Cum a murit chiar înainte să se nască cea mai nouă staţiune de tratament balnear din România
0
Situat în zona ariei naturale protejate Hanu Conachi (judeţul Galaţi), micul luciu de apă Lacul Negru urma să devină, în 1990, cea mai nouă investiţie românească în turism balnear. Deşi proiectul era făcut, constructorul desemnat şi banii alocaţi, totul a fost abandonat fără se mai sape nici măcar o lopată de pământ.
Cum treci de satul Hanu Conachi, pe drumul naţional DN25 (ce leagă Galaţiul de Tecuci), imediat după podul de peste cale ferată, şoseaua de invită la o năucitor ocol (mai ales că intersecţia este destul bizar alcătuită), către Siret, printr-o foarte interesantă rezervaţie naturală.
Cale de câţiva kilometri, către Fundeni, Lungoci şi apoi Năneştii Vrancei, locurile par desprinse din poveştile de acum câteva sute de ani, căci prea puţine lucruri s-au schimbat în profunzime, iar natura însă îşi mai revendică drepturile străvechi. E drept, zona nu rivalizează cu minunile Deltei sau cu peisajele montane ce-ţi taie respiraţia, dar are un farmec al ei, mai ales că ascunde şi câteva poveşti neştiute.
Una dintre acestea, poate cea mai interesantă, are legătură cu ultimul proiect românesc de construire a unei staţiuni balneo-climaterice, proiect care a avut ghinionul să iasă la lumină de-abia în 1989, fiind apoi abandonat, căci, „moda” devenise să se prăduiască, nu să se construiască.
Lacul Negru, cel ca un miraj
Imediat ce treci de hanul de la marginea DN25 - han care-şi trage rădăcinile dintr-un vechi han de poştă ce exista încă de pe vremea lui Cuza, ba chiar şi mai dinainte - şoseaua (DN24A) pătrunde într-o splendidă pădure. Chiar dacă stejarul secular nu mai este aşa de des ca altădată, lăsând locul ceva mai prozaicului salcâm, pădurea degajă, în întregul ei, un parfum de vechime.
De altfel, înspre sud, către aria naturală protejată „Balta Tălăbasca” (o minunăţie de polder, ca o mică Deltă de vreo 200 de hectare) se întinde, pe vreo 60 de hectare una dintre splendorile zonei: dunele de nisip de la Hanu Conachi, care au dublu statut de rezervaţie, atât din punct de vedere geologic, cât şi în ceea ce priveşte flora.
Elevi în drumeţie în Pădurea Hanu Conachi FOTO C.C.
De altfel, dincolo de aspectul interesant al sitului natural (dunele înalte de până la 25 de metri alternează un peisaj deşertic cu unul de luncă), aici trăiesc, potrivit literaturii de specialitate şi custozilor ariei, mai multe specii de plante foarte rare sau endemice, cum ar fi iarba vântului, limba boului, garofiţa de pădure sau umbra iepurelui (un soi de sparanghel sălbatic).
Pe acest fundal mai mult verde, imediat ce treci de pădure, te întâmpină un peisaj ars de soare, aproape deşertic, în spatele căruia, către miazăzi, luceşte ceva ce pare a fi apă sau doar un miraj produs de soarele apăsător de câmpie. În fapt, e şi una şi alta, căci deşi iarba aspră şi rară a câmpiei nisipoase luceşte deseori ca o pânză de apă, în prelungirea ei, într-o coastă a satului Fundeni, chiar să află un soi de baltă capricioasă: Lacul Negru.
Medicamentul de pe fundul bălţii moarte
Lacul Negru este lac mai mult pe hârtie. Teoretic are şase hectare şi o adâncime medie de un metru, însă când plouă mult ajunge şi la 10-12 hectare, iar când e secetă mare seacă aproape complet.
Harta prin satelit a Lacului Negru şi împrejurimilor FOTO Google Earth
„Face numai cum vrea ea balta noastră. Câteodată se umflă de zici că-i Marea Neagră, altădată nu mai e deloc. Aşa-i de când lumea şi pământul”, ne spune săteanul Ghiţă Toder.
Este un fel de baltă fantomă, mai mult mlăştiniş decât luciu de apă, în care viaţa se aciuiază cu greu. Peştele n-a reuşit niciodată să supravieţuiască acolo (deşi a mai fost adus, când şi când, de viiturile năprasnice ale Siretului), aşa că doar broaştele şi ţânţarii se bucură de apa din mijlocul câmpiei. Apa nu-i bună de băut, căci este sărată şi amară, aşa că nici păsăretul de baltă nu se prea înghesuie, preferând mult mai luzuriantă baltă Tălăbasca, aflată la doar câţiva kilometri.
