Inventatorul Doru Tătar acuză Arcelor Mittal Galaţi că i-a furat o inovaţie şi cere despăgubiri de aproape o sută de milioane de euro
0
Inginerul deţine peste 15 brevete româneşti şi internaţionale în domeniul siderurgiei, invenţiile şi inovaţiile sale fiind aplicate, nu numai în combinatul de la Galaţi, ci şi în alte mari uzine metalurgice din Europa şi America. El a formulat o plângere penală împotriva ArcelorMittal Galaţi.
Doru Tătar este inginer constructor şi un cunoscut inventator gălăţean. Inovaţiile sale au adus – după cum susţine – profituri substanţiale combinatului siderurgic de la Galaţi precum şi altor mari uzine metalurgice din lume şi au fost premiate la concursuri de inventică dintre cele mai prestigioase. Spune că şi-ar fi dorit să continue colaborarea cu Arcelor Mittal Galaţi, în beneficiul ambelor părţi, însă ofertele sale au fost respinse. Mai mult chiar, este nevoit să continue „lupta” cu conducerea combinatului pentru a a-şi recupera ceea ce numeşte „uzufructul uneia dintre invenţii, însuşit ilegal de ArcelorMittal Galaţi”.
„Absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, în 1980, am fost angajat la Intreprinderea de Construcţii Montaj şi Reparaţii Siderurgice Galaţi. Sunt ieşean şi am ajuns la Galaţi cu repartiţie guvernamentală. M-au trimis la zona cea mai ocolită, la Furnale, de care fugeau toţi pentru că acolo gazările, exploziile, incendiile şi silicoza erau la ordinea zilei. Mă ocupam de repararaţiile zidăriilor refractare, în special a cauperelor, preîncălzitoarele pentru aerul insuflat în furnal. Erau 24 de caupere, câte patru pentru fiecare furnal din combinat. Pentru că se defectau frecvent şi pentru că mi-a plăcut dintotdeauna fizica, ajunsesem să fiu obsedat de găsirea unei soluţii tehnice pentru a le face fiabile şi mai eficiente”, ne-a spus Doru Tătar.
Legătura dintre furnal şi ... bureţii de mare
În acest scop, începând din 1988, inginerul a început să citească de la chimia aluminosilicaţilor, la biologie marină.
„Am găsit soluţia la o specie de bureţi marini care au o structură labirintică şi, studiind curgerea apei prin acest labirint, am înţeles cum pot fi îmbunătăţite cauperele. Pe înţelesul tuturor, în cauperele clasice, pentru a fi încălzit, aerul circulă prin nişte canalizaţii ceramice verticale. La contactul cu suprafaţa acestora, incandescentă, aerul se preîncălzeşte înainte a ajunge în furnal. Eu am inventat un tip de cărămidă refractară, după modelul bureţilor marini, care permite o circulaţie a aerului şi pe orizontală, nu doar pe verticală. Drept consecinţă, creşte temperatura aerului şi, implicit, scade substanţial consumul de cocs. De asemenea, înfundarea unei canalizaţii verticale, nu le mai suprasolicită pe celelalte scoţând prematur din funcţiune cauperul şi implicit necesitând reparaţii costisitoare”, a explicat inventatorul în vârstă de 56 de ani.
Şi-a pus în practică invenţiile „până au venit indienii”
Degeaba le-a propus Doru Tătar şefilor săi aplicarea acestei soluţii tehnice căci, până în 1990, au fost ignorate.
„Pe vremea comuniştilor, orice îmbunătăţire adusă unui proces tehnologic devenea automat proprietatea statului. După revoluţie, m-am dus la conducerea ICMRSG, am făcut cerere şi am înregistrat pe numele meu trei brevete de invenţie. În 1992, am reuşit să-i conving să convoace o comisie de specialişti, de la ICPAM, IPROMET care au decis să se experimenteze cărămizile şi modelele mele de arzătoare ceramice. ICEM a făcut apoi o expertiză care a concluzionat că acestea au determinat creşterea temperaturii aerului cu 60 de grade iar randamentul cauperului a crescut cu cel puţin 10%. După aceea, Sidex, cum se numea pe atunci combinatul, a preferat să încheie contracte cu mine şi, la sfârşitul lucrărilor, le predam cauperele modernizate cu document de garanţie că au devenit superioare ca randament tuturor celor existente în lume la momentul respectiv. Am lucrat astfel, din 1994 şi până în 2002, când a fost privatizat combinatul”, ne-a declarat Doru Tătar.
