Secretele lui Florin Piersic din dosarul Securităţii, pornit de la o femeie. „Păun“, descris de prietenii-turnători: „Nu învaţă rolurile, e unul dintre cei mai mincinoşi”

Secretele lui Florin Piersic din dosarul Securităţii, pornit de la o femeie. „Păun“, descris de prietenii-turnători: „Nu învaţă rolurile, e unul dintre cei mai mincinoşi”

Florin Piersic,actorul urmărit un an de Securitate FOTO Arhivă Adevărul

Cel mai îndrăgit actor al românilor, Florin Piersic, nu avea cum să scape neurmărit de Securitatea lui Ceauşescu. În 1986, pe urmele artistului Teatrului Naţional s-au pus „umbre“ pentru un motiv hilar: la intrarea în ţară, în bagajele unei nemţoaice cu origini româneşti, s-au găsit câteva foi dintr-o revistă publicată la New York, care, a spus ea, trebuia să ajungă la Florin Piersic.

Era vara anului 1986. La punctul de frontieră Borş, la volanul unui Mercedes nr. ERDC – 62 a intrat în ţară o femeie frumoasă, aducând în România comunistă ceva din aerul capitalist. Tânăra care se născuse în România avea 32 de ani, se numea Corina Maria Diana Cosma şi avea o singură dorinţă: să ajungă la Bucureşti. La controlul de la frontieră, în bagajele ai s-au găsit trei exemplare din ziarul ”Libertatea”, care se edita în limba română la New York.

Răsfoindu-l sumar, celor de la frontieră li s-a părut că este suspect. Două mari nume semnau articole în publicaţi: Horia Sima şi părintele Gheorghe Calciu-Dumitrasa. Imediat au fost anunţate organele de Securitate, care au început interogatoriul. Văzându-se încolţită, tânăra a spus că le-a primit de la o persoană necunoscută şi urma să i le dea lui Florin Piersic. A fost suficient pentru ca Securitatea lui Ceauşescu să le deschidă celor doi dosare de urmărire.
 

Florin Piersic, pentru Securitate „Păun“

Primul vizat a fost marele actor Florin Piersic, care era angajat în acea perioadă la Teatrul Naţional.  Conform unei note a UM 0800/S Bucureşti a Ministerului de Interne, emisă către Comitetul de partid al Sectorului 1, notată ca fiind „strict secret“, şeful unităţii a cerut să se se ia „măsuri de verificare complexă de către organele noastre a numitului Piersic Florin, născut la 27.I. 1936 în Cluj, semnalat că întreţine relaţii suspecte cu cetăţeni străini. Sus-numitul este membru PCR şi activează în organizaţia de bază de la teatrul Naţional din Bucureşti“. Dosarul lui a purtat indicativul „Păun“. 
 

Cinci turnători, pe urmele lui Piersic

Pe parcursul anchetei, cei care îl filau pe Florin Piersic au aflat că actorul o cunoştea pe fată mai demult, la Timişoara şi, mai mult decât atât, ea i-a depus la Banca de Comerţ Exterior valuta necesară pentru ca el să poată călători în străinătate. Prin sursele „Vică“, „Caius“, „Remus“, „Gin“ s-a stabilit că Diana Cosma l-a vizitat de mai multe ori şi au fost văzuţi împreună şi la mai multe turnee prin ţară, dar şi pe platourile de filmare de la Buftea. 
 

Viaţa lui Piersic din spatele scenei 

 
La dosarul său apar mai multe caracterizări făcute de colegi, care nu au legătură cu cauza. Colegii şi prietenii l-au turnat şi l-au trădat în toate modurile: au scris şi despre viaţa sa amoroasă, dar şi despre cum se comporta marele actor în spatele scenei. Ei spuneau că Florin Piersic ar fi vrut să fugă în Israel, că joacă poker pe bani, că nu este serios, că nu vine la repetiţii. 
Iată cum îl descria sursa „Gin“: „actor talentat, cu nivel profesional ridicat, un om matur ca vârstă, dar rămas la vârsta adolescenţei ca minte. Unul dintre cei mai mincinoşi. Colegilor şi amicilor nu le inspiră niciun fel de încredere. Nimeni nu îl ia în serios. Profesorul este nemulţumit de evoluţia carierei lui, dar el însuşi e vinovat de acesta. Este neserios, lipseşte de la repetiţii, nu învaţă rolurile, face totul pe fugă. Este recalcitrant. A refuzat la ultima stagiune două roluri“.   
Altul îşi amintea că în anul 1973 Florin Piersic şi-a cumpărat un Ford care a costat 30.000 de lei, cu bani împrumutaţi de la diverse cunoştinţe. 
 
Unii colegi îl apreciau pentru că ajuta mulţi colegi să poată merge în străinătate, întrucât avea „cunoştinţe“ la Serviciul paşapoarte. Din actele depuse la dosar, a reieşit un singur lucru: nu era turneu pe care Florin Piersic să-l pregătească, fără ca turnătorii să nu anunţe organele de Securitate că actorul vrea să rămână peste graniţă. Cu toate acestea, el s-a întors de fiecare dată în ţară. Alţii şi-au vărsat furia pe Gabriela Vlad, actriţă pe care a cunoscut-o pe platourile de filmare, pe vremea în care ea era studentă. „Are o influenţă nefastă asupra lui Florin Piersic“, se arată într-o altă notă depusă la dosar. 
 

 

 „Mai bine mi-ai da un kilogram de carne“

În alte docuemente de la dosar apar consemnate de „prieteni“ nemulţumirile pe care Piersic le avea faţă de regimul comunist. Într-o vizită pe care acesta o făcuse la Suceava, a spus că „Paraşutiştii“ a fost cel mai slab film românesc în care joacă şi el. „Ar fi putut fi un film reuşit dar că organele de Securitate i-ar fi cerut lui şi altora să renunţe la unele secvenţe sub pretextul că s-ar divulga unele date cu caracter secret“, se mai arată în document. 
 
În noiembrie 1966, se pare că actorul, după un spectacol de la Filarmonica din Ploieşti, a glumit cu publicul care îi dăruia flori, spunându-le celor prezenţi că „mai bine mi-ai da un kilogram de carne şi florile le-aţi duce la cimitir“. Într-un monolog având ca temă basmul popular, cu Ileana Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor, „a parodiat şi actualizat unele aspecte prezentate, făcând trimiteri şi aluzii la satiră cu subînţelesuri la conducerea superioară de stat“. 
 
Abaterile lui Florin Piersic s-au discutat într-o şedinţă, în anul 1982, în care i s-a reproşat neprezentarea sa la repetiţiile pentru piesa „Act Veneţian“, iar la „Coana Chiriţa“ a introdus texte străine în rolul său. Sursa mai spune că actorul chiar a refuzat să interpreteze rolul lui Leonaş. Pentru aceste abateri, aflăm din dosar, actorul a fost sancţionat cu 10% din salariu timp de două luni. Însă, peste toate acestea, spunea un alt coleg „este tratat cu îngăduinţă pentru farmecul pe care-l are. Este un actor complex, de excepţie, abordând cu aceeaşi uşurinţă drama sau comedia“. 
 

Dosar închis

Dosarul lui Florin Piersic a fost închis de Securitate la data de 16 decembrie 1987, după ce actorul „a întrerupt relaţiile cu Cosma Diana, reproşându-i acesteia că şi-a permis să-i aducă în ţară file dintr-un ziar ostil, întrucât dacă dorea să-l aibă şi-l procura singur, deoarece a călătorit prin RFG cu aproximativ o lună de zile înainte. Piersic Florin a apreciat gestul făcut ca o acţiune de încercare a compromiterii sale“.
 
Securitatea, se mai arată în raport, l-a infuenţat pe „actorul de valoare“ în mod pozitiv, l-a protejat şi l-a scos de sub influenţa elementelor ostile din străinătate. „Întrucât în prezent obiectivul are o poziţie corectă, măsurile informativ-operative întreprinse asupra sa având efectul scontat, propunem a se aproba închiderea dosarului de urmărire informativă prin infuenţarea pozitivă şi informarea organelor de partid, iar materialele obţinute să fie clasate cu menţinerea sa în cartoteca general-documentară“, scria colonelul Marin Sterian. 
 

„Nu am făcut niciodată rău la nimeni“

Marele actor Florin Piersic va împlini în această lună vârsta de 80 de ani. L-am prins între două drumuri întrucât se pregătea să plece la Cluj. Are un program încărcat de spectacole. Cum va veni şi ziua lui, ne invită la Teatrul Naţional pe 1 februarie, unde va interpreta un rol de colecţie, apoi va sta la o şuetă cu publicul.
 