Însă adevărata virtute a Lacului Negru zace pe fundul lui lipsit de viaţă: nămolul sapropelic despre care se spune că ar avea proprietăţi miraculoase în vindecarea unor afecţiuni reumatice şi cardiovasculare. De altfel, deloc întâmplător, pe malul bălţii ar fi trebuit să se ridice, acum aproape trei decenii, cea mai nouă staţiune balneo-climaterică din România.
Zeci de profesori au inspectat zona înainte de 1989
După câte îşi aminteşte inginerul pensionar Vasile Miron (fost agronom în zonă înainte de 1989), toată frământarea legată de Lacul Negru a început prin 1979, atunci când o echipă de botanişti şi de geologi (ce veniseră să catalogheze flora din zona pădurii Hanu Conachi şi să cartografieze dunele) a luat şi probe de apă şi de nămol din lac.
Dunele de la Hanu Conachi FOTO C.C.
„La vreo doi sau trei ani, în sat au venit nişte profesori de la un institut de cercetare – nu ţin minte cum îi spunea exact - şi au săpat în mai multe locuri. Ştiu că unul mi-a zis atunci că nămol aşa de bun pentru sănătate se mai găseşte doar la Techirghiol”, ne-a povestit inginerul Miron.
Aşa şi era. Potrivit studiului întocmit atunci de specialişti de la Institutul Naţional de Balneologie şi de la Institutul Naţional de Cercetări pentru Pedologie, nămolul de la Hanu Conachi conţine tot felul de combinaţii chimice ce îl fac să fie foarte folositor pentru sănătate.
Ideea valorificării zonei în scop balneo-climateric a fost pusă pe tapet în anul 1986, atunci când s-a aprobat elaborarea unui proiect pentru construirea unei staţiuni după modelul celor existente deja la Lacu Sărat (Brăila) şi la Amara (Ialomiţa). S-a făcut cartarea, apoi analiza geologică, s-au făcut devize şi proiect, iar finanţarea a fost aprobată în vara lui 1989.
Urma ca în primăvara lui 1990 să fie demarate efectiv lucrările, fiind desemnat şi constructorul: Întreprinderea de Construcţii, Montaje şi Reparaţii Siderurgice (ICMRS) Galaţi. Ba chiar se ştia şi arhitectura fiecărei clădiri în parte, care urmau să semene cu motelul de la Hanu Conachi (cu un etaj suplimentar), ce fusese ridicat cu câţiva ani înainte.
Printre cei doi copaci seculari se vede pajiştea unde urma să se construiască totul FOTO C.C.
În prima fază, proiectul presupunea construirea unei baze de tratament moderne şi a două hoteluri cu câte 40 de camere cu 2,3 sau 4 locuri fiecare, urmând apoi să se facă extinderi progresive ale capacităţii de cazare şi de tratament. În memoriul justificativ al proiectului se estima că în primul an de dare în folosinţă (1992), urmau să fie trataţi la staţiunea Hanu Conachi în jur de 5.000 de oameni, în marea lor majoritate ţărani din cooperativele agricole de producţie.
Din păcate, însă, totul s-a blocat în 1990, după ce strategia de investiţii a Ministerului Turismului a fost abandonată, trecându-se la o nouă strategie: cea vânzare a întreg patrimoniului turistic. În aceste condiţii, cea mai tânără staţiune românească, Hanu Conachi, a izbutit trista performanţă de a muri înainte de a veni pe lume, deşi autorităţile îi eliberaseră deja certificatul de naştere.
Vă mai recomandăm şi:
Cele mai frumoase locuri din judeţul Galaţi, care trebuie neapărat vizitate - FOTO
Lista celor mai frumoase locuri din judeţu Galaţi include câteva minuni ale naturii, cum ar fi pădurile Adam, Gârboavele şi Buciumeni şi lacurile Brateş şi Tălăbasca, dar şi câteva obiective care înglobează munca omului, precum Turnul TV, herghelia Tuluceşti, biserica Precista sau Faleza Dunării.
Cum putrezesc două milioane de euro pe malul Dunării şi niciunei autorităţi din România nu-i pasă
Lansată la apă în 2004, cu mare pompă şi cu cheltuieli colosale, nava - care se dorea o replică de lux a pânzarelor care circulau pe Dunăre şi pe Prutul navigabil în Evul Mediu - a ajuns o epavă sinistră pe malul Dunării. A costat bugetul public aproape două milioane de euro, dar a fost folosită doar câteva zile. În ciuda sumei exorbitante cheltuite, experţii au refuzat să o clasifice ca replică a unei nave medievale.
Benzina a costat 100.000 de lei, iar mesele la restaurant, coaforul şi cosmetica decontate din bani publici: 76.000 de lei. „Bonus” la jumulirea bugetului public de către primar şi viceprimari: cauciucuri de firmă de 46.000 de lei la maşinile personale. S-a întâmplat la Primăria din Tecuci, acolo unde Curtea de Conturi a dispus recuperarea sumelor de la foştii şefi ai instituţiei şi a sesizat procurorii.
Se încarcă comentariile...
