Tragedia scufundării cargoului Bistriţa de către un submarin german. Nava era încărcată cu muniţie pentru război
0La scurt timp de la intrarea României în Primul Război Mondial, un submarin german a interceptat o navă românească. Nava a fost scufundată, dar echipajul a fost salvat.
La 11 octombrie 1916 când cargoul Bistriţa comandat de Luis Grigore Gheorghe a fost interceptat de submarinul german „U-43“. Nava fusese luată cu chirie de Ministerul de Război al României şi era încărcată cu muniţie şi material de război din portul Brest. Încărcătura urma să ajungă în nordul Rusiei, la Arhangelsk, pentru a înzestra Armata Română.
Comandantul submarinului german a decis ca înainte să scufunde nava să salveze echipajul. Povestea am aflat-o din volumul „Amintiri despre o flotă pierdută“ semnat de Corina Apostoleanu şi Constantin Cumpănă.
În apropiere de Cap Nord, a răsunat pe neaşteptate o lovitură de tun, apoi alte două. De la nici 200 de metri depărtare începe să semnalizeze o lanternă, prin al cărui mesaj pretindeau a fi comunicate numele vasului, pavilionul sub care navigă şi portul de încărcare. În clarobscurul înstăpânit pe mare la ora aceea, se putea distinge fără dificultate silueta unui submarin german, care, între timp, se apropiase binişor.
După câteva întrebări lămuritoare, comandantul U-boot-ului le comunică prin megafon: „Vasul dumneavoastră va fi scufundat. În zece minute veţi lăsa o barcă la apă. Toţi oamenii din echipaj vor veni la bordul submarinului numai cu obiectele de strictă necesitate, dimpreună cu actele vasului şi cu conosamentele mărfii“.
Cei 32 de membri ai echipajului (15 români, 9 greci, doi spanioli, doi englezi, un italian, un francez, un portughez, un american) au fost preluaţi de submarin.
După transferul echipajului la bordul submarinului german, s-a deschis focul asupra cargoului românesc. Bistriţa s-a scufundat după miezul nopţii, sub privirile comandantului.
Echipajul românesc de la bordul submarinului german a fost predat, în dimineaţa zilei următoare, velierului rusesc Ceaika.
„Stau înghesuiţi ca o turmă de oi“
Din jurnalul de bord al submarinului „U-195“ publicat în acelaşi volum aflăm cum erau priviţi marinarii români de către nemţi: „Echipajul era format dintr-o societate destul de nostimă. Români, valahi şi ceilalţi riverani ai Mării Negre. Tremurând de frig, umezeală şi frică, vin unul după altul şi sunt conduşi prin turnul de comandă la lumină. Sunt exemplare model ale naţiunii lor. Culoarea pielei măslinie, la care nu se poate cunoaşte dacă albul lipseşte de la natură sau din economie la întrebuinţarea săpunului. Stau înghesuiţi, unul în altul, 26 de bărbaţi, ca o turmă de oi.
Câţiva, care, după exterior par mai înfipţi, par a fi timonieri şi mecanici. Aerul în interiorul submarinului nu e curat. Mirosul de ulei amorţeşte încetul cu încetul nervii mirosului, căci toate uşile erau închise de multă vreme. Cu toate acestea, se simte prin toate încăperile submarinului un miros special. Cine nu are de lucru cu ceata de români, caută cu frică să-i ocolească. Un miros de usturoi şi haine vechi udate se uneşte repede, din cauza aerului cald, într-un miros îngrozitor. Par a da tot atâta atenţie la curăţenie cum dau şi exteriorului.
Unul, ai cărui pantaloni rupţi îi ajungeau până la genunchi, are un brâu de culoare roşie deschisă, înfăşurat în jurul mijlocului, un altul nu are cămaşă, însă are o cravată de culoare vie. Aceştia sunt duşmanii noştri cei noi (...)
Astăzi numai un vapor, dar cântăreşte mult de tot. O nouă luptă câştigată de trupele noastre de uscat ce luptă în Transilvania şi Dobrogea, contra duşmanului a cărui muniţiune a fost trimisă pentru totdeauna pe fundul Mării Albe îngheţate“.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“