Ziua în care România şi-a găsit succesorul la tron. Cum a fost ales Ferdinand ca moştenitor al Coroanei
0În istoria Casei Regale a României, Ferdinand I este monarhul care a reuşit întregirea ţării la 1 Decembrie 1918, rămânând în anale ca Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel loial. Regele României a devenit, astfel, regele României Mari, titlu sub care s-a încoronat la data de 15 octombrie 1922, la Alba Iulia.
Nepotul de frate al lui Carol I, Ferdinand I şi-a urmat întrutotul poporul pe care l-a condus, alegând în Primul Război Mondial să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, din care făcea parte şi Germania sa natală. Această decizie i-a atras excluderea din Casa Regală de Hohenzollern din partea împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (ultimul monarh neamţ, care provenea din familia prusacă de Hohenzollern). Faptul că Ferdinand I a trecut peste originea sa germană pentru a urma voinţa de unitate a poporului său i-a asigurat „Întregitorului cel loial“ locul în inimile românilor.
Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen (născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, Germania) a ajuns pe tronul României datorită sângelui său princiar, dar şi a unui complex de împrejurări. Regele Carol I avusese o fiică, Maria, care murise însă la vârsta de 3 ani, de scarlatină. Regele şi regina Elisabeta n-au mai avut copii niciodată, astfel că la tron urma să succeadă fratele cel mare al regelui, Leopold, sau fiii săi.
Dar prinţul Leopold a refuzat, iar fiul său cel mare, Wilhelm, i-a urmat gestul. Cel de-al doilea fiu, Ferdinand, a acceptat să urmeze la tron, deşi nu se considera potrivit pentru asemenea rol important. La data de 18 martie 1889, Ferdinand I este declarat oficial moştenitorul tronului, primind titlul de Alteţă Regală Principe de România.
La 27 martie 1889, Ferdinand trimite o misivă în ţară, prin care dădea asigurările că se va achita cu onoare de îndatoririle sale. „Să fiţi bine convinşi că toate actele mele vor fi însufleţite de cea mai adâncă iubire către ţară, pe care mă voi sili a o servi din toate puterile mele, luând călăuză pilda marilor săi Domni din trecut, inspirându-mă de frumoasele amintiri ce au lăsa şi având neîncetat sub ochi nobilul exemplu al regelui Carol I. Astfel sper a corespunde încrederei şi aşteptărilor poporului român“, se angaja ferm principele Ferdinand.
După o lună, principele - care se formase pentru o carieră militară - soseşte în ţară îmbrăcat în uniforma Armatei Române. El mai vizitase România, dar acum era primit cu onorurile cuvenite moştenitorului la tron. Ferdinand se stabileşte definitiv în ţara pe care o mai vizitase şi pe care avea să o conducă până la moartea sa, la 20 iulie 1927. A respectat rigorile unei curţi regale, renunţând la iubirea pentru Elena Văcărescu şi căsătorindu-se cu Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha , urmaşa unei familii cu sânge albastru a Europei, nepoată a Reginei Victoria a Angliei. Când fiul cel mare, Carol al II-lea, îşi nesocoteşte obligaţiile pentru a trăi aşa cum îşi dorea, Ferdinand nu ezită în a-l exclude de la succesiunea la coroană, numindu-l moştenitor pe fiul acestuia, Mihai.
Ferdinand I s-a achitat cu prisosinţă de misiunea de a împlini visul tuturor românilor - Marea Unire. În timpul domniei sale, România a trecut la sufragiul universal, a înfăptuit reforma agrară din 1921 şi a adoptat Constituţia modernă din 1923, care a oferit cadrul dezvoltării României Mari.
Ferdinand I, rege de România Sursa foto wikipedia.org
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
