Cele mai bizare superstiţii româneşti legate de nuntă. Ce nenorociri ţi se pot întâmpla în ziua cununiei
0
Folcloriştii români, mai cu seamă Artur Gorovei şi Gheorghe F Ciauşanu, au scos la iveală o adevărată colecţie de superstiţii, unele de-a dreptul horror, legate de de semnificaţiile evenimentelor din timpul unei nunţi.
Cel de-al treilea eveniment major din viaţa unui om (aflat, conform tradiţiei, la jumătatea căii dintre naştere şi moarte) - mai exact nunta - este tributar într-o foarte mare măsură cutumelor transmise pe cale orală, care contribuie la un ritual de multe ori bizar şi în contradicţie cu fericitul moment al căsătoriei.
De-a lungul vremii, obiceiurile şi superstiţiile legate de nuntă au cunoscut diferite variaţiuni (mai ales prin deschiderea către alte tradiţii, importate), însă esenţa lor rămâne cea surprinsă prin eforturile a doi dintre cei mai mari etnografi români: Artur Gorovei şi Gheorghe F. Ciauşanu. Ei sunt cei care au completat, acum mai bine de un secol, un adevărat mozaic naţional al credinţelor populare legate de nuntă.
„Războiul” mireselor
În lucrarea „Credinţe şi superstiţii ale poporului român” (1915), Artur Gorovei consemnează, bunăoară, că în Ialomiţa există credinţa că dacă două mirese se întâlnesc pe un drum este semn sigur că una dintre ele va muri curând.
„Pedeapsa” este ceva mai blândă în Vâlcea, unde, potrivit lui Gheorghe F. Ciauşanu („Superstiţiile poporului român în asemănare cu alte popoare” - 1914), „întâlnirea a două mirese în ziua nunţii aduce nefericire în căsnicie”.
Unele dintre cele mai răspândite superstiţii macabre de nuntă din spaţiul românesc sunt legate de lumânările de cununie. Astfel, lucrarea citată a lui Artur Gorovei arată că bucovinenii cred că „acela dintre miri va muri întâi a cărui lumânare se va trece mai întâi”, dar şi că (mult mai alarmant) „dacă una dintre lumânări se rupe, unul dintre soţi va muri curând”.
Lăsând la o parte clasica evitare a întâlnirii dintre mirese (care în sudul Moldovei nu are „ataşată” şi un efect concret; doar se spune că „nu e bine”), există şi problema pierderii unul lucru, oricare ar fi acesta.
„După ce mirii s-au cununat şi se întorc de la biserică, dacă până acasă pierde unul dintre ei ceva, se crede că acela va muri”, consemnează Gorovei o superstiţie din zona Munteniei.
Latura obscurantistă a oamenilor a stabilit chiar şi reguli de intrare în casă a însurăţeilor. Spre exemplu, după credinţele românilor din Bucovina, lumânările de nuntă nu trebuie să fie aduse în casă în ziua cununiei, căci asta ar însemna că se prevesteşte moartea cuiva.
Bizar este că până şi vesela petrecere a nunţii poartă cu ea, în unele zone, simboluri prevestitoare de rău, ori aflate de-a dreptul în zona confuziei. Un exemplu este spargerea unui pahar în timpul ospăţului, eveniment care în Bucovina ar însemna că moare cineva curând (Artur Gorovei). În Gorj, însă, aceeaşi întâmplare înseamnă noroc pentru tinerii căsătoriţi (Gheorghe F. Ciauşanu).
Recunoscut pentru umorul lui, actorul şi folcloristul Paul Buţă încearcă, în vremurile noastre, să împace cele două viziuni. „Ar putea fi amândouă valabile. Dacă se sparge paharul, moare un unchi bogat, care lasă averea tinerilor căsătoriţi, deci norocul e cu ei”, spune Buţă.
Semnele bune şi semnele rele în ziua nunţii
Totuşi, nu toate semnele din ziua nunţii prevestesc tragedii teribile. Unele aduc doar necazuri de mai mică amplitudine. Aflăm, bunăoară, din volumele amintite mai înainte, că acum un secol nunta nu se făcea în niciun caz sâmbăta, ci doar duminica, iar cei care nesocoteau acest lucru erau loviţi de cumplit ghinion.
De asemenea, luna mai era o perioadă de prohibiţie la nunţi, căci în regiuni întinse exista superstiţia că acea căsătorie se va destrăma rapid, aşa cum se scutură florile de mai.
Şi nelipsita oglindă (prezentă la gătitul/dezgătitul miresei, mirelui şi, izolat, chiar şi a naşilor) are un rol în poveste. Astfel, se credea că, atunci când mireasa e gata să iasă din casă pentru ceremonia de nuntă, o ultimă privire în oglindă este aducătoare de noroc. Totuşi, dacă se întoarce din drum pentru a se uita în oglinda va avea ghinion.
Interesant este că există şi semne aparent rele care, de fapt, sunt pozitive. Bunăoară, în mai tot spaţiul românesc se crede că dacă în ziua nunţii plouă, căsnicia va fi marcată de belşug. Cu cât e mireasa mai udă din cauza ploii, cu atât averea familiei va fi mai mare.
S-ar părea chiar că există şi o reţetă de succes în acest scop, căci în zona Moldovei există superstiţia că dacă, în ajun, mireasa gustă direct din oală sarmalele pregătite pentru ospăţ, sigur va ploua la nunta ei.
Se încarcă comentariile...
