Cum se propagau ideile de pace şi cum se înfrăţeau popoarele cu ajutorul radioului în anii `30

La Galaţi, bazele societăţii Radio Katto Club au fost puse la 19 august 1932, oameni de pe întreg mapamondul putând comunica cu ajutorul poştei de la Radio Kattowice. Grozava idee i-a aparţinut lui Stephane Tymicnecki, un reputat muzicant care a vrut să cunoască distanţa până la care putea fi ascultat acest post de radio, solicitând comunicări din toate colţurile lumii.

Totul a început de fapt la 28 februarie 1928, atunci când Stephane Tymicnecki, directorul programului muzical la postul de radio din Kattowice, muzicant, compozitor reputat şi „om de inimă”, voind să cunoască distanţa până la care putea fi ascultat acest post de radio a înfiinţat „cutia de scrisori în limba franceză”, solicitând comunicări din toate punctele globului. Astfel, Stephane Tymicnecki sau papa Stephane cum îl numeau miile de corespondenţi, şi-a dat seama că postul de radio Kattowice era ascultat de la Tromsoe (Norvegia) şi Islanda până în Sudanul Africei şi Ecuator, din Japonia şi până în America.

La Galaţi, bazele Radio Katto Club au fost puse abia în anul 1932 de către Daniel Horovitz şi Rudolf Fuchs, reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din oraşul de la Dunăre. La prima şedinţă de constituire au participat părintele Hovsepian, Ion Ştefănescu, Daniel Horovitz, Rudolf Fuchs, Ana Dorfmann, Iulius Merentz, Sapse Merentz şi David Calmanovici.

„Scopul acestei societăţi era propagarea ideii de înfrăţire între oameni, apariţia şi menţinerea legăturilor de strânsă amiciţie între popoare. Membrul acestei societăţi purta denumirea de Kattovitzard şi nu trebuia să facă distincţie de religie, naţionalitate, stare socială etc. Pentru a se ajunge la scopul ideal era nevoie de o perfectă egalitate şi armonie de vederi între membri”, ne-a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

La începuturile sale în oraşul de la Dunăre, societatea număra zeci de mii de membri răspândiţi pe întreg mapamondul, care comunicau cu ajutorul poştei de la Radio Kattowice. Şedinţa de la Galaţi a început târziu în noapte, de fapt la ora 1.00, fiind deschisă de Stephane Tymicnecki, care a rostit, timp de 15 minute, cuvinte de îmbărbătare pe calea undelor, tocmai de la Kattowice, impresionându-i adânc pe cei prezenţi.

Cum funcţiona „cutia de scrisori”

Ziarul „Vocea Galaţilor” îi informa pe gălăţeni că la „Katowice există o cutie de scrisori, dar foarte puţini nu cunosc ce este de fapt aceasta şi care este rostul ei.

„Cutia de scrisori funcţiona în fiecare miercuri şi vineri de la ora 23:00, ora Europei centrale. Corespondenţii îşi dădeau adresele, iar epistolele erau citite odată cu comunicările lor şi, în cele din urmă, au ajuns la a comunica între ei, fie prin intermediul postului de radio din Kattowice, fie prin poştă, legând prietenii. După trei ani de prietenii, în 1931, s-a ajuns ca amicii «Cutiei»  să se constituie «într-o mare asociaţie universală pentru propagarea ideii de pace şi înfrăţire între popoare», înfiinţându-se secţiuni pe ţări şi oraşe, constituindu-se cluburi cu statute în regulă”, a precizat Marius Mitrof.

Primul club înfiinţat a fost cel din Lyon (Franţa), preşedinte fiind Henri Férrè, un mare industriaş şi ajutor de primar în acest oraş. Stephane Tymicnecki a venit aici în anul 1931 pentru a-şi vizita prietenii şi admiratorii, cu această ocazie fiind felicitat călduros de edilul şef pentru ideea sa, considerată operă de artă.

„Heriot, primarul Lyon-ului, i-a oferit papei Stephane, cu o dedicaţie măgulitoare, un volum scris chiar de către acesta despre pace. Imediat după Lyon au fost înfiinţate Cluburi la Bruxelles, Alger, Genova, Salonic, Londra, Geneva, Amserdam, Tirana etc. La 24 ianuarie 1932, în România, colonelul Em. Cristodulo a înfiinţat, la Bucureşti, pe strada Alexa nr. 16, primul Radio-Katto-Club, sub preşedinţia avocatului Armand Iliescu. Cel de-al doilea club din România a fost înfiinţat la Galaţi, preşedinte fiind părintele Hovsepian”, ne-a spus Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Aniversarea celor patru ani de la funcţionarea „Cutiei”, a fost descrisă pe larg de către ziarul „Vocea Galaţilor” din august 1932.

„La ora 24:00, papa Stephane a început să citească din numeroasele scrisori de felicitare primite, între care a fost şi aceea a clubului român din Bucureşti (vă reamintim că înfiinţarea „Cutiei de scrisori” a avut loc la 28 februarie 1928). Apoi, postul de radio din Katowice s-a pus în legătură cu Radio Toulouse, unde venise de la Paris d. Jean Antoine, directorul cotidianului «Intrasigeant». În cuvinte călduroase şi entuziaste acesta l-a felicitat papa Stephane pentru frumoasa operă ce a realizat, în doar 4 ani reuşind să grupeze un număr atât de mare de ascultători şi amici devotaţi din toate colţurile lumii. Apeluri repetate anunţă că postul de la Lyon-la-Dua este nerăbdător să intre în comunicaţie cu Katowice. Deodată se aude vocea preşedintelui clubului Katto-Lyon, d. H. Férrè, apoi a consulului polonez de acolo şi a mai multor membri a clubului- după care d-ra Férrè «Miss Katto» a recitat o odă operei de pace de la Katowice”, relatau jurnaliştii ziarului „Vocea Galaţilor”.

„Despre înfiinţare Radio Katto Clubului de la Galaţi putem spune că în seara zilei de 19 august, Daniel Horovitz, unul dintre iniţiatorii înfiinţării acestui club, i-a invitat pe cei convertiţi la cauza katowisardă, la proprietatea sa din str. Movilei nr.43. În grădina casei sale, invitaţii au fost serviţi cu cafea turcească turnată în ceşcuţe mici, decorate cu motive româneşti. Nu au lipsit nici plăcintele româneşti din care oaspeţii s-au înfruptat cu poftă. Fumul ţigărilor fine au răspândit o aromă care, împreună cu aroma cafelei turceşti, te îmbiau la bună dispoziţie”, a precizat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Cu o oră înainte de a-l asculta pe papa Stephanie, Daniel Horovitz a adus ceva gigantic, acoperit cu un material. Trăgând materialul cu un gest solemn, a apărut o maşinărie impozantă, îmbrăcată în aluminiu cu câteva becuri ataşate. După ce a realizat conexiunea la electricitate, cu o simplă răsucire de buton ecranul maşinăriei s-a luminat. Lumea era entuziasmată de ceea ce vedea. După câteva voci rostite în limba poloneză şi apoi în franceză, într-un târziu s-a auzit şi vocea lui Stephanie Tymicnecki.

În acea atmosferă, Ion Ştefănescu, redactor la ziarul „Vocea Galaţilor” îşi nota de zor tot ceea ce se auzea prin grozava maşinărie, de fapt un banal aparat de radio. La ora 4 dimineaţa, toată lumea s-a retras, fiecare la casa lui, iar soarele matinal a găsit Galaţiul katowisard.