Povestea securistului care a chefuit cu o turistă suedeză: în loc s-o supravegheze, a deconspirat toţi agenţii de pe litoral

Povestea securistului care a chefuit cu o turistă suedeză: în loc s-o supravegheze, a deconspirat toţi agenţii de pe litoral

Toţi turiştii de pe litoral erau supravegheaţi în regimul comunist FOTO Facebook Litoralul de altădată

Arhivele fostei Securităţi sunt pline de cazuri halucinante ale unor cadre cu funcţii de conducere care furau, întreţineau raporturi intime cu copilele celor arestaţi, se deconspirau sau care dădeau spectacole prin gări.

La jumătatea secolului trecut, Securitatea din România se confrunta cu mari probleme. Cadrele era aduse de la sapă sau din fabrici şi puse direct la conducere, fără a avea experienţa necesară, fapt care a dus la mari derapaje. Cercetătorii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) au făcut o selecţie a abuzurilor practicate de fostele cadre ale Securităţii, pe care le-au descris în publicaţia „Caietele CNSAS.
 
Securistul, suedeza şi marea
 
Memorabilă rămâne aventura lui Victor Galeş (Galiş), şeful Serviciului care se ocupa de supravegherea contrainformativă a turiştilor veniţi în România. În vara anului 1962, el a primit însărcinarea de a merge pe litoral pentru a coordona activitatea de supraveghere a turiştilor, sub acoperirea unui oficial al Oficiului Naţional pentru Turism (ONT). Nu a trecut mult timp şi ghizii din reţeaua informativă au semnalat faptul că ofiţerul petrece tot timpul în restaurante, cheltuind fondurile ONT în compania turiştilor străini. 
 
Din urmăritor a ajuns urmărit
 
La mare, ofiţerul a întâlnit o turistă suedeză, N.G., care, se arată în raport, „era lucrată de Serviciul 12 printr-o acţiune informativă, fiind suspectă de spionaj în favoarea Angliei“. Deşi ştia cu cine are de-a face, maiorul de Securitate a avut o relaţie cu frumoasa nordică şi, până la deconspirare, nu a fost decât un pas. Cum a decurs relaţia, aflăm din dosarul deschis de Securitate ulterior. „Tovarăşul Galiş a avut cu aceasta o discuţie, în timpul căreia a început să-i ghicească trăsăturile din palmă, afirmând că, după acestea, se pare că are o «activitate»“, referindu-se la faptul că ea era suspectă de spionaj. În acest fel, ofiţerul s-a dat de gol. 
 
„După aşa-zisa recrutare, maiorul Galeş îi dezvăluie faptul că lucrează în Securitate şi petrece în compania acesteia toată vara pe litoral, cheltuind sume însemnate din fondurile ONT“, se arată în ancheta sa. 
 
Conducerea de la Bucureşti a intrat în alertă, însă ofiţerul nu a fost deranjat în niciun fel. Securitatea a luat foc, însă, în momentul în care turista a expediat, după ce a ajuns acasă, fotografii făcute ofiţerului român, poze ce au fost interceptate de Securitate. 
 
Aventurile ofiţerului au dus la deconspirarea tuturor cadrelor infitrate în cadrul ONT şi scoaterea lui din rândul cadrelor MAI. Ulterior, un ofiţer constata: „Ea a reuşit să obţină mai multe date despre Galiş decât el despre ea şi, ca un amănunt, vreau să arăt că nu ştiu dacă Galiş a reuşit să-i facă o poză, dar G. i-a trimis din Suedia pozele sale, deci ea a găsit timp să-l identifice, să-i facă dosarul complet“.
 
Turista suedeză se afla în atenţia Securităţii după ce ea devenise membră a organizaţiei contrarevoluţionare a emigranţilor ruşi „Armata rusă de eliberare“, fiind folosită pe post de agent de legătură cu agentura lansată în zona sovietică din Austria. În plus, soţul ei fusese agent al serviciului britanic de spionaj în România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. 
 
Circul din gară 
 
O altă situaţie incredibilă îl are ca subiect principal pe Ioan Moldovan, comisar ajutor la Siguranţa din Târnăveni, devenit şi el la scurt timp oaia neagră a serviciului. Spectacolul pe care comisarul l-a făcut în anul 1949 este consemnat în documentarea realizată de Liviu Pleşa şi redată în articolul „Cadrele Securităţii în timpul lui Teohari Georgescu“. Acesta era subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne.
 
Încadrat comisar ajutor la Siguranţa din Târnăveni în 1948, Modovan a sărbătorit prin beţii repetate. Deşi el a continuat în acelaşi fel, şefii lui l-au încadrat în rândul ofiţerilor, primind gradul de sublocotenent.
 
