Poveştile crunte a trei evrei împuşcaţi în Pogromul de la Iaşi. „Nu se urmărea doar eliminarea fizică a evreilor, ci şi ştergerea din memorie a celor asasinaţi“
0
Anul acesta, când se împlinesc 75 de ani de la Pogromul de la Iaşi, Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România a demarat un proiect pentru public menit să se cunoască mai bine dimensiunile tragediei.
Istoricul ieşean Adrian Cioflâncă va prezenta biografia a sute de victime ale Pogromului de la Iaşi, cel mai mare masacru din România modernă, care a avut loc în 1941.
Vă prezentăm dramele a trei evrei care şi-au pierdut viaţa în urmă cu 75 de ani. Mai multe drame puteţi citi pe site-ul dedicat Pogromului de la Iaşi.
1. Moise Meer (zis Segal) a fost omorât la Chestura de Poliţie fără nicio vină, la 59 de ani. Tâmplar de meserie, nu avea nicio legătură cu politica. Pe 29 iunie, a fost scos din casa sa din Iaşi de un grefier de la Tribunalul Iaşi. Constantin Gongu a venit însoţit de doi gardieni publici, şi l-a dus pe tâmplar la Chestura de Poliţie de pe str. Vasile Alecsandri, fără nici un fel de explicaţie. Acolo a fost împuşcat. Ulterior, grefierul s-a lăudat la un pahar de vin că l-a omorât pe Meer şi că va deveni proprietarul casei în locul lui.
Moise Meer FOTO Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor
2. Avram Gluckman avea 28 de ani atunci când a fost ridicat din casa sa, de pe strada Pantelimon, nr. 57 şi dus la Chestură. Omul, de profesie croitor, a fost urcat în trenul morţii spre Podu Iloaiei. A murit pe 30 iunie, asfixiat în tren. A fost înhumat în groapa comună din cimitirul evreiesc din Podu Iloaiei.
A făcut serviciul militar ca grenadier (Contingentul 1935) la Regimentul 7 Roşiori (a fost deconcentrat la 1 noiembrie 1940). În urma sa au rămas soţia, Seindla Glückman, cu care era căsătorit din 1936 şi avea 32 de ani în timpul pogromului, şi o fetiţă, Haia, care avea 3 ani în 1941.
Avram Gluckman FOTO Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor
3. Buium Caufman a fost ridicat pe 29 iunie 1941 de la domiciliul din str. Horia nr. 10, dus la Chestură, unde a fost bătut crunt, apoi a fost urcat într-un vagon supraaglomerat din trenul morţii spre Podu Iloaiei, iar acolo a murit sufocat, la doar 31 de ani. Soţia sa în vârstă de 30 de ani, Haia, cu care era căsătorit din 1934, tocmai rămăsese însărcinată. În martie 1942, avea să se nască Betti. Cei doi mai aveau o fată, Ana, care avea 6 ani la pogrom. Buium se ocupa cu tâmplăria, iar soţia sa îl ajuta (la profesie figura ca „lustruitoare de mobilă”). Moarte soţului a făcut să dispară sursa de venituri a familiei.
Buium Caufman FOTO Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor
Istoricul Adrian Cioflâncă spune că a demrata acest proiect ca urmare a abordării vulgare a Holocaustului, care se contonează discuţia în zona cifrelor. „Unii scad, alţii adună, într-un dialog al surzilor în care se pierde din vedere că vorbim de oameni, de destine diferite pe care doar o tragedie i-a adus în aceeaşi ecuaţie infernală. În studiul Holocaustului este azi o rigoare standard să fie aplecată privirea spre destine individuale. Este vorba, până la urmă, de o datorie morală. Proiectul genocidar viza nu doar eliminarea fizică a evreilor, ci şi ştergerea din memorie a numelor celor asasinaţi. Răul a fost deja făcut, dar există măcar o reparaţie simbolică pe care avem datoria să o facem. Le vom spune public numele“, precizează istoricul.
Trenurile morţii
Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modernă: „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Din Gara Iaşi au plecat două trenuri. Unul a ajuns la Podul Iloaiei după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după nouă zile de călătorie infernală.
„Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi“. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. Morţii din trenul cu destinaţia Bărăgan au fost înmormântaţi în gropi comune, iar în anii '70, ei au fost deshumaţi şi înmormântaţi în Israel. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul.
În pogromul de la Iaşi bilanţul victimelor variază între 3.000 şi 14.000 de morţi. În procesul pogromului de la Iaşi au fost judecate 57 de persoane: 8 cadre de conducere din Armată, prefectul judeţului Iaşi, primarul oraşului Iaşi, 4 militari, 21 de civili, 22 de gardieni. Majoritatea au primit pedepse de muncă silnică de la 25 de ani sau pe viaţă.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
