Cum au reuşit judecătorii „să privatizeze“ o stradă care figurează în hărţi de un secol şi jumătate

Strada a devenit proprietate privată încă de acum două decenii, în urma unei acţiuni în constatare deschise de o firmă la Tribunalul Galaţi, însă a rămas mult timp deschisă traficului. Ulterior, în urma vânzării terenului aferent, noul proprietar a ridicat şi un gard, închizând circulaţia.

O bucată dintr-o stradă istorică din oraşul Galaţi, ce figurează în hărţile urbei încă de acum un secol şi jumătate, a devenit proprietate privată în urma unui lanţ de acţiuni juridice şi de tranzacţii controversate. Strada Sindicatelor făcea legătura dintre cartierul Valea Oraşului şi Port încă de dinainte de Unirea Principatelor, fiind considerată un fel de rută ocolitoare pentru aglomerata stradă a Portului.

Potrivit consilierului Marius Mitrof, din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi, referiri despre strada Sindicatelor apar undeva pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Interesant este că avea exact acelaşi traseu ca şi acum, făcând legătura între strada Dogăriei (pe atunci cea mai importantă stradă comercială a oraşului) şi magaziile de pe cheuri. De altfel, în mai multe hărţi oficiale ale Galaţiului, întocmite la 1926 şi 1938, strada figurează întreagă, adică inclusiv cu porţiunea care între timp a devenit proprietate privată.

Toată povestea a pornit de la acţiunea juridică deschisă în urmă cu două decenii de ani de către şantierul naval, pentru a dobândi proprietatea asupra terenului aferent unor cămine de nefamilişti pe care le avea în zonă. Deoarece solicitarea iniţială a fost respinsă, litigiul a ajuns la Tribunalul Galaţi care, în urma procesului şi a unor expertize, a constatat că firma are dreptul la terenul revendicat. Ulterior, şantierul naval a vândut căminele unei firme private (Metacons SRL), iar aceasta, la rândul ei, a vândut unul dintre imobile (2599 metri pătraţi, din care 422 mp construiţi) către Waterland Office SRL.

Această din urmă firmă, pe baza schiţelor anexate la contract, din care rezulta că terenul include şi strada, pe o lungime de circa 100 de metri, a construit un gard din beton care închide traficul, iar autorităţilor locale nu le-a rămas decât soluţia de a realiza o buclă ocolitoare prin parcarea şi spaţiul verde al unui bloc învecinat. După cum se poate vedea şi din imaginea adăugată la acest articol, pe sub gard continuă pavajul din granit montat pe stradă, de către autorităţi, în anul 1912, conform documentelor istorice.

Acesta nu este singurul caz de stradă confiscată în împrejurări ciudate la Galaţi. În urmă cu şapte ani, judecătorii de la Tribunalul Galaţi a retrocedat unei persoane Aleea Melodiei (aflată în plin centrul oraşului, în spatele hotelului Faleza), dar şi parcul aferent. De asemenea, o bandă de mers şi o parte din trotuarul Prelungirii Traian (în apropiere de intersecţia cu bulevardul Brăilei) a fost răscumpărată de municipalitate, acum patru ani, după ce judecătorii i-a dat-o unei persoane care o revendica.

Un alt caz interesant este legat de decizia prin care municipalitatea a pierdut în instanţă un părculeţ aflat în apropiere de Universitatea Dunărea de Jos, fiind somată în urmă cu câteva săptămâni să mute de acolo statuia „Lupoaica”, dăruită oraşului de un renumit artist local.