Inventatorul ne-a mărturisit că, în acea perioadă, a reuşit să fructifice invenţia sa câştigând în urma îmbunătăţirii cauperelor sute de mii de dolari.
„Când au venit indienii, prima măsură a fost aceea de a curăţa combinatul de firme căpuşă, dar fără a analiza care este utilă şi care parazitează. Au oprit toate contractele, deşi, în ceea ce mă priveşte, modernizasem deja un cauper la Furnalul 2, iar altul era aproape de finalizare, fiind achiziţionate materialele necesare. Ulterior, noua conducere a ICMRSG a propus combinatului să încheie un contract şi să aplice ceea ce oamenii lor învăţaseră de la mine. Mai mult, am fost disponibilizat ca să nu le stau în cale”, a mai povestit inventatorul gălăţean.
Putea falimenta ICMRSG, dar n-a răspuns cu aceeaşi monedă
Doru Tătar nu s-a resemnat şi s-a adresat justiţiei, care i-a dat dreptate şi a emis o hotărâre prin care ICMRSG a fost obligată să-i plătească despăgubiri de cinci miliarde de lei.
„Foştii mei colegi erau disperaţi că vor ajunge pe drumuri fiindcă ICMRSG SA va da faliment după ce-mi va plăti cele cinci miliarde de lei. Ca să nu se ajungă în această situaţie, am acceptat ca despăgubirea sa-mi fie acordată în tranşe”, afirmă inventatorul.
Doru Tătar mai spune că, ulterior, a notificat conducerea combinatului în legătură cu utilizarea fără drept a invenţiilor sale şi, drept urmare, reprezentanţii Ispat Sidex au acceptat să iniţieze discuţii şi negocieri pe această temă.
„Timp de doi ani, nu am reuşit să ajungem la nicio înţelegere şi de altfel cred că nu s-a dorit altceva decât să se tragă de timp. Apoi, în 2004, a intervenit firma Metal SA, care mi-a cumpărat tot pachetul de brevete legate de furnale, şase înregistrate în România şi şase în străinătate. De la această firmă privată, combinatul a acceptat să le cumpere şi Metal SA a făcut o afacere profitabilă. În 2005, Ispat Sidex a mai cumpărat un brevet de la mine, după care relaţia noastră s-a încheiat chiar dacă eu le-am propus să contribui cu inovaţiile mele la profitabilitatea combinatului”, a mai afirmat Doru Tătar.
Un nou război, acelaşi motiv
„În 2006, cei din combinat au găsit între planşele mele, un studiu din anii 90-92. Concepusem atunci o soluţie neglijată şi nediscutată cu ei, constând în construcţia unui schimbător de căldură cu două zone structurale diferite, clasică la bază, şi cu cărămidă tip Tătar, deasupra. Pentru îmbinarea acestora, am gândit un strat de legătură special. S-au dus la IPROMET ca să le confirme valabilitatea soluţiei şi, fără să-mi ceară acordul, au aplicat acest sistem la cauperele de la Furnalul 3. Nu s-au gândit că directorul institutului o sa-mi spună. Prevenit fiind despre intenţia lor, am avut timp să protejez şi această invenţie cu două brevete, unul românesc şi altul european. Furnalul 3 este oprit acum, dar, în perioada iulie 2010 – decembrie 2011, a funcţionat cu invenţia mea şi a produs peste un milion de tone de fontă. Aşadar, combinatul imi este dator în jur de 100 de milioane de euro” declară Doru Tătar.
Inginerul spune că toate tentativele sale de a negocia cu conducerea combinatului au fost, şi de această dată, sortite eşecului aşa că s-a adresat Parchetului.
