemna în unele regiuni ale Rusiei – vesel, vorbăreţ, în alte localităţi – bun la inimă”, scrie Aurelian Dănilă.

Tocmai de la acest Vasile Rahman, nepotul direct al domnitorului Moldovei Ştefan cel Mare, porneşte arborele genealogic al Rahmaninovilor, aşa cum este el prezentat ulterior, de-a lungul a peste cinci secole. În registrul genealogic al timpului se menţionează, printre altele, că până în 1751 pe stema de familie a Rahmaninovilor apărea un cap de taur – stema statului moldav.

După venirea pe tronul de la Moscova a lui Vasilii al III-lea, feciorul lui Ivan Vasilievici şi al Sofiei Paleologu, situaţia Rahmaninovilor se complică.  Se crede că marele cneaz îi ţinea în mod intenţionat mai departe de Moscova şi sub o supraveghere specială, ca nu cumva să influenţeze (având, totuşi, descendenţă princiară) complicata urzeală de intrigi şi aranjamente din jurul aripii aflată la putere a familiei.

Renunţă de bunăvoie la pretenţiile princiare

O dată cu moartea lui Vasilii al III-lea în statul rus începe o perioadă de incertitudine provocată de diverse intrigi, răstimp în care Rahmaninovii rămân în exilul impus de ţari. Cu timpul, ei îşi diluează pretenţiile domneşti şi se transformă în nişte intelectuali de provincie care se fixează definitiv la Uglici. Începe o lungă perioadă în care Rahmaninovii  devin stâlpi de nădejede ai sistemului militar rus.

Primul care excelează în armata ţaristă este Vasile, poreclit „rahman”, urmat de Andrei şi Ivan, cel din urmă făcându-şi slujba cu mult succes în Kiev. Pe parcursul anilor, numeroşi Rahmaninovi, discipoli ai celor amintiţi, şi-au făcut serviciul militar în calitate de ofiţeri superiori, alţii devenind apoi chiar voievozi (voievodatul era o formă de administrare teritorială care nu presupunea, aşa cum s-ar putea crede, existenţa unei linii de sînge, ci era doar o funcţie atribuită de ţar).

În genealogia familiei sunt amintiţi mari şefi de oşti precum Dei Ivanovici, Nazar Mihailovici, Fiodor Timofeevici sau Anisim Grigorievici. Rahmaninovii puteau fi întâlniţi pe la mijlocul secolului alXVIII-lea în Reazan, Voronej, Kursk, Tambov şi în alte regiuni ale Rusiei, unde au primit moşii drept răsplată „pentru serviciul sârguincios”, dar şi „pentru devotamentul pentru ţar şi Patrie”.

Sunt printre ei chiar şi o serie de oameni care au influenţat în mod direct istoria Rusiei, cum ar fi fraţii Fiodor şi GherasimRahmaninov, care au participat activ la înfăptuirea loviturii de stat din 24-25 noiembrie 1741, în urma căreia tronul a fost ocupat de Elizaveta Petrovna.

„Împărăteasa n-a ezitat să le mulţumească devotaţilor soldaţi, avansându-i în grad, dându-le noi moşii şi declarându-i printr-un ukaz special nobili superiori ai Curţii – titlul cu drept de moştenire şi pentru copiii acestora, dar şi pentru cei ce urmau să se nască din neamul lor”, consemnează Aurelian Dănilă.

Savanţii Rahmaninovilor

Aceste mărturii suprinzătoare n-ar fi existat probabil dacă nu ar fi fost munca asiduuă a profesorul Ivan I. Rahmaninov, unul dintre cei mai interesanţă membri ai familiei şi cel care avea să lase posterităţii celebra genealogie scrisă a Rahmaninovilor.

Trebuie menţionat că acesta are în spate o carieră ştiinţifică admirabilă. În 1856, tânărului savant Ivan Rahmaninov i se conferă gradul de doctor în studii matematice şi astronomice, în urma susţinerii disertaţiei cu tema „Baza teoriei mişcării relative”. Este ales decan al Facultăţii de fizică şi matematică aUniversităţii din Kiev, prorector, iar în 1881 devine rector al acestei instituţii. Autor a mai multor lucrări ştiinţifice, Ivan Rahmaninov a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale timpului.

Interesantă este şi povestea lui Ivan G. Rahmaninov, fiul complotistului Gherasim, care a fost proprietarul uneia dintre cel mai importante tipografii din Rusia. Începând cu 1790, Ivan Gherasimovici Rahmaninov a tipărit numeroase lucrări ale lui Mersier, Miller, ale altor enciclopedişti progresişti. 

Fiind profund pasionat de filosofia lui Voltaire (un revoluţionar la modă în Europa acelor vremuri) I.G. Rahmaninov publică o lucrare - „Toate operele,până acum netraduse în limba rusă, ale domnuluiVoltaire” – de la care începe un scandal care se încheie cu distrugerea tipografiei şi arderea exemplarelor care mai rămaseră în depozit. Ordinul venise direct de la ţarina Ecaterina a II-a.

„Revoluţia franceză şi executarea regelui Ludovic al XVI-lea au creat un mare disconfort la curţile europene. Şi Ecaterina a II-a, liberală până la acele veniment istoric, susţinătoare a tot ce era nou înştiinţă şi literatură, de data aceasta, speriată de unii prieteni ai lui I. Rahmaninov, a ordonat ca tot ce este editat în Kazinka din creaţia lui Voltaire sau a altor francezi, să fie distrus”, scrie  academicianul Aurelian Dănilă.

Talent muzical moştenit

Prima referire legată de talentul muzical de execepţie al Rahmaninovilor începe cu Alexandr, unul dintre fiii lui Gherasim Rahmaninov, care era un violonist excelent. Militar de carieră, se retrage de timpuriu din armată şi, împreună cu soţia, se stabileşte în localitatea Znamenskoie, guberniaTambov, unde organizează un cor şi o orchestră de muzică populară.

Rahmaninov - foto cu marele compozitor

Serghei Rahmaninov FOTO Wikipedia

Moare în floarea vârstei, în urma unei boli de plămâni. Fiul lui Alexandr, Arkadii, aghiotant al generalului Vranghel, devine un pianist virtuos, care trezea curiozitatea şi admiraţia multor muzicieni profesionişti ce veneau în turneu la Tambov. Arkadii Rahmaninov era invitat deseori la Sankt Petersburg, la contele Veliegorski, pentru a participa la seratele muzicale renumite în capitală. Avea şi lucrări proprii, unele din ele fiind chiar tipărite, ceea ce era un lucru deosebit în acele timpuri.

De fapt, Akadii Alexandrovici Rahmaninov a fost bunicul pe linie paternă al ilustrului compozitor şi pianist al secolului XX, Serghei Rahmaninov (1873-1943), nepot, din ce s-ar părea (evident, cu mulţi de „stră” înainte) al marelui domnitor român Ştefan cel Mare.

Vă mai recomandăm şi:

Faţa întunecată a lui Ştefan cel Mare. Mărturii istorice care-l arată ca jefuitor lacom şi înrobitor de oameni

Viaţa tumultuoasă a primul poet moldovean recunoscut de critici. Poeziile lui au devenit şlagăre lăutăreşti 

Cum era să ajungă rege al Bulgariei o beizadea din România. Povestea boierului Emanoil Conachi Vogoride 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite