Abuzurile care falimentează unele firme din România: „Am câştigat în justiţie de fiecare dată, însă tot ne-au adus la sapă de lemn“

Abuzurile care falimentează unele firme din România: „Am câştigat în justiţie de fiecare dată, însă tot ne-au adus la sapă de lemn“

Economistul Ion Banu, printre resturile Agriban FOTO C Crângan

Povestea insolvenţei firmei Agriban SRL Berheci este un exemplu concludent despre modul cum procedurile alambicate din sistemul de justiţie din România lasă uneori investitorii la mâna abuzurilor şi ilegalităţilor. Chiar dacă într-un final se face dreptate, afacerile care cad victime sistemului falimentează în majoritatea cazurilor.

Dacă în precedentele ediţii ale cotidianului „Adevărul” vă prezentam cum a fost posibil ca o firmă din judeţul Galaţi, Agromec SA Berheci, să fie executată silit şi dusă în faliment de către Fisc, după ce Ministerul Agriculturii, dintr-o eroare recunoscută, dar nereparată, a târât firma în incapacitate de plată (prin neplata unor despăgubiri de câteva sute de mii de euro pentru calamităţile din vara lui 2003), de data aceasta ne vom referi la modul cum o altă firmă din grup, Agriban SRL Berheci, a fost ruinată de o serie de proceduri controversate derulate de justiţie şi de o serie de executori şi experţi angajaţi de BRD.

După cum vom arăta în cele urmează, deşi societatea Agriban SRL beneficia, la rândul ei, de o decizie definitivă şi irevocabilă a justiţiei (Sentiţa civilă nr. 1335/2009, de la Curtea de Apel Galaţi, cu lămuririle de dispozitiv ulterioare), conducerea firmei s-a pomenit cu zeci de somaţii şi de executări silite abuzive, operate de executoriii judecătoreşti la solicitarea creditorului BRD, dar cu largul concurs al unor judecători ce pot fi suspectaţi măcar de neglijenţă în serviciu.

Administratorul societăţii, Bogdan Banu (fiul lui Ion Banu, acţionarul majoritar al Agromec SA Berheci, despre care am făcut referire în primul episod al ceste investigaţii: „Strigătul disperat al unui om de afaceri. România este o junglă în care orice om cinstit este nenorocit de sistemul corupt!“) s-a pomenit că i se iau cu de-a sila, complet ilegal, bunurile cu care exercita obiectul de activitate (agricultură şi activităţi conexe).

„Am atacat în instanţă fiecare acţiune abuzivă şi am câştigat de fiecare dată, însă tot ne-au adus la sapă de lemn. Am pierdut toate contractele, am rămas fără angajaţi. Ne-au ruinat, iar pentru asta, cel puţin deocamdată, nu a dat nimeni socoteală. Un dosar penal este în adormire de cinci ani, iar în ceea ce priveşte abuzurile unor angajaţi din justiţie am formulat plângeri la CSM, de la care aşteptăm răspunsurile”, ne-a mărturisit administratorul Agriban.

În ghearele unui sistem găunos

Dovezile adunate de reporterii „Adevărul” în acest caz extrem de complex arată faptul că Agriban SRL a ajuns să fie hărţuită la propriu, cu încălcarea legilor. În cele din urmă, după ani lungi de procese, magistraţii au reuşit într-o bună măsură să restabilească dreptatea, însă în speţă au mai rămas numeroase „pete negre”, legate mai ales de indecizia procurorilor în a-i pedepsi pe cei care, uzând de prerogative oficiale, au interpretat legea după bunul plac.

Conflictul dintre societatea agricolă Agriban SRL Berheci şi BRD are ca punct de plecare o situaţie care, iniţial, părea a fi una echitabilă. În fapt, este vorba despre două contracte de credit reciproc avantajoase, dar care, într-un final, s-au dovedit a fi mai degrabă păguboase.

Primul dintre acestea este contractul de credit nr. 139 din 17 februarie 2006, privind deschiderea de către BRD, pe numele firmei Agriban SRL Berheci, a unei linii de credit în valoare de 300.000 de lei, pe termen de 12 luni (prelungit ulterior, succesiv, prin acte adiţionale). Creditul a fost garantat cu un imobil (o fabrică de alcool, plus un teren de aproape 4.000 de metri pătraţi) aparţinând Agromec SA Berheci, în calitate de garant ipotecar. Imobilul era evaluat, în întregul său, la 1,3 milioane de lei, conform contractului de ipotecă.

Al doilea contract de credit poartă numărul 176 din 15 noiembrie 2006 şi este legat de cofinanţarea unei investiţii prin SAPARD (cumpărarea de utilaje agricole) realizată de Agriban SRL Berheci. Creditul, cu o valoare de 508.707 lei şi o perioadă de rambursare de 84 de luni (adică scadent în noiembrie 2013), a fost garantat cu utilajele agricole cumpărate (în valoare de 1,04 milioane de lei), dar şi prin Fondul de Garantare a Creditului Rural (90.000 lei).

În ciuda marilor dificultăţi economice (pe fondul faptul că statul român întârzia în mod inexplicabil să plătească firmei despăgubirile pentru seceta catastrofală din 2003), Agriban SRL Berheci plăteşte ratele la bancă, cu mai sacrificii, până în 2010.

Din acest moment, însă, odată prin obţinerea Sentinţei Civile nr. 1335 din 17 decembrie 2009, a Curţii de Apel Galaţi (cu lămurire de dispozitiv în data de 15 aprilie 2010), prin care Agriban SRL Berheci este exonerată, definitiv şi irevocabil, de orice plată datorată pentru perioada 2003-2010, pe baza constatării stării de forţă majoră, societatea a cerut BRD rediscutarea condiţiilor în care s-au derulat plăţile legate de credit.

Decizia definitivă şi irevocabilă prin care Agriban este protejată de clauza de forţa majora

Mai precis, a cerut să se ţină cont de clauza de forţă majoră pentru perioada 2003-2010, interval în care, potrivit procedurilor juridice nu se datora nici dobândă şi nici penalităţi, plăţile făcute deja urmând a fi calculate ca rambursare anticipată.

Deşi refuză solicitările datornicului legate de clauza de forţă majoră, BRD acceptă totuşi (prin act adiţional) reeşalonarea contractului de credit nr. 176/2006, cu un nou grafic, dar, cu totul bizar, declanşează şi procedurile de executare silită, cu toate că, după cum avea să concluzioneze ulterior o expertiză cerută de instanţă, ratele erau plătite la zi de către Agriban SRL, ba chiar exista şi ceva rambursare în avans.


Actul prin care BRD acceptă reeşalonarea creditului Agriban din contractul nr. 139 din 2006



Expertiza admisă de instanţă prin care se constată că Agriban nu avea restanţă la plata creditului

În acest scop, BRD apelează în 2010 la executorul judecătoresc Costel Mândrilă şi la evaluatorul Dan Vrânceanu, în vederea demarării procedurilor preliminare (somaţii, evaluari, sechestru pe bunuri), iar din octombrie 2012, a procedurilor pentru vânzare prin licitaţie a utilajelor agricole, dar şi a fabricii de spirt adusă în garanţie de către firma de grup Agromec SA Berheci.

Este de reţinut şi faptul că Uniunea Europeană (prin intermediul Ministerului român al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) a comunicat, în baza deciziei Curţii de Apel Galaţi (nr.1335/2009, privind forţa majoră), că SC Agriban SRL nu mai este obligată să ramburseze valoarea împrumutului obţinut prin finanţarea SAPARD. După cum se poate vedea din documentul ataşat, proiectul a fost considerat finalizat, iar Agriban SRL Berheci, a fost  exonerată de la obligaţia de restituire a  fondurilor accesate.


Documentul prin care MADR recunoaşte finalizarea proiectului şi stingerea obligaţiilor Agriban

Erori şi abuzuri grave la executare

Încă din start, executarea silită, pe tot parcursul ei, a fost un adevărat lanţ al abuzurilor, lucru care avea să fie constatat de altfel de către judecătorii care au instrumentat dosarul nr. 5282/2012, în care s-a decis supendarea executării.

