Transgender în România. Se apropia de 50 ani când a început schimbarea de sex: „Mă îngrozea ideea să îmbătrânesc într-un corp de bărbat“

Transgender în România. Se apropia de 50 ani când a început schimbarea de sex: „Mă îngrozea ideea să îmbătrânesc într-un corp de bărbat“

Andreia - transgender în România FOTO Facebook

O persoană transgender în vârstă de 50 de ani, originară din Bucureşti, povesteşte cum a început procedurile complicate pentru schimbarea de sex şi cum este tratată în societate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Într-o ţară plină de frământări sunt semeni de-ai noştri care duc o luptă în plus. La început a fost cu sinele, apoi cu cei din jur, apoi cu o parte din societate. Lupta lor este povara de a fi ei înşişi.

Andrei, Andreia

Avea doar 4-5 ani când a simţit că este altfel. Simţea cum ceva nu este în ordine cu el, era delicat, ruşinos şi cuminte ca o fată, iar jocurile băieţilor, cu agresivitate şi forţă, îi repugnau. 

Atunci şi-a zis pentru prima oară c-ar fi trebuit să se nască fată. 

Mărturiseşte că a fost oricum un copil „ciudat“, care nu prea îşi găsea locul nici cu fetele, nici cu băieţii. Adevărul este că nu se simţea niciodată grozav în pielea sa şi de aceea avea mari probleme cu socializarea.

Discuţia cu mama la vârsta aceea fragedă a fost categorică. „Eşti băiat şi chestia asta nu poţi s-o schimbi“, i-a spus ea. 

Lucrurile au luat-o razna la pubertate, când furtuna stârnită de transformările vârstei îl terifiau şi mai tare. Dar şi-a văzut de carte. A fost un elev foarte bun: a absolvit un liceu de top al Capitalei - Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti, apoi a îmbrăţişat o carieră de inginer, urmând facultatea de Utilaj Tehnologic de la Universitatea de Construcţii din Bucureşti. 

Să fii atfel pe vremea era dificil. Abia când a depăşit vârsta de 30 ani a încercat să afle cine este, cu adevărat. Adultul îşi cerea drepturile la siguranţă şi răspunsuri. 

Întrebările 

„Nu am avut o viaţă de băiat/bărbat, mai mult un fel de copilărie întârziată. 

După vârsta de 40 de ani am început să am din ce în ce mai multă aversiune faţă de corpul meu, cred că ideea de a îmbătrâni într-un corp masculin mă înspăimânta. 

Nu m-am travestit niciodată complet, dar am purtat piese feminine de peste 20 de ani. Iar încălţări chiar dinainte de 1989. De peste 10 ani nu port decât încălţăminte feminină.

Din 2011 am trecut şi la blugi feminini şi geci feminine, iar tricouri/topuri relativ recent. Mai port încă tricouri masculine, alternez. Dar cămăşi n-am mai purtat cred că de peste 10 ani. 

Cert e că revelaţia s-a produs în toamna lui 2013, atunci am aflat de cuvântul <transgender> şi am început să citesc pe acest subiect.

Dar 100% sigură n-am fost decât după ce am început tratamentul hormonal.

Atunci m-am simţit prima dată confortabil. Nu mai trăisem senzaţia asta de pe la 12-13 ani.

Asumarea a fost grea. Dar efectiv nu mai aveam nimic, absolut nimic, de pierdut“, se destănuie fostul Andrei, acum Andreia, ajunsă la etatea de 50 ani (foto dreapta, la scurt timp de la începerea tratamentului hormonal).

Provocare dublă

Traiul de inginer de care societatea nu mai are nevoie s-a suprapus deciziei de a se accepta pe sine. Lucra într-un domeniu în regres, iar banii nu mai ajungeau nici pentru existenţa de zi cu zi. 

„Depanarea TV şi comerţul cu tv second hand nu mai mergea deloc, de multe ori nu câştigam suficient nici cât să plătesc contribuţiile la pensie şi sănătate, şi astea la minimum. În plus ştiam că în momentul în care transformările fizice vor fi evidente, voi avea şi mai multe probleme să-mi găsesc ceva de lucru. 

După 2 luni de tratament hormonal (TSH - tratament de substituţie hormonală, în engleză HRT - Hormone Replacement Therapy) am prins curaj să-mi caut ceva de lucru. Am aplicat pe BestJobs la zeci de joburi în diverse domenii, dar aceştia au fost singurii care m-au chemat la interviu şi m-au angajat pe loc. Bineînţeles că nu le-am spus că sunt trans.

Dar acum toţi ştiu. Nu m-a întrebat nimeni niciodată nimic. Am colegi OK. În Bucureşti lumea în general îşi vede de treabă, nu se bagă în sufletul tău dacă nu te cunosc. Să-ţi spun un <secret". Dacă nu-mi începeam tranziţia, cred că nu lucram la această oră“, povestea Andreia (jos, la începutul tratamentul hormonal). 

La firma care importă şi distribuie case de marcat lucrează din 2015 pe un post de operator la call center/suport tehnic prin telefon şi internet. Este un avantaj că nu trebuie să se întâlnească personal cu clienţii, o scuteşte de întrebări şi mirări.