Povestea noastră începe la 25 aprilie 1949. Proaspătul ofiţer a mers la gară pentru a lua trenul spre Blaj, unde trebuia să participe la o şedinţă. După ce a acostat în staţie mai multe fete şi a tras din greşeală un cartuş pe peron, a urcat în tren, unde a întâlnit un grup de lăutari, pe care i-a pus să-i cânte tot drumul. 
 
La întoarcere, după ce a colindat mai multe cârciumi din Blaj, şeful Securităţii i-a dat maşina şi şoferul ca să-l ducă la gară pentru a prinde trenul. Dar acesta l-a cooptat şi pe şofer în aventura sa şi a pierdut trenul. Au ajuns trenul în altă staţie după ce au gonit cu maşina.
 
Ajuns la destinaţie, i-a obligat pe mecanici, pe şeful de tren şi pe controlori să meargă cu el în cârciuma gării. „În timp ce ei au băut câte şapte rânduri de şpriţuri, călătorii aşteptau plecarea trenului din gară“, aflăm din caietul CNSAS.
 
Dar nu a fost singura ieşire de acest fel. Cu altă ocazie, a luat un grup de lăutari şi i-a dus să cânte în incinta Biroului de Securitate Târnăveni. La 5.00 dimineaţa, a plecat la plimbare cu lăutarii după el, spre disperarea localnicilor, care s-au speriat iniţial. 
 
Ceardaşul de pe peron
 
În altă zi, ofiţerul a luat fanfara şi a dus-o la locuinţele şefului de staţie din Târnăveni, dar şi a impiegatului de mişcare. Cum şeful de staţie a refuzat să-i primească, ofiţerul a spart uşa, însă, după ce copilul gazdei s-a speriat şi a început să plângă, a ordonat fanfarei să cânte doar pe coridorul casei. 
 
„Momentul artistic a continuat pe peronul gării, unde ofiţerul şi ceferiştii au încins mai multe hore şi sârbe şi ceardaşuri, spre stupoarea călătorilor“, aflăm continuarea poveştii. Cariera ofiţerului Moldovan s-a sfârşit în anul 1950, când a fost scos din rândul cadrelor active de Gheorghe Pintilie, care a condus Direcţia Generală a Securităţii Poporului între 1948-1963.
 
Cu berbecul pe masă
 
Dacă unii ofiţeri se distrau prin gări, alţii dădeau petreceri chiar în sediul birourilor de Securitate. La 1 Mai 1957, aflăm din documente, căpitanul Uşurelu Roman, şeful raionului Târgu Ocna, a organizat o petrecere în localul Securităţii unde, cu mic, cu mare, au fript un berbec «haiduceşte», după cum spunea un tovarăş şi s-au îmbătat cu toţii, semnalează Nicolae Ioniţă în „Politica de cadre în Securitate. Schimbarea cadrelor medii de conducere (1958 – 1967)“, publicată în Caietele CNSAS, citând un raport al Direcţiei Regionale Craiova a MAI, din anul 1957. De reţinut este că în această zi angajaţii Securităţii trebuia să fie pe teren. 
 
Nu a fost singurul caz. Într-un alt raport din 1961, întocmit de organele de control care au ajuns la Sibiu, se relatează: „Când am ajuns, ofiţerul de serviciu m-a poftit în birou. Pe o masă era un porc mistreţ despicat. Lt. maj. Stoica şi cpt. Bogdan au fost două zile la vânătoare. În această perioadă, s-a adus la sediul regiunii un butoi cu vin şi parcă era M(onopulul) A(lcoolului) şi T(utunului). Se dădea fiecărui lucrător câte 5 kg de vin, din care cauză s-au iscat discuţii, deoarece unii voiau mai mult“. 
 
Sex cu fiica unui arestat
 
Lt. Ioan Călinaş, fost şef al Birourilor de Securitate Cugir şi Blaj, a fost trecut în cadrul disponibil la 5 octombrie 1951 pentru că a „comis o serie de abateri grave: legături intime cu tot felul de femei dubioase, iar cu ocazia arestării unei organizaţii subversive a întreţinut relaţii intime cu fiica unui arestat, promiţându-i să-i facă diverse servicii“.

Alţi ofiţeri erau hoţi. În documentarea CNSAS se vorbeşte de gestul unui şef de birou de la Direcţia a III-a care a reţinut cinci dolari care erau într-o scrisoare trimisă în ţară. Ofiţerul a reţinut banii şi întrebat un coleg de la Direcţia I ce ar putea cumpăra cu 5 dolari. Acesta i-a spus că „o geantă“. Hoţul i-a dat banii ca să-i aducă obiectul din străinătate, însă a fost prins. 
 
Vă mai recomandăm:
 
 
 
citeste totul despre: