Cum s-au răzbunat ţăranii pe conacele boierilor în timpul Răscoalei de la 1907. Primari şi funcţionari s-au aflat în fruntea răsculaţilor

Chiar dacă mii de ţărani au fost omorâţi şi arestaţi de autorităţi, efectele răscoalei au fost imediate, căci au grăbit procesul legislativ necesar ameliorării stării vieţii de la sate.

În lunile februarie şi martie s-au împlinit o sută de ani de la apogeul ultimei răscoale din Europa, o dramă naţională care a provocat moartea, deopotrivă, a mii de ţărani, dar şi a zeci de moşieri, arendaşi, soldaţi şi funcţionari. 

Atunci, marele om politic Ionel Brătianu şi generalul Alexandru Averescu au reuşit să liniştească tara, dar istorici spun că felul cum au făcut-o va rămâne veşnic o pată pe memoria lor.

“Conform documentelor păstrate şi cenzurii care a funcţionat perfect în acele timpuri putem afla că pe 8 martie 1907 oraşul Panciu era ocupat de ţăranii din Movilita şi comunele învecinate. Conacul lui V. Apostoleanu a fost atacat, iar jandarmii au intervenit şi e puţin probabil să nu fi existat  niciun ţăran ucis, mai ales că au fost distruse 67 de case în oraş, în special prăvălii ale negustorilor evrei”, ne spune istoricul focşănean Florin Dîrdală. 

În estul judeţului, la Suraia, moşia lui Saveanu a fost devastată de răsculaţi. Au fost bătuţi crunt şeful de post din zonă şi perceptorul fiscal de către 35 de ţărani care ulterior au fost trimişi în judecată.

“1000 de oameni au pornit spre curtea lui Săveanu, pentru a face <<o mică manifestaţie>>, luând cu ei şi pe primar. Primii care au ajuns la curte s-au îndreptat spre magazia cramei, au spart lacătele, au pătruns înăuntru, s-au înarmat cu topoare şi ciomege găsite aici şi au distrus o semănătoare şi ferestrele de la magazie. De aici, s-au îndreptat spre casa proprietăţii, au spart uşile şi aici s-a dezlănţuit toată furia lor. Mobile, oglinzi, lămpi, scaune, ferestre, paturi, mese, birouri, sobe, în general tot ceea ce nu a putut rezista ciomegelor şi topoarelor cu care erau înarmaţi”, potrivit istoricului vrâncean Gheorghe Miron, care a tratat subiectul răscoalei în lucrarea Cronica Vrancei.

Vechilul s-a salvat ascunzându-se în pod

În arhive s-a păstrat declaraţia lui Ion Vărzaru, vechilul proprietăţii din Suraia, care povesteşte prin ceea ce a trecut: ,,Am auzit cornul sunând şi am văzut oamenii venind. De teamă, m-am suit în podul unui grajd, dând ordin slugilor să ia scara, ceea ce au şi făcut. De acolo, din pod, pe o ferestruică, am privit la cele ce s-au petrecut…Unul dintre răsculaţi s-a urcat în podul casei, de unde arunca în curte diverse lucruri, în uralele mulţimii care le călca în picioare…Când totul a fost distrus, primarul a cerut gornistului să sune încetarea, după care mulţimea s-a reîntors în comună”.

Foarte multe localităţi din fostul ţinut Putna s-au răsculat în 1907. Astfel,  la Gugeşti şi Dumbrăveni pe 11 martie, mai mulţi  ţărani instigatori, capii răzmeriţei, au hotărât să facă o revoluţie. Ei au devastat şi jefuit conace, o măcelărie şi o brutărie. Acolo au intervenit Regimentele 7 de Vânători Râmnic şi 8 Buzău, care au reprimat răsculaţii.  A fost împuşcat localnicul Dumitru Ciupitu şi s-au executat multe arestări în sat şi în localităţile vecine.

De asemenea, în satul Călieni 400 de ţărani au atacat reşedinţa marelui proprietar din regiune şi au devastat tot ce au întâlnit în faţa ochilor. Şi acolo răscoala a fost reprimată de forţele armate, iar La Gura Caliţei, Lacul lui Baban, Dealul Lung şi Odobasca primarii şi ajutoarele de primar, chiar şi secretarii comunelor, în concluzie funcţionari din autoritatea locală, s-au pus în fruntea sătenilor, i-au aţâţat contra proprietarilor şi arendaşilor de prin împrejurimi şi au devastat mai multe conace.

“La Andreiaşu, un fost şef de jandarmerie locală şi mai mulţi locuitori au devastat conacul familiei Orleanu. În  Broşteni 6 agitatori s-au dedat la multe devastări şi jafuri. Mihălcenii nu au rămas mai prejos şi răsculaţii au stricat tot şi nu s-au lăsat de vandalizări până nu au fost împrăştiaţi de armată. La Băleşti, zeci de ţărani s-au ridicat împotriva avuţiei arendaşilor, după ce au citit la cârciumă o broşură pe care au tălmăcit-o în sensul vederilor lor. La Dumitreşti, capii revoltei au  stârnit  norodul şi au comis un atentat în scopul de a aţâţa războiul civil, ridicând şi înarmând  pe  locuitorii din comunele învecinate spre a devasta toate conacele din regiune. Satele Tătăranu, Vâjâitoarea şi Mărtineşti nu l-au iertat pe Alexandru Plagino, tatăl primului român prezent la Jocurile Olimpice şi i-au incendiat conacul, îngrozind chiar şi pe preotul din sat”, mai precizează Florin Dîrdală.

Primarul din Focşani, mai convingător

Chiar şi la Focşani, ţăranii  din satele învecinate au încercat să intre şi să producă dezordine, dar primarul de atunci, N.N. Săveanu, fiul inventatorului suveicii electorale, a ieşit în calea lor şi le-a amintit   ce au păţit fraţii lor din toată ţara, aşa încât ţăranii au renunţat la intenţia lor şi au lăsat oraşul Focşani neatins.

Conform  documentelor,  pe raza actualului judeţ Vrancea a existat un singur împuşcat, dar probabil că  în realitate au fost mult mai mulţi morţi. Istoricii spun că rapoartele statistice au rămas în biroul personal al regelui Carol I, care cel mai probabil le-a distrus.

Răscoala de la 1907 a fost cea mai mare mişcare ţărănească din Europa acelor vremuri. Ecoul ei s-a resimţit în opinia internaţională, care a condamnat represiunea extrem de dură împotriva ţăranilor. Efectele acesteia au fost imediate, căci au grăbit procesul legislativ românesc, necesar ameliorării stării vieţii de la sate.