Maestrul sunetelor: gălăţeanul Petru Mazilu are o meserie pe cale de dispariţie - acordor de pian
0
Petru Mazilu este unul dintre puţinii specialişti din România care încă se mai bagă să acordeze un pian. Face acest lucru de prin anii '60 şi nici până astăzi nu şi-a pierdut îndemânarea şi nici... urechea muzicală. Cum pianele digitale au luat aproape în totalitate locul celor clasice, Petru este din ce în ce mai rar solicitat.
O ureche muzicală desăvârşită şi foarte multă pasiune! Sunt ingredientele unei meserii, pe ai cărei practicanţi nu greşim deloc dacă îi numim „magicieni ai sunetelor”. Petru Mazilu din Galaţi este specialist în acordatul pianelor şi practică această meserie de o viaţă, dar spune că acum nu mai reuşeşte să se întreţină din ea. Solicitările au scăzut odată cu intrarea în era digitală, iar acordorul de pian a ajuns o raritate.
Povestea lui Petru Mazilu a început la Huşi. A urmat cursurile unor şcoli de renume din Iaşi şi Braşov, unde a fost vrăjit de pasiunea pentru instrumentele muzicale. Mărturiseşte că mentor i-a fost un neamţ, în atelierul căruia a şi lucrat o vreme. Aici a învăţat câtă muncă este în spatele unui sunet perfect.
La Galaţi, Petru Mazilu a ajuns la sfârşitul anilor '60 şi de atunci a reglat sunetul a sute de instrumente muzicale. Crede cu tărie că în domeniul acesta nu există loc de "merge şi aşa", iar un sunet nefinisat poate "nenoroci" pentru totdeauna un artist. Petru a ţinut pasul cu tehnologia, chiar dacă asta l-a lăsat încet-încet fără slujbă.
Cei care mai practică această meserie pot fi număraţi pe degetele unei mâini. În Galaţi, doar Petru îşi mai ia uneltele în spinare şi merge la uşa celor care îi cer ajutorul.
Cu solicitările pe care le are într-o lună, Petru recunoaşte că abia reuşeşte să se întreţină. Meseria lui nu este bine plătită, pentru un pian specialistul nu cere mai mult de 200 de lei, dar uneori nu ia nici atât. Faptul că îndeletnicirea lui este pe cale de dispariţie este şi o consecinţă a lipsei şcolilor de specialitate.
Înainte de Revoluţie nu existau licee de muzică şi şcoli de artă fără acordori. Astăzi, situaţia s-a schimbat. Aparatele au luat locul specialiştilor, iar acordarea pianului, care dura altădată trei zile, s-a redus acum la două, trei ore. Totul are însă şi un preţ: calitatea sunetului.
Se încarcă comentariile...