„Am adunat suficiente probe, mai mult decât edificatoare în privinţa încălcării dreptului de proprietate intelectuală şi, în 2011, am făcut plângere penală la Parchet. Timp de o jumătate de an, dosarul a stat la Galaţi şi apoi, pentru că făcea obiectul unor despăgubiri de aproape 100 de milioane de euro, l-au trimis la Parchetul General şi, finalmente, fără a fi fost chemat să dau măcar o singură declaraţie, procurorii u decis neînceperea urmăririi penale invocând lipsa dovezilor. Oricum, nu mă las, merg până la CEDO, iar acolo voi obţine o sumă care îl va face pe Mittal să renunţe la România”, afirmă încrezător Doru Tătar.
Acţiune în instanţă pentru anularea unui brevet de invenţie
Potrivit inventatorului, în replică la plângerea sa penală, ArcelorMittal a deschis o acţiune în instanţă prin care a solicitat anularea brevetului de invenţie emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), pe numele lui Doru Tătar, pentru inventarea schimbăturului de căldură bistructural.
„Încearcă să demonstreze în instanţă că OSIM mi-a dat brevetul în mod nejustificat însă de când am depus la Tribunalul Bucureşti o serie de documente, care dovedesc faptul că ştiau că este invenţia mea şi că nu au dreptul să o folosească, au început să-mi facă unele oferte ceva mai realiste. De exemplu, apropo de documente, firma cehească care a produs cărămizile, le-a denumit GCDT New, adică iniţialele de la Grătar Ceramic Doru Tătar şi au adăugat cuvântul New având naivitatea să considere că astfel nu vor putea fi identificate”, susţine inventatorul gălăţean.
Lecţia gigantului metalurgiei amercane
Numai în domeniul metalurgic, Doru Tătar are înregistrate 15 invenţii brevetate şi nu doar în România, ci şi în Statele Unite ale Americii, în Mexic, Germania şi Belgia.
Apropo de Statele Unite, ne-a mai povestit o păţanie din care spune că a învăţat cum să-şi protejeze invenţiile şi să nu se lase ameţit de interesul acordat de giganţii mondiali ai industriei metalurgice: „ În 1995, am participat la un târg de inventică, în America la Pittsburg, şi am semnat un contract de colaborare cu US Steel, căreia i-am furnizat tehnologia de circulaţie mixtă a gazelor şi dreptul de folosire a ei, contra unui procent din vânzarea acesteia către terţi. Ulterior, invenţia a fost brevetată pentru protecţie şi în alte ţări şi asta mi-a adus recunoaştere pe plan internaţional. Din păcate însă, nu şi banii promişi de US Steel şi asta a fost o lecţie despre cum să închei contractele următoare”.
Şi nu este o lecţie inutilă câtă vreme Doru Tătar a lucrat şi lucrează la noi invenţii pentru care, după cum spune, deja şi-au exprimat interesul firme mari la nivel mondial, din domeniul metalurgiei.
„Între timp am perfecţionat soluţiile tehnice, care deja aduc beneficii însemnate, nu numai la ArcelorMittal Galaţi, şi sunt pregătit să le vând combinatelor metalurgice care dispun de furnale. Prin cercetare, am reuşit să ridic gradul de performanţă al inovaţiilor care-şi demonstrază utilitatea de câţiva ani buni”, susţine gălăţeanul.
L-am întrebat ce va face cu milioanele de euro acordate drept despăgubiri în cazul în care le va obţine şi ne-a răspuns simplu: „Voi cutreiera restul de lume prin care mi-a mai rămas de umblat, îmi voi completa colecţiile, care înseamnă foarte mult pentru mine, voi scrie şi voi continua să inventez”
Solicitând conducerii combinatului ArcelorMittal Galaţi să ne prezinte o poziţie oficială sau chiar o replică la afirmaţiile inginerului Doru Tătar, am primit următorul răspuns:
“ArcelorMittal Galaţi înţelege să nu comenteze asupra chestiunilor care sunt subiectul unor procese aflate în curs de desfăşurare. Ne exprimăm încrederea că situaţia la care faceţi referire îşi va găsi o rezolvare în respectul deplin al legii”.
Se încarcă comentariile...