Astfel, în încheierea din 28 noiembrie 2012, instanţa de fond (Judecătoria Tecuci) constată că vânzarea fabricii de alcool şi a utilajelor societăţii este inacceptabilă, deoarece s-ar pune în grav pericol continuarea activităţii debitorului, dar şi a proprietarilor de terenuri aflaţi sub contract de arendă cu acesta. Soluţia este confirmată şi de Tribunalul Galaţi, care, în 27 mai 2013, respinge recursul BRD.

Înainte însă de a se ajunge la suspendare, executorul judecătoresc Costel Mândrilă şi evaluatorul Dan Vrânceanu au procedat la o serie de fapte ilegale (lucru constatat chiar de către judecători) dar care, în mod suspect, au fost considerate ca fiind normale de procurorii sesizaţi de datornicul parte vătămată.

În reluarea judecăţii pe dosarul 5282/2012 (privind suspendarea executării silite), magistraţii Judecătoriei Tecuci decid (Sentinţa civilă nr. 2072 din 24 septembrie 2013, definitivă şi irevocabilă) că publicaţiile de vânzare întocmite de executorul judecătoresc Costel Mândrilă (ambele cu nr.1 din 23 octombrie 2012) sunt nule de drept.


Decizia instanţei de anulare a actelor de executare silită a Agriban Berheci

În motivarea deciziei, judecătorii atrag atenţia asupra câtorva încălcări flagrante ale legii, în defavoarea Agriban SRL Berheci, în timpul evaluării bunurilor de către evaluatorul Dan Vrânceanu. Cităm: „În dosarul de executare silită nu se regăsesc dovezile de convocare la realizarea expertizelor de evaluare a bunurilor supuse executării silite (N.R: lucru obligatoriu conform legii)”.

Cu toate acestea, evaluatorul Dan Vrânceanu consemnează, în Raportul de evaluare nr. 6393/1 septembrie 2011, că „la solicitarea Agriban SRL am inspectat şi evaluat bunurile indicate de reprezentantul societăţii”.

O soluţie identică (anulare definitivă şi irevocabilă a procedurilor) este dată de Justiţie în alte patru dosare prin care acelaşi executor, în aceeaşi manieră abuzivă, încearcă să vândă, la preţuri de nimic bunurile Agriban: dosarul nr. 5182/121/2013 (referitor la dosar de executare nr.  96/2010), dosarul nr.1424/324/2014, dosarul nr.11342/233/2013* şi  dosarul nr.5239/324/2013.

Plângeri penale dispărute în ceaţă

Prin prisma celor constatată de instanţe, existând suspiciuni întemeiate de încălcare a legii, administratorul Agriban SRL a formulat plângeri penale - pentru abuz în serviciu, fals şi uz de fals - împotriva tuturor celor implicaţi (responsabilii din BRD, executorul  Costel Mândrilă şi expertul  Dan Vrânceanu), însă acţiunilea fost admise doar în cazul celui din urmă.

Interesant este şi că plângerea penală care-l priveşte pe Dan Vrânceanu a fost plimbată în ultimii cinci ani între diverse parchete, pe relaţia Tecuci-Galaţi-Brăila (în acest din urmă oraş fiind domiciliul evaluatorului) şi retur, a ajuns o vreme şi pe la DIICOT, pentru ca în cele din urmă să fie abandonată pe undeva pe la Parchetul Judecătoriei Galaţi, sub numărul 8705/P/2012, dar fără soluţie în continuare, după atâta amar de vreme.

Este de remarcat şi faptul că „omisiunea” expertului Vrânceanu de a convoca reprezentanţii Agriban SRL Berheci la evaluarea propriilor bunuri a avut şi efecte juridice. Cităm din Sentinţa civilă nr. 2072 din 24 septembrie 2013, definitivă şi irevocabilă, a Judecătoriei Tecuci:

„Instanţa reţine şi vădita disproporţionalitate între valorile stabilite în faza executării silite şi valorile stabilite în faţa instanţei la prezenta contestaţie la executare” (Judecătoria Tecuci).

Mai exact, după cum constată instanţa, evaluatorul a stabilit o valoare de doar 598.519 lei pentru utilajele agricole sub sechestru care, conform unei expertize independente, valorau 798.600 lei (respectiv cu 34% mai mult).

Şi în cazul fabricii de alcool adusă în garanţie de Agromec Berheci, evaluarea este la fel de bizară: 458.400 lei faţă de o valoare expertizată ulterior de 803.240 lei (cu 60% mai mare aşadar).

„Valoarea bunurilor societăţii noastre, dar şi ale firmei de grup Agromec Berheci, a fost micşorată în mod arbitrar şi ilegal, pentru ca vânzarea să se poată face la preţuri derizorii”, ne-a declarat Ion Banu, reprezentant al Agriban SRL Berheci.

De altfel, această afirmaţie este confirmată şi de magistraţii Judecătoriei Tecuci, în Sentinţa menţionată mai înainte, care mai constată un lucru în mod evident acuzator la adresa executorului: „Prin urmare, executorul judecătoresc nu poate efectua vânzarea unui bun de preţ pe o sumă derizorie, ci trebuia să amâne vânzarea”.

Cum să să vinzi pe mai nimic averea altuia

Revenind la firul logic al întâmplărilor , trebuie să menţionăm şi că, în ciuda viciilor legale evidente (constatate ulterior şi de către judecători, după cum am arătat), executorul judecătoresc Costel Mândrilă nu a ezitat să scoată bunurile la vânzare, în toamna lui 2012.

Grav este că executorul Mândrilă încalcă flagrant şi reglementările legale privind vânzarea prin licitaţie a bunurilor executate silit, anunţând al doilea termen al licitaţiei înainte de a se desfăşura primul. Respectiv, notifică a doua licitaţie în 19 noiembrie 2012, pentru data de 4 decembrie 2012, deşi prima rundă urma să aibă loc pe 29 noiembrie.



Publicaţiile de vânzare întocmite în mod ilegal de către executorul Mândrescu

De altfel, la anularea publicaţiilor de vânzare, instanţa a concluzionat că procedura legală nu a fost respectată, nici cu privire la anunţuri, dar nici cu privire la termenul pentru a doua licitaţie. Practic, între 29 noiembrie şi 4 decembrie 2012 exista o singură zi lucrătoare, răstimp insuficient pentru parcurgerea procedurii legale.

Practic, prin acest artificiu, valoarea fabricii de alcool a Agromec SA Berheci era redusă în mod abuziv cu circa 85%, lucru care l-a făcut pe adimistratorul societăţii, Bogdan Banu, să formuleze o plângere penală împotriva executorului. Fără folos însă, căci în ciuda probelor evidente ale abuzurilor, procurorii au dispus, pe bandă rulantă, neînceperea urmăririi penale, iar judecătorii au parafat ordonanţele.

Garanţii executate ilegal şi contracte abuzive

Modul cum s-au derulat actele premergătoare licitaţiilor (din fericire, judecătorii au stopat la vreme abuzul) nu este, din păcate, sigura „pată neagră” din litigiul dintre societatea Agriban SRL şi BRD.

Fluxul de documente dintre cele două părţi (care documente cântăresc câteva zeci de kilograme) arată că procedurile legale au fost frecvent ignorate şi chiar încălcate, de fiecare dată în defavoarea Agriban SRL.
Bunăoară, prima fază din executarea silită a celor două contracte de credit menţionate a adus, tot din partea executorului Costel Mândrilă, o bizară contopire a obligaţiilor, fără temei legal.

Astfel, un bilet la ordin depus drept garanţie la contractul  nr. 176 din 15 noiembrie 2006 este pus în executare şi pentru contractul nr. 139 din februarie 2006, deşi este vorba de contracte de credit distincte, cu garanţii distincte, caz în care doar o instanţă de judecată poate decide o eventuală contopire a obligaţiilor. Mai mult decât atât, sumele pretinse de bancă sunt cu mult mai mari decât cele reale, după cum avea să se contate în urma unei expertize acceptată de instanţă.


Expertiza a stabilit că banca a pretins abuziv o sumă dublă faţă de cât îi datora de fapt Agriban

În discuţie rămâne, evident, şi cuatumul datoriilor pretinse de BRD, având în vedere mai multe aspecte. Primul a ar fi legat de decizia Curţii de Apel prin care Agriban SRL şi Agromec SA Berheci sunt declarate în perioada 2003-2010 sub protecţia prevederilor legale privind forţa majoră (mai exact sunt exonerate, negru pe alb, definitiv şi irevocabil, de orice obligaţii către creditori).

Al doilea este legat de procedura de garantare, prin intermediul căreia BRD a pretins şi a primit de la Fondul de Garantare a Creditului Rural o sumă de 64.000 de lei, în contul datoriile Agriban SRL, dar care sumă, deşi preluată şi evidenţiată de fisc în dreptul societăţii, nu este scăzută din datoria firmei către bancă.


Actul prin care FGCR confirmă că BRD a încasat garanţia

Este de remarcat şi faptul că, pe tot parcursul acestui proces juridic foarte complicat şi anevoios, care a presupus mai mute dosare civile şi penale, patru de ani de judecată, răstimp în care s-au consumat zeci de termen în instanţă, au fost făcute mai multe expertize şi s-au adunat zeci de kilograme de documente, BRD a susţinut în mod constant că nu este obligată să fie solidară cu starea de forţă majoră a debitorilor săi.

„Prevederile contractelor de creditare specifică în mod clar că derularea acestora nu poate fi influenţată de calamităţile agricole sau de forţa majoră legată de acestea”, au precizat în instanţă reprezentanţii BRD. Evident, şi acest aspect merită o atenţie specială, dat fiind că orice contract între părţi nu poate exclude, după legile româneşti, clauza de forţă majoră, neincluderea acesteia fiind motiv de nulitate a contractului.

Un dosar de insolvenţă cu suspecte vicii procedurale

În faţa acestei adevărate avalanşe de încălcări şi încurcături procedurale lucrurile devin brusc clare în iunie 2014, atunci când Tribunalul Galaţi, prin Decizia Civilă nr. 574 din 24 iunie 2014, constată perimată acţiunea de executare silită promovată de BRD. Mai pe înţelesul tuturor, banca a pierdut procesul.

Deşi, în aparenţă lucrurile părea să se oprească aici, iar reprezentanţii băncii ar fi trebuit să accepte că trebuie să respecte decizia instanţei (mai cu seamă cea legată de existenţa forţei majore) şi să se aşezeze la masa negocierilor, pe principii de egalitate, cu Agriban SRL Berheci, lucrurile nu s-au derulat chiar aşa.
BRD au făcut o cerere de insolvenţă în ceea ce priveşte societatea agricolă, plecând de la aceeaşi idee că trebuie să i se dea neapărat cât pretinde, prin ignorarea tuturor clauzelor favorabile datornicului.

Procesul se află pe rolul Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 5354/121/2014), Iar mersul lui a trezit deja controverse. Prima şi cea mai importantă este legată de faptul că judecătoarea Rodica Miron, a încălcat dreptul Agriban la apărare şi nu oricum, ci prin „rătăcirea” documentelor depus de societatea, care au ajuns într-un cu totul alt dosar.

În aceste condiţii, Sentinţa civilă nr. 763/19.09.2014, pronunţată de amintita judecătoare a fost anulată de Curtea de Apel Galaţi, care a trimis, prin Decizia Civilă nr. 231/A/3 decembrie 2014, cauza la rejudecare, deoarece „contestaţia debitoarea a fost ataşată în mod eronat la alt dosar, iar judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra contestaţiei, ceea ce impune admiterea apelului, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare”.

Decizia judecătorescă prin care constată că judecătoarea Miron a „încurcat borcanele”

La fel de ciudat este şi modul în care judecătoarea Miron a decis ca administratorul special din dosarul de insolvenţă să primească o remuneraţie de 3.000 de lei lunar, deşi acesta ofertase către părţile în litigiu o indemnizaţie de numai 1.000 de lei lunar.

În ediţiile viitoare vom arăta şi alte abuzuri şi complicităţi care au contribuit la ruinarea familiei Banu, pe alte două firme din grup, dar şi pe o serie de dosare penale blocate prin fişetele procurorilor. Un caz numai bun de pus în ramă pentru a arăta cum funcţionează statul român în relaţia cu mediul de afaceri.

Vă mai recomandăm şi:

Strigătul disperat al unui om de afaceri: „România este o junglă în care orice om cinstit este nenorocit de sistemul corupt“

Aberaţiile justiţiei române. Grup de jefuitori prins în flagrant de poliţişti, dar scos basma curată de procurori 

citeste totul despre: