Cine a fost boierul parvenit care a servit ca model pentru personajul Tănase Scatiu

Scriitorul Duiliu Zamfirescu este cel care a dat viaţă personajului Tănase Scatiu, în romanul cu acelaşi nume care face parte din Ciclul Comăneştenilor.

Tănase Scatiu este unul dintre romanele de succes scrise de Duiliu Zamfirescu în anul 1895, pe când scriitorul lucra ca diplomat la Legaţia Română de la Roma. Este cel de-al doilea roman care face parte din seria Ciclul Comăneştenilor, după “Viaţa la ţară”.

Iniţial, romanul trebuia să poarte titlul “Viaţa la oraş”, dar autorul a decis să-l schimbe pentru a plasa atenţia asupra personajului principal, Tănase Scatiu. Critica vremii a apreciat scrierea, dar au existat o serie de întrebări legate de existenţa acestui personaj cu adevărat. Cei care i-au cunoscut familia scriitorului Duiliu Zamfirescu au aflat că Tănase Scatiu a existat în realitate, doar numele fiind inventat de autor. Practic, ar fi vorba despre Dimitrie Simionescu Râmniceanu, rudă prin alianţă cu autorul romanului, era boierul parvenit.

Acesta a avut multe proprietăţi în actualul judeţ Vrancea, dar şi un conac în comuna Cîrligele, demolat în urmă cu cinci ani, cunoscut de toată lumea sub denumirea de conacul lui Tănase Scatiu.

Era locul în care boierului îi plăcea să stea cel mai mult atunci când venea în vacanţă de la Parlament.

Acesta a trăit 67 de ani, iar la Focşani există în Cimitirul Sudic cavoul familiei Râmniceanu, ridicat de celebrul arhitect Ion Mincu, a cărui soră era soacra politicianului parvenit.

FOTO: Cavoul familiei Rîmniceanu, în Cimitirul Sudic Focşani

“Din partea mamei, Duiliu Zamfirescu descindea dintr-o sârboaică a cărei fiică se măritase cu un negustor din familia Mincu. Mama scriitorului, Sultana, provenită din familia cu şapte copii a negustorului Mincu, era soră cu arhitectul Ion Mincu şi cu Ecaterina, care s-a căsătorit cu Petrică Constantinescu. Ecaterina şi Petrică Constantinescu au fost părinţii fragilei Elena, care a fost măritată cu Dumitru Simionescu Lungu Râmniceanu, arendaş bogat, proprietar a peste 20.000 de hectare, fiu al unei Zoiţa grătărăciaoica. Se pare că acest arendaş a fost modelul lui Duiliu Zamfirescu pentru personajul lui Tănase Scatiu. Scriitorul a ştiut să îmbine imaginarul descendenţei din împăraţi bizantini cu realităţile mai prozaice, dar foarte fertile din punct de vedere literar, ale rubedeniilor ciocoieşti destul de apropiate din punct de vedere genealogic, dar de a căror lume Duiliu Zamfirescu se va distanţa prin literatură şi prin rafinamentul manierelor sale”, scrie istoricul Filip Lucian Iorga, în lucrarea “Strămoşi pe alese - călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române”.

FOTO: Victor Rebengiuc, în rolul lui Tănase Scatiu

Alte personaje reale care l-au inspirat pe scriitorul Duiliu Zamfirescu în Tănase Scatiu au mai fost mama boierului, portretizată Saşa în romanul „Viaţa la ţară“, moşierul Petrică Constantinescu, socrul politicianului, este modelul viu al boierului Dinu Murguleţ, din acelaşi roman, iar soţia lui „Tănase Scatiu” este prototipul Tincuţei în romanul “Viaţa la ţară”.

Dumitru Simionescu a avut un fiu erudit, scriitorul şi academicianul Marin Simionescu Râmniceanu, fost director al Fundaţiilor Culturale Române în perioada interbelică. Şi acesta folosea conacul de la Cîrligele vara, când aducea cu el lumea bună de la Bucureşti.

După venirea comuniştilor la putere, conacul a fost naţionalizat şi transformat în sediu al Întreprinderii Agricole de Stat.

"După ce vreme de jumătate de secol conacul de la Bonţeşti a fost trecut la stat, la Întreprinderea Agricolă de Stat (I.A.S.), în perioada comunistă, după ’89 starea de degradare a continuat pentru că nepoţii “Scatiului” nu au putut intra în posesie, chiar dacă aceaştia aveau acte doveditoare. În perioada de după 1990 conacul a servit la cazarea muncitorilor zilieri veniţi la muncă în podgoria Cârligele-Coteşti. Bineînţeles că odată cu trecerea timpului, acesta s-a degradat tot mai mult, lucrări de renovare şi întreţinere fiind imperios necesare, dar care nu puteau fi suportate de “mai-marii” administratori ai podgoriilor pe care îi interesa doar “mulgerea viei”. Acum câţiva ani în urmă conacul a luat foc, fără să se ştie cauza exactă a incendiului", potrivit preotului George Cezar Trifan