Spioni sovietici la conducerea serviciilor secrete din România. Printre ei, oameni arestaţi de Siguranţă în perioada interbelică

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dosar N.K.V.D.
Dosar N.K.V.D.

După venirea P.C.R. la putere, U.R.S.S. a preluat rapid controlul asupra serviciilor secrete din România, la conducerea acestora fiind impuşi spioni sovietici.

La 27 aprilie 1945, Emil Bodnăraş a primit sarcina de a coordona toate serviciile de informaţii din ţară. Tot el s-a ocupat şi cu numirea în funcţiile cheie din aceste structuri a agenţilor sovietici şi a ofiţerilor acoperiţi ai N.K.V.D. sau I.N.U. În subordinea lui Bodnăraş se aflau Lucian Stupineanu, Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov), dar şi Alexandru Nicolschi, scrie Liviu Pleşa, consilier superior CNSAS, în Caietele CNSAS

Lucian Stupineanu a avut legături cu mişcarea comunistă în perioada interbelică, iar după revenirea în ţară s-a apropiat de Emil Bodnăraş, ajutându-l la organizarea Formaţiunilor de Luptă Patriotice. În baza acestor servicii, ca şi a legăturilor sale cu N.K.V.D., la 12 iulie 1945 Bodnăraş l-a numit director general al S.S.I., funcţie pe care a deţinut-o până la 9 ianuarie 1947.

Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov) a ocupat funcţia de director general al S.S.I./şef al Direcţiei I Informaţii Externe în perioada 9 ianuarie 1947-6 ianuarie 1953, după care a fost numit şef al Direcţiei Informaţii Militare din Marele Stat Major al M.F.A. (martie 1954-26 noiembrie 1960) şi şef al Direcţiei de Control din M.F.A. (26 noiembrie 1960-decembrie 1963). A fost trecut în rezervă în decembrie 1963.

Alexandru Nicolschi a preluat conducerea Corpului Detectivilor la 24 martie 1945. La 17 august 1947 a fost numit subdirector general al Direcţiei Poliţiei de Siguranţă, pentru ca în 1948 să devină subdirector general al D.G.S.P., iar ulterior secretar general al M.A.I. 1953-1961.

Cei trei au fost numiţi în perioada următoare în fruntea S.S.I. (Serviciul Special de Informaţii), respectiv a Corpului Detectivilor.

emil botnaras

Agent N.K.V.D., în fruntea D.G.S.P.

În 1948, în fruntea D.G.S.P. a fost instalat Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko), recrutat ca agent al N.K.V.D. în anii ’20. Atât Bodnăraş, cât şi Nikonov, Nicolschi sau Pintilie fuseseră anterior condamnaţi şi deţinuţi în România pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, iar Stupineanu a dezertat la sovietici pe frontul de răsărit şi a fost folosit ca translator de către N.K.V.D., cu care a şi venit în Bucureşti. 

La rândul său, Emil Bodnăraş primea directive de la şeful delegaţiei sovietice din Comisia Aliată de Control ce se afla în România, Dmitri Fedîcikin. În afara lor, au fost încadraţi şi alţi agenţi sovietici trimişi în România în perioada interbelică. Fiind descoperiţi de Siguranţă şi arestaţi, aceştia au fost colegi de detenţie cu liderii comunişti din închisori, inclusiv cu Gheorghiu-Dej.

Spre exemplu, Piotr Goncearuc şi Vania Didenko au fost implicaţi chiar şi în lupta pentru putere din P.C.R., având, printre altele, sarcina de a-i supraveghea pe Ştefan Foriş şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Lui Goncearuc i s-a încredinţat apoi conducerea structurii de Contraspionaj din S.S.I. şi apoi M.A.I., pe care a deţinut-o până în 1953. Un alt agent sovietic, Valeriu Bucicov, a fost numit în 1948 în fruntea Direcţiei a VI-a din D.G.S.P., care răspundea de paza demnitarilor, fiind plasat aşadar în imediata apropiere a lui Gheorghiu-Dej şi a liderilor comunişti români. 

Din 1950, la conducerea Direcţiei Securităţii Capitalei s-a aflat col. Stancu Aurel, care urmase un curs de spionaj în U.R.S.S. şi fusese încadrat în N.K.V.D. în perioada 1942-1946. Înlocuitor lui Nikonov în fruntea D.I.E. a fost gen.-mr. Vâlcu Vasile, care era şi ofiţer acoperit al I.N.U. Col. Iszak Adalbert, locţiitor al şefului D.I.E. din 1951, era şi el fost spion sovietic, se pare chiar ofiţer I.N.U. De asemenea, tot spion sovietic era şi gen.-mr. Mazuru Vladimir, cel care a coordonat politica de cadre a Siguranţei şi Securităţii în perioada 1947-1952. 

Spionii sovietici au fost plasaţi în diverse poziţii cheie, fie în fruntea organelor de informaţii, fie în imediata apropiere a conducătorilor P.C.R. şi mai ales a lui Gheorghiu-Dej. Prezenţa consilierilor sovietici în cadrul Securităţii, precum şi activitatea în România a altor ofiţeri de informaţii şi demnitari ai U.R.S.S., nu aveau numai efecte pozitive pentru organele de informaţii româneşti. Aceasta pentru că sovieticii nu s-au mulţumit doar să pregătească şi să asiste cadrele Securităţii, ci au trecut şi la recrutarea ca agenţi a unora dintre ofiţeri. 

Gheorghiu-Dej accepta situaţia pentru a o înlătura pe Ana Pauker

image

Cel care a protestat cel mai vehement faţă de această practică a fost şeful S.S.I./D.I.E. din perioada 1947-1952, gen.-mr. Nicolau Serghei, fost spion sovietic, el dezertând din armata română în perioada interbelică pentru a fugi în U.R.S.S. Conform lui Gheorghe Pintilie, Nicolau a ridicat această problemă de mai multe ori în faţa lui Gheorghiu-Dej, aducând şi probe concrete, dar liderul P.M.R. – cu toate că formal i-a dat dreptate – nu a dorit să intervină pentru stoparea fenomenului. În acea perioadă, Gheorghiu-Dej urmărea să obţină sprijinul sovieticilor pentru înlăturarea grupului Ana Pauker, astfel încât nu s-a opus recrutării ofiţerilor români de Securitate de către sovietici. Opoziţia gen.-mr. Nicolau Serghei nu a rămas însă fără urmări, la 6 ianuarie 1953 el fiind înlocuit cu gen-mr. Vâlcu Vasile. 

Vasile Vâlcu s-a născut la 26 septembrie 1910, într-o familie de bulgari din Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea. A urmat doar şapte clase, apoi s-a dus ucenic la un atelier de croitorie. În 1929 a intrat în Partidul Comunist Român, pe care l-a slujit credincios. 

La venirea comuniştilor la putere, Vâlcu s-a afirmat ca ofiţer de Securitate. A urcat în ierarhie până la şefia Direcţiei de Informaţii Externe, pe care a condus vreme de un an, în perioada 1954-1955. El a fost primul şef al proaspătului spion Ion Mihai Pacepa. Lumea îi spunea „Moş Vâlcu“ pentru părul său alb şi chelia pronunţată pe care le-a avut de tânăr.  

Prima Gospodărie Agricolă Colectivă (GAC) din ţară a fost realizată chiar în localitatea din care acesta era originar, actual Ceamurlia de Jos, numită în acele vremuri Răsăritul. Al doilea G.A.C. a fost înfiinţat în comuna Ion Corvin, acum Adamclisi, şi se chema sugestiv «Secera şi Ciocanul», iar al treilea a fost înfiinţat în comuna Făcăieni - Ialomiţa, localitate care făcea parte în acele vremuri din Regiunea Constanţa.

Vă mai recomandăm:  

Mihail Moruzov, spionul cu trei clase şi omul lui Carol al II-lea, care a înfiinţat primul Serviciu Secret din România

Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române, spionul fără mormânt. Oasele lui au fost aruncate într-o groapă comună din Cimitirul Bellu

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria


Secretele cu care a fugit Mihai Pacepa în SUA: diamantele sintetice, traficul de arme clandestin, numele agenţilor străini
 

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite