Violenţa psihologică în şcoli, la cote alarmante. Cum văd elevii legea anti-bullying: „Este nevoie de o schimbare de mentalitate, apoi de o lege”
0
Parlamentul României a adoptat recent o lege împotriva violenţei psihologice în şcoli - bullying. Dar elevii spun că odată cu această lege problemele nu vor dispărea.
În urmă cu o săptămână, Senatul României (cameră decizională) a adoptat în unanimitate o Lege de interzicere a violenţei psihologice în şcoală – bullying, prin care se modifică şi completează Legea Educaţiei Naţionale.
Conform datelor publicate în noiembrie 2017 de Asociaţia „Salvaţi Copiii”, 3 din 10 copii sunt excluşi din grupul de colegi; 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi; 1 din 4 copii a fost umilit în faţa colegilor. România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de ţări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alţi elevi cel puţin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.
Ce este bullying-ul
Legea adoptată de Parlamentul României şi transmisă preşedintelui pentru promulgare, defineşte pentru prima dată în legislaţia autohtonă termenul de „bullying” care constă în „acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într -un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile persoane, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale".
Alexandru Manda, expert al Societăţii Academice Române, este de părere că „legea nu este o simplă declaraţie politică şi vine cu 3 elemente extrem de importante: pune accentul pe consiliere, nu pe coerciţie, ceea ce reprezintă o schimbare importantă de paradigmă în materie de violenţă şcolară; prevede formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice; pentru prima oară oferă într-o lege o definiţie clară a conceptului de bullyng”.
Emma Movilă (foto dreapta), elevă în clasa a XI-a şi preşedintele Asociaţiei Elevilor din Călăraşi, salută adoptarea legii, însă consideră că, în continuare, principalii „actori ai climatului educaţional, şi anume şcoala (ca instituţie), familia şi autorităţile competente, nu înţeleg coordonatele acestui fenomen, motiv pentru care 46% dintre elevii români sunt victime.”
Conform articolului III, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare ale acestei legi, Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să elaborează normele metodologice de aplicare acestor prevederi.
Elevi, victime ale colegilor sau ale profesorilor
Formele violenţei la care sunt supuşi elevii în timpul orelor de şcoală sunt diverse. Darius Filip (foto dreapta), elev în clasa a XII-a şi preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Maramureş crede că insultele între elevi sunt cele mai frecvente forme ale bullying-ului, dar insultele pot veni şi din partea unor „profesori care consideră că elevii care nu excelează la materia predată de ei sunt nişte fiinţe inferioare, cu o capacitate mentală redusă (şi lista jignirilor continuă)”.
Pot fi şi situaţii mai grave, în care să se ajungă la intervenţii medicale sau la consiliere psihologică. Elevul aminteşte de cazul profesorului de chimie din Baia Mare care a dat un cap în gură unui elev de 13 ani (octombrie 2018) şi cazul profesorului de engleză din Sighet care a agresat sexual o elevă de 15 ani (mai 2018).
Mihai Tănase, preşedintele Asociaţiei Elevilor din Constanţa, elev în clasa a X-a, descrie un caz de violenţă psihologică ce se petrece chiar la el în şcoală. „Un coleg care este puţin diferit comportamental (ajunge să mintă uneori pentru a atrage atenţia colectivului) este batjocorit şi, uneori, agresat fizic de un grup de colegi. Momentan suntem câţiva elevi care intervenim când vedem un astfel de comportament. Dirigintele a spus că va lua legătura cu părinţii celor care fac lucrul acesta, dar asta nu ajută. Ei trebuie să înţeleagă că nu este bine ce fac, nu să li se impună”, spune Mihai. Tot el atrage atenţia că violenţa verbală, prin care un elev este marginalizat din diferite motive (etnice, comportamentale sau intelectuale) este cea mai răspândită în şcolile româneşti.
„Problema nu se rezolvă cu o lege”
„Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează consecinţe negative pentru toţi, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de substanţe sau suicid”, spun specialiştii Asociaţiei Salvaţi Copiii.
Elevii salută iniţiativa parlamentară, dar recunosc că în toată perioada aceasta în şcoală se vorbeşte prea puţin despre fenomen atât la nivelul profesorilor, cât şi la cel al elevilor.
„Problema nu o să se rezolve cu o lege. Este vorba de un pachet de măsuri care trebuie luat: scăderea numărului de elevi per consilier şcolar (acum este de aproximativ 800 de elevi/consilier şcolar), formarea directorilor şi cursuri cu elevi prin care să li se explice tot acest fenomen. Nu cred că o lege poate schimba asta, este nevoie de o schimbare de mentalitate, apoi de o lege”, este de părere constănţeanul Mihai Tănase (foto dreapta). El se întreabă cum va fi sancţionat cel vinovat de o agresiune psihologică atâta vreme cât legea nu prevede sancţiuni, sau cum se va face diferenţa dintre o glumă şi bullying?
O altă problemă pe care elevii o semnalează este cea a raportării cazurilor de violenţă fizică sau psihologică. „Elevilor le este teamă să ceară sprijinul părinţilor, colegilor, profesorilor sau elevilor reprezentanţi, iar dacă un astfel de abuz nu devine public şi nu ajunge pe canalele de comunicare online sau offline, problema persistă. Şi cu cât ne îndepărtăm mai mult de oraşele mari, şi ajungem în şcoli situate în oraşe şi sate uitate de lume, pare ca nici cuvântul legii nu mai este la fel de pronunţat, iar abaterile din sistemul educaţional sunt mai frecvente”, afirmă Darius-Marian Filip.
„Bătaia este ruptă din rai”
Pentru a înţelege fenomenul violenţei fizice şi psihologice din şcolile româneşti, trebuie să vedem cauzele care le determină. Expertul Societăţii Academice Române, Alexandru Manda (foto dreapta), spune că „violenţa naşte violenţă, iar cauzele sunt multiple şi rezidă în modul în care societatea românească percepe violenţa. Trist, dar adevărat, în familiile româneşti deseori dictonul <<bătaia este ruptă din rai>> este încă prezent”.
Beneficiarii principali ai sistemului de învăţământ, elevii, afirmă că educaţia primită de fiecare copil în familie este principala cauza a bullying-ului. Desigur, nu sunt excluse nici cauzele psihologice sau, mai rar, psihiatrice care pot să apară în colectivitate. „Dacă ei aşa au văzut acasă pot să interpreteze că aşa este normal. Nu neapărat conştient, ei pot considera că sunt glume care nu afectează pe nimeni”, concluzionează Mihai Tănase, elev în clasa a X-a.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