Nu vrea să vorbească foarte mult despre fosta Securitate. Nu ştie că are dosar de urmărit. „Nu am fost curios niciodată să-l văd, pentru că ştiu că nu este nimic adevărat. Vă jur pe memoria părinţilor mei că nu am făcut niciodată rău la nimeni, că nu am atins niciodată, pe nimeni, nici cu degetul. Nu am dat niciodată cu subsemnatul la Securitate. Eu atunci eram băiat tânăr, deja devenisem faimos. Cum adică nu ştiam rolurile când despre mine se spunea că am o memorie de elefant“, a spus maestrul, care ţine neapărat să-i spunem Florin, nu „maestre“. A ştiut tot timpul că la teatru, printre colegi, se aflau şi turnători. „Mă invidiau. Inventau tot felul de poveşti. Depre toţi scriau. Probabil că îşi luau bani pentru acele minciuni. Adevăraţii prieteni îmi spuneam că sunt un înger. Vreţi să dezgropaţi ceva ce nu există“, spune el.

La şuetă cu Florin

Aşa cum îl ştiu toi românii, marele actor a început să ne povestească viaţa sa, cu bune şi cu rele. „Lumea rămânea uimită când a aflat că ziua repetam pentru film şi seara aveam spectacol. Ştiţi cât luam pe lună? 2.000 de lei“, dezvăluie el. 
 
Nu-i vine să creadă cum au trecut anii. Spune că a lăsat în urmă doar amintiri frumoase. Este trist că din cei 29 de mari actori cu care a fost coleg pe scenă mai trăiesc doar cinci. „Toţi ceilalţi sunt în stele, aşa cum îmi place mie să zic“. Alături de el se afla marele actor Radu Beligan, care a împlinit 97 de ani. 
„Am citit acum ceva timp un articol în care întrebau de ce mai joacă Radu Beligan… că nu se mai aude bine în sală ce zice. Am plâns. Mie mi-a zis că vrea să moară pe scenă. În Statele Unite ale Americii, actorii vin şi joacă în cărucior. La noi, sunt părăsiţi“, spune Florin cu tristeţe. 

Pentru cine a jucat Florin Piersic?

Florin Piersic are o carieră de invidiat. A adunat 64 de roluri de teatru şi a jucat în 46 de filme. Şi acum, când se apropie de 80 de ani, urcă pe scenă cu acelaşi tonus ca la tinereţe. „Toţi eram fericiţi că jucam în filme. Întrebam: «Pentru cine jucăm în filme?» Mi se spunea: «Ca să le vadă ăia din bloc». Tineretul de acum nici nu-i cunoaşte pe marii actori ai României. Ştiu doar cine mai omoară, cine mai fură. Pentru că România e bolnavă“, conchide marele actor. 
 

 

Libertatea care a stârnit vâlvă în România

Revista Libertatea, care ar fi trebuit să ajungă la Florin Piersic, după spusele Dianei Cosma, a fost scanată şi depusă la dosarul de urmărire a lui Florin Piersic. Publicaţia cu pricina, din lunile aprilie-mai, nr. 45-46. avea două mari semnături de prima pagină: Horia Sima şi preotul Gheorghe Caciu-Dumitreasa. 
 
Sub titlul „De Ziua Învierii“, Horia Sima scria: „Ştirile care ne ajung în ţară semnalează între multe lucruri triste şi un fapt îmburător: o considerabilă afluenţă în biserici, o nemaicunoscută participare la slujbele religioase. Duminica şi sărbătorile, lăcaşurile sfinte sunt pline de credincioşi. Nu se mai întâlneşte apoi acea lume uşuratecă şi nepăsătoare în bisericile din marile oraşe, ci o mulţime îndurerată care se prosterne cu evlavie în faţa lui Dumnezeu (…)“.
 
În continuarea textului, Horia Sima se întreba: „Din ce complex de împrejurări de poate desprinde mesajul mântuitor? Isbucnirea unui nou război, prăbuşirea internă a regimului comunist, sfârşitul ocupaţiei sovietice? Toate aceste eventualităţi nu sunt excluse în ordinea raţională şi politică, dar tot atât de posibil este ca nici una dintre ele să nu se întâmple Şi atunci poporul român trebuie să-şi caute salvarea în acceptarea răului, în destrămarea totală a sufletului său strămoşesc?“.
 
La rândul său, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa vorbea despre iubirea lui Iisus Hristos. „Fireşte că Iisus nu a adus fericirea în lume, în sensul în care omenirea o dorea, o fericire seculară, o prefacere a pietrelor în pâine, o minune continuă, o dominaţie necondiţionată a lumii (…) Lumea aceasta este o lume creată, ea are un început şi un sfârşit, iar lmitarea înseamnă durere“. Şi articolul continua în acelaşi ton.
 
Vă mai recomandăm:
 
 
 
 

 

citeste totul despre: