Regele Ferdinand, către ostaşii români din Primul Război Mondial: „Aţi ridicat un zid mai tare decât granitul“

Regele Ferdinand, către ostaşii români din Primul Război Mondial: „Aţi ridicat un zid mai tare decât granitul“

Într-un moment decisiv pentru ţară, ca să-şi îmbărbăteze ostaşii, Regele Ferdinand a emis un ordin de zi către armată, după bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cele mai importante bătălii pentru păstrarea României ca stat naţional în Primul Război Mondial au fost: Mărăşti (11/24 iulie - 19 iulie/1 august 1917), Mărăşeşti (24 iulie/6 august - 6/19 august 1917) şi Oituz (26 iulie/8 august - 9/22 august 1917). 

Acestea erau ultimele redute româneşti care dacă ar fi fost pierdute ar fi dus la desfiinţarea statului român. 

Trupele apărau cu piepturile lor Moldova, singura provincie rămasă neocupată de Germania cu aliaţii săi. În Moldova, la Iaşi, se refugiaseră familia regală şi Guvernul României, care conduceau ce rămăsese din România din acel colţ de ţară. În acele clipe grele, iată ce mesaj a găsit de cuviinţă să adreseze Regele Ferdinand către armată: 

Ordinul de zi al Regelui către armată după bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz 

Ostaşi de pe frontul român!

Luptele crâncene ce s’au dat în timpul ultimelor săptămâni de către trupele ruso-române puse sub comanda mea au dat din nou la iveală însuşirile ostăşeşti ale armatelor aliate pe frontul român.

După ce bravele mele regimente din armata II, cot la cot cu vitejii lor fraţi de armă din armata IV rusă, au alungat pe vrăjmaş din poziţiile ţinute atâta timp, armata I împreună cu corpurile VIII şi VII ruse au ştiut să ţină în respect valurile inamice ce încercaseră a rupe frontul Nord de Focşani.

Mărăşti şi Mărăşeşti, Panciu şi Oituz pentru armata IX rusă sunt nişte nume care constitue titlurile de glorie pentru trupele ce au luptat şi sângerat acolo.

Cu piepturile voastre aţi ridicat un zid mai tare decât granitul. Voinţa noastră, vitejia copiilor ţărilor noastre aliate au pus o stavilă potopoului vrăjmăşesc ce a vrut să se reverse asupra câmpiilor Moldovei pentru a purta valurile sale şi mai departe până în sânul Rusiei.

Cu mândrie mă uit la voi şi vă aduc mulţumirile mele călduroase şi recunoştinţa mea ofiţerilor şi trupei, care v’aţi purtat atât de brav. Onoare acelor cari şi-au lăsat viaţa pentru apărarea patriei lor!

Ne mai aşteaptă noi lupte; noi sforţări şi noi jertfe ni se impune, căci vrăjmaşul tot îşi mai ţine capul sus. Nu uitaţi nicio clipă că drumul spre biruinţă duce numai într’o singură direcţie: înainte; numai învingând pe vrăjmaş puteţi realiza străduinţele voastre. 

Aţi dovedit până acum că puterea voastră de rezistenţă e mai tare ca năvălirile vrăjmaşului, iar vitejia voastră mai mare decât numărul lui. Va veni momentul când voi veţi fi năvălitorii, când veţi purta drapelele voastre nainte pentru a alunga pe vrăjmaş depe pământul care este al lui, căci, cât timp mai are un picior pe pământul vostru, biruinţa nu e desăvârşită.

Vitejia ce aţi arătat până aci îmi dă dreptul să privesc cu încredere în viitor, căci luptăm pentru bunurile noastre cele mai sfinte şi cauza noastră e justă; de aceea şi biruinţa trebuie să fie a noastră. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Imagini mai puţin cunoscute de pe frontul Primului Război Mondial, din tranşee şi de pe câmpul de bătălie

Cum încercau nemţii să-i determine pe ostaşii români să dezerteze în timpul Primului Război Mondial: „În Muntenia este bogăţie şi ordine“

 

 

citeste totul despre: