Cum s-a înfiinţat primul spital din Focşani, „Profetul Samoil”
0
Despre cum erau îngrijiţi focşănenii în trecut, înainte de apariţia localurilor, care azi se numesc spitale, puţinele documente păstrate amintesc despre vraci, medici de obşte sau chirurgi, care, oricât de neştiutori ar fi fost, treceau în ochii celorlalţi foarte pricepuţi.
Regretatul doctor Virgil Paragină relatează în lucrarea „Medicina şi Farmacia în ţinutul Putna” că Regulamentul Organic dispune organizarea pentru prima dată în Focşani a unei case de cercetare a bolnavilor.
Acest act oficial modern a dat posibilitatea organizării unei asistenţe sanitare în acest oraş, nemaiîntâlnită până atunci.
În acel moment s-a stabilit că vaccinurile devin obligatorii, este reglementată funcţionarea farmaciilor, iar consultaţiile gratuite asupra săracilor devin obligatorii.
Urmează noi legi în domeniul sanitar, vizând zonele cele mai afectate ale sănătăţii. În 1874 sunt numiţi pentru prima dată, prin decret domnesc, medicii de plasă şi se stabilesc norme pentru igiena publică, în stabilimentele industriale, în cele publice, în locuinţe, în ceea ce priveşte alimentele.
Revenind la primul spital din Focşani, acesta a fost înfiinţat la 6 ani de la adoptarea Regulamentului Organic, în anul 1838, de către Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi şi desfiinţat prin naţionalizare 110 ani mai târziu.
„Această adevărata fundaţie a constatat că la Focşani se găsea Biserica Profetul Samoil, ce depindea de Sf. Spiridon şi a hotărât, conform principiilor în baza cărora funcţiona, că spitalul, primul şi singurul din Focşani pentru mult timp, să se organizeze în acareturile bisericii, ce au fost reparate în grabă, urmând a se construi o nouă clădire. Acest lucru s-a reuşit mult timp mai târziu, pe la finele sec. al XIX lea. Acest spital s-a zbătut tot timpul într-o cruntă sărăcie, printre altele şi datorită puţinei implicări a autorităţilor. Numărul paturilor acestui spital a variat de la câteva şi nu a depăşit, până aproape de desfiinţare, 50. De la un destoinic slujbaş la acest spital, medicul Constantin Eftimie, aflăm că una din specialităţile medicale şi fenomenul era valabil în întreaga ţară, chirurgia în oraşele mici, întâmpină greutăţi necunoscute în centrele mari. Subliniază lipsa de materiale, personal, lipsa de localuri adecvate, aceste spitale de provincie fiind considerate instituţii de mâna a doua, iar amestecul în treburile spitalelor ale unor autorităţi politice, total incompetente şi necorespunzătoare, au făcut ca spitalele, în general să lâncezească”, spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
Spitalul Profetul Samoil se afla situat în strada Profetul Samoil la nr. 23, pe locul localizat azi la intersecţia străzii Ana Ipătescu cu Mare a Unirii. Avea 11 000 m. p. de teren, clădirea cu 45 de camere în corpul principal şi alte anexe însumau aproape 1500 de m.p.
Spitalul Profetul Samoil devine proprietate de stat în anul 1948, clădirea principală, cât şi anexele, sunt puse la dispoziţia Spitalului Judeţean, iar o dată cu sistematizările urbanistice ale regimului comunist clădirile vechiului spital sunt demolate, rezultând zona cunoscută focşănenilor de azi.
Unul din medicii harnici ai acestui stabiliment sanitar a fost doctorul Eftmie Constantin. În timpul ocupaţiei sovietice de după 23 august 1944, a acordat îngrijire medicală unei neveste de ofiţer rus, sub ameninţarea armei şi a reuşit chiar şi în aceste condiţii să–şi încheie cu bine operaţia chirurgicală.
La casa din strada Republicii, fostă I. C. Brătianu, doctorul acorda consultaţii pacienţilor săi din Focşani şi comunele învecinate, oameni simpli în marea lor majoritate, care veneau în oraş cu căruţele şi pentru alte treburi, iar cu această ocazie îşi rezolvau şi problemele de sănătate. Ei se aşezau cuminţi la rând, la poarta acestui chirurg şi făceau cozi, uneori până în apropriere de gara oraşului, ceea ce spune destule despre abilitatea profesionala a doctorului în cauză şi despre omenia acestui om, care accepta clienţi din toate categoriile sociale şi nu condiţiona actul medical neapărat de starea materială a pacientului.
După instalarea temeinică a regimului comunist a preferat sau a fost trimis forţat director la spitalul din Mărăşeşti şi în grădina spitalului a luat iniţiativa plantării şi îngrijirii unei livezi de pomi fructiferi, fructe pe care spitalul le folosea la cantină sau le comercializa în folosul unităţii.
S-a mai remarcat prin corespondenţa cu celebra Ana Aslan, una din temele dezbătute fiind o lucrare ştiinţifică cu privire la legătura dintre apariţia ulcerului gastric şi reumatism.
A fost căsatorit cu Odile Eftimie, profesoară de limba franceza la Liceul de Fete, azi Colegiul Cuza din Focsani.
Doctorul Eftimie Constantin a decedat în august 1988 şi a fost înmormântat la Cimitirul “Sf. Mina“ Focsani.
Nu a avut bucuria de a vedea căzut regimul care l-a persecutat.
„Istoria acestui spital, Profetul Samoil, şi a oamenilor ce au lucrat aici merită mai mult decât acest simplu material documentar. Din acest motiv, profesorul Cezar Cherciu s-a ostenit şi a adunat din toate sursele posibile numeroase informaţii despre acest spital, ca de altfel despre toate unităţile din judeţ, despre medici, cu fişe profesionale şi personale uneori, de multe ori şi cu reproduceri foto. Tot acest tezaur ştiinţific este în lucru şi conform distinsului cercetător, cu ceva sprijin, va vedea lumina tiparului în anul care va urma.”, mai spune istoricul Florin Dîrdală.
Mai puteţi citi:
Acum 100 de ani, focşănenii strângeau cenuşa din sobe să o doneze armatei române
Cenuşa era necesară la fabricarea carbonatului de potasiu, care în combinaţie cu carbonatul de calciu rezulta o sticlă de calitate superioară.
FOTO Focşaniul acum 100 de ani, în imagini şi fapte
Acum mai bine de un secol, oraşul Focşani putea fi comparat cu o comună mai mare de astăzi, cu o populaţie care nu depăşea mai mult de 20.000 de locuitori şi care trăia în condiţii destul de grele.
Se încarcă comentariile...
