Cine a fost filantropul putred de bogat care şi-a donat averea Academiei Române. A trăit modest toată viaţa, iar un spital celebru îi poartă numele
0
Jacques Menachem Elias, care a dat numele uneia dintre cele mai cunoscute unităţi medicale din ţară, Spitalul Elias, a fost unul dintre cei mai bogaţi români, dar şi un mare filantrop.
Filantropul Elias s-a născut la Bucureşti, în 1844, într-o familie de evrei şi a trăit 79 de ani, fără să fie căsătorit vreodată şi nu a avut nici urmaşi.
El a primit cetăţenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgenţă, la cererea regelui Carol I.
De altfel, Elias i-a şi fost consilier regelui Carol I, fiind de un real ajutor regelui în zona economică.
Jacques Menachem Elias avea proprietăţi şi afaceri în toată lumea, iar în vechiul judeţ Putna stăpânea la Sascut un prosper târg, fabrica de zahăr din localitate, 1300 de hectare de pădure şi teren arabil. Totodată, era proprietarul moşiei Dârvari, a hotelurilor“Continental” si “Patria” din Bucureşti, dar şi a numeroase case din Capitală.
Mult mai impresionantă era fisa proprietăţilor din străinătate, adică 9 imobile mari, situate în centrul Vienei, cu un total de 1.300 de camere, magazine, birouri etc. Valoarea estimată a proprietăţilor era de 22.798.687 lei, acestea producând o chirie anuală de 342.640 lei aur, două mine de mercur în Dalmaţia şi acţiuni în valoare de multe milioane de lei emise de bursele din New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin.
"Ceea ce l-a deosebit pe Elias de ceilalţi oameni avuţi a fost un testament neaşteptat , prin care a lăsat toată averea Academiei Române, dar testamentul în cauză, chiar daca a fost autentificat în Bucureşti, la fostul Tribunal Ilfov, se află în copie si în păstrarea Arhivelor judeţului Vrancea, fiind trimis, la moartea lui Elias, Prefecturii Putna, de către executorii testamentari, pentru ca această instituţie să binevoiască a urmări, din punct de vedere legal, punerea în aplicare", ne spune istoricul Florin Dârdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
În anul 1993, Jacques Elias a fost ales membru post mortem al Academiei Române.
Prin testamentul scris cu nouă ani înainte de a muri, Jacques M. Elias a stabilit ca succesor al întregii sale averi Academia Română.
Totodată, el a înfiinţat o fundaţie care îi poartă numele, fundaţie care în 1934 a achiziţionat un teren de la Crucea Roşie pentru construirea Spitalului Elias din Capitală. În 1938, când a fost dat în folosinţă, Spitalul Elias era cel mai modern din Europa, având 200 de paturi şi un sanatoriu.
Nu a lăsat nimic familiei
El spunea că familia lui este una bogată şi că nu avea nici un rost să lase moşteniri unor oameni care aveau din ce trăi.
“A desemnat Academia Română ca legatară universală, dar n-a uitat în testament de săracii oraşului Bucureşti, cerând să li se distribuie în fiecare an de Crăciun şi de Paşti, ajutoare din fondul special Elias. N-a uitat nici de Azilul de Noapte, nici de Societatea de Salvare, de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei, precum şi de diferite spitale şi societăţi de binefacere. A instituit bursa pentru studenţii meritoşi. Chiar birjarului său i-a lăsat o sumă prin testament. Şi-a adus aminte până şi de servitori, de câţiva funcţionari mai mici, scrie Ion Coja într-o lucrare închinată lui Elias.
Jacques Elias a trăit modest şi a locuit într-un apartament obişnuit din Bucureşti.
El a murit la data de 14 mai 1923, în Bucureşti iar la înmormântarea sa a participat întreg guvernul român.
„Importanţa socială a testamentului lui Jacques Elias nu stă numai în aceea că el aminteşte tradiţiile acestei ţări în ce priveşte datoriile clasei avute faţă de obşte, ci şi faptul că el lasă întreaga avere pentru cultură. Se vor face din banii săi şcoli, unde se vor primi elevii fără deosebire de naţionalitate. El a înţeles că aceea ce lipseşte ţării noastre este cultura răspândită în masele adânci populare şi de aceea n-a ezitat să renunţe la orice gând şi să dea acest mare exemplu de generozitate umană, pentru a se face mai multă lumină în sufletele fraţilor săi, pe pământul unde a trăit”, scria Nicolae Iorga într-un articol publicat la puţin timp după moartea lui Elias.
După moartea lui Elias, mai multe rude au cerut anularea testamentului şi au fost ani de luptă în instanţă pentru averea filantropului. Rudele au primit bani pentru a-şi retrage pretenţiile.
Se încarcă comentariile...