„Încet-încet încerc să ies la lumină. Fizic lupt cu adaptarea organismului. M-am îngrăşat un pic. Sunt mai obosită şi mai fără energie şi trebuie să dorm mai mult. Psihic sunt relativ constant. Simt că bat un pic pasul pe loc, dar nu am prea multe idei relativ la ce o să se întâmple, vreau doar să fiu împăcată cu viaţa mea. În general trec drept femeie pentru cei care nu ma cunosc. Aş vrea să încep şi procesul pentru schimbarea actelor. În rest viaţă obişnuită, casă-muncă-acasă. 

Dar social aş zice că sunt mai bine. Am mai mulţi prieteni şi cunoştinţe decât înainte, ce-i drept majoritatea sunt şi ei trans sau LGB. 

Cel mai greu în toată tranziţia cred că este aşteptarea. Modificările sunt lente şi trebuie cumva <ajutate>.

Fac epilare facială definitivă prin electroliză, e extrem de laborioasă şi de costisitoare şi dureroasă ca efecte; din când în când, zonele afectate se umflă. O altă teamă este că nu va fi suficient tratamentul hormonal şi va trebui să recurg la o operaţie de feminizare facială. Glumesc uneori că sunt OK de la gât în jos, dar cum evaluăm genul unei persoane de la gât în sus... 

Oricum observ de puţin timp că oamenii îmi chestionează genul, probabil de la distanţă arăt destul de feminină dar când mă apropii, mirajul dispare. Din spate am fost strigată <doamnă> chiar şi înainte de tranziţie, dacă aveam capul acoperit“. 

Cea mai în vârstă persoană trans din România

Andreia este probabil cea mai în vârstă persoană trans din România care a început tratamentul hormonal pentru schimbarea sexului. Probleme cu actele încă nu a avut din cauza asta.

„Deocamdată nici măcar poza din cartea de identitate nu mi-am schimbat-o. Am <norocul> că după aproape 2 ani de tratament hormonal încă semăn cu poza de acum 6 ani. Sigur că mi-aş dori să nu mai semăn şi s-o pot schimba, dar din păcate efectele sunt relativ lente, intervine şi vârsta, am 50 ani. Nu cred că vom ajunge la o lege că în Danemarca unde sunt necesare doar 2 cereri adresate la un interval de 6 luni pentru schimbarea actelor. Dar am avut unele probleme cu prestatorii de servicii specifice. La toaletă încerc s-o folosesc pe cea conform sexului meu, nu înfăţişării, ca să nu creez scandaluri“, spune ea.

Din postura ei încearcă să-I ajute pe cei cărora le cunoaşte chinul. Vede cum băieţii trans sunt uniţi, ideea de comunitate funcţionează, mulţi avansează foarte repede în tranziţie.

„Fetele sunt extrem de dispersate, ideea de comunitate nu le prea surâde, sunt extrem de circumspecte chiar cu alte persoane trans, multe nici nu vor să vorbească cu mine. Am reuşit să intru în contact doar cu cele foarte tinere care se lovesc de probleme insurmontabile. Fără sprijinul părinţilor (pe care în general nu îl au) sunt legate de mâini şi de picioare. În plus abandonul şcolar în rândul lor, din cauza bullyingului, este la cote îngrijorătoare. Doar eu personal ştiu două cazuri“, precizează Andreia.

Drumul către sine

Weekendul asta, Andreia merge la Cluj cu Alexa Valianatos, fata trans care a apărut la emisiuni televizate: la Master Chef, la Teo şi la Bahmuteanca. Alexa are un show de stand-up, dar sâmbătă merg împreună la consultaţie la dr. Mihai Aşchilian pentru operaţia de feminizare facială.

„El este chirurgul plastician care a făcut operaţia Dariei Bulzan (n.red. - vlogerrul care şi-a documentat toată tranziţia). Sunt mai multe proceduri la nivelul feţei - fruntea, nasul, bărbia/falcă, mărul lui Adam, care la mine nu este aşa pregnant. Se lucrează atât la oase, cât şi la ţesuturile moi. Vreau să ştiu ce proceduri sunt necesare în cazul meu şi cât m-ar costa, ce timp operator presupun etc. Sper ca la anul să o fac. Apoi poate mă încumet şi la operaţia de schimbare de sex“, explică ea.

Anul acesta, Andreia a avut curaj să facă plajă în costum de baie în două piese. Anul trecut a purtat costum întreg. Va lupta în continuare pentru identitate: „Îmi doresc în primul rând ca oamenii să fie mai deschişi şi mai bine informaţi. Trebuie multă educaţie şi informare. Eu am fost strigată <gay> şi alte epitete sinonime cu care nu m-am identificat niciodată. Deşi probabil sunt gay, dar nu în felul în care îl cred ei“. 

Noiembrie este declarată luna de conştientizare a transexualităţii, iar la 20 noiembrie este Ziua comemorării victimelor trans. Comunitatea LGBTI din România o comemorează pe Laura, care a fost omorâtă la Roma, în ţara cu violenţă ridicată împotriva persoanelor trans.  

Pe aceeaşi temă: 

România află în noiembrie ce drepturi trebuie să acorde cuplurilor gay căsătorite în afara ţării. Decizia CJUE se va referi la libera circulaţie

Activiştii LGBTI, revoltă înainte de o conferinţă organizată de Coaliţia pentru Familie la TNB. Ion Caramitru a răspuns Asociaţiei Accept

citeste totul despre: