Povestea celei mai vechi nave a României: canoniera „Eugen Stihi“ rugineşte la cheu. Poartă numele unui erou de la Turtucaia
0
Canoniera „Eugen Stihi“, cea mai veche navă pe care a avut-o Marina Română, rugineşte în Portul Mangalia. Scoasă din dotarea Armatei Române în urmă cu patru ani, nicio autoritate nu a găsit până în prezent nicio soluţie pentru salvarea ei.
Ministerul Apărării Naţionale caută soluţii pentru salvarea canonierei „Eugen Stihi“, cea mai veche navă a Marinei Române, care a fost scoasă din uz în urmă cu patru ani. Ministrul Mihai Fifor a anunţat la 24 octombrie că a dispus Statului Major al Forţelor Navale, Direcţiei Generale Juridice a M.Ap.N. şi C.N. Romtehnica S.A. identificarea unei soluţii care să permită păstrarea navei în patrimoniul ministerului pentru punerea în valoare a potenţialului ei istoric.
Reprezentanţii ministerului spun că legea prevede că o navă, după ce iese din patrimoniul Marinei, trebuie valorificată, neputând fi dată gratuit unei administraţii locale, cum ar fi Primăria Mangalia. Conform unei decizii a Curţii Constituţionale din anul 2014, este interzis transferul fără plată al bunurilor proprietate a administraţiei centrale către administraţiile locale.
Atunci, Ministerul Apărării Naţionale, prin compania Romtehnica, o regie subordonată ministerului prin intermediul căruia se achiziţionează şi se vinde armament, a fost scoasă la licitaţie, însă nimeni nu s-a arătat interesat de preluarea canonierei. Ulterior, după îndeplinirea procedurii legale, reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale pot decide soarta navei. Cel mai probabil, nava ar putea deveni un muzeu în aer liber, urmând să fie expusă în unul dintre porturile româneşti de la Marea Neagră. Pe de altă parte, spun cei din minister, nu s-au putut investi bani în conservarea ei întrucât Curtea de Conturi ar fi tras la răspundere Armata pentru că investeşte fonduri într-o navă scoasă din uz.
Botezată după numele unui erou de la Turtucaia
Povestea navei este fascinantă, ea fiind implicată în toată confruntările navale din Marea Neagră. Canoniera, care iniţial s-a numit Friponne, a fost construită în anul 1916 în şantierul Lorient Arsenal Brest din Franţa. Patru ani mai târziu, ea a ajuns în dotarea Marinei Regale, alături de alte trei canoniere, pentru dragarea câmpurilor de mine din largul coastelor. Nava, de 315 tone, a fost rebotează „Locotenent Eugen Stihi“, în cinstea unui soldat român căzut la Turtucaia în Primul Război Mondial, locotenent comandor Eugen Stihi.
Alături de „Eugen Stihi“, România a mai cumpărat de la francezi canonierele „Chifonne” botezată „Locotenent Lepri Remus”, „Impatiente” redenumită „Sublocotenent Ghiculescu” şi „Mignonne”, care a purta numele „Căpitan Dumitrescu”.
FOTO www.marinarii.ro
Navă-şcoală pentru viitori marinari
În paralel cu operaţiunea de dragaj, canoniera a fost pusa la dispoziţia şcolilor marinei pentru efectuarea unor voiaje de instrucţie cu elevii viitorii marinari. Până în anul 1939, când bricul Mircea a intrat în dotarea Marinei Române, două canoniera Eugen Stihi a fost folosită ca navă-şcoală, ajungând în porturile Sinope, Rodos şi Salonic.
Dacă la sfârşitul primului Război Mondial canoniera a primit ca misiune deminarea sectorului românesc, în 1941, „Eugen Stihi“ şi sora sa „Căpitan Dumitrescu“ au participat în vara anului 1941 la instalarea barajului de mine în dreptul oraşului Constanţei.
Până la sosirea în zonă a navelor germane, toate misiunile de dragaj în Marea Neagră au fost realizate de nave româneşti: canonierele „Stihi”, „Ghiculescu”, „Dumitrescu”, torpiloarele „Zborul” si „Zmeul”, remorcherele „Vârtosu” şi „Basarabia”, şalupa „Albatros”, distrugătoarele „Regele Ferdinand”, „Regina Maria” şi „Mărăşeşti”. În ansamblu, în perioada 22 iunie 1941-23 august 1944, spune expertul naval dr. Carmen - Irene Atanasiu, navele maritime româneşti şi germane au făcut inofensive 410 mine dragate, aflate în derivă sau aruncate pe plajă, şi 58 geamanduri explozive.
În anul 1943, pavilioanele canonierelor „Lt. Cdor. Stihi Eugen”, „Cpt. Dumitrescu Constantin”, „Slt. Ghiculescu Ioan” au primit Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de ofiţer, cu panglica de „Virtute Militară” pentru „curajul si spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă comandanţii, ofiţerii, maiştrii şi echipele acestor nave, în executarea a peste 120 misiuni de război („Stihi Eugen”), de dragaj, de siguranţă şi patrulare în Marea Neagră, depăşind 10.000 Mm parcurse în ape infectate de mine, sub pericolul permanent al atacurilor aviaţiei, submarinelor şi forţelor de suprafaţă ale inamicului, mult superioare ca tonaj şi putere de foc, asigurând transporturile întreprinse“.
Pradă de război
La 23 August 1945, canoniera „Stihi” se afla în portul Constanţa, fiind grav avariată în urma bombardamentelor sovietice. Cu toate acestea, şi această navă a fost luată ca pradă de război de ruşi, odată cu restul flotei, fiind rebotezată „Ahtuba“.
Cum, după război, România nu mai avea nave care să execute operaţiunile de dragaj e mare şi pe fluviu, ţara noastră a cerut Comandamentului Naval Sovietic restituirea canonierelor. Aşa se face că, la 12 octombrie 1945, canonierele „Stihi” şi „Ghiculescu” au fost restituite guvernului României de către URSS, păstrând însă canoniera „Dumitrescu”.
În 1958, „Stihi” a fost scoasă din serviciul dragoare şi transformată de şantierul naval „1 Mai” în navă hidrografică, funcţionând astfel vreme de mai mulţi ani. După ce a fost reparată în şantierul din Mangalia, canoniera a devenit poligon de instrucţie marinărească. Din anul 2014, nava a fost scoasă din uz, ruginind la cheu, fără să mai aibă echipaj.
FOTO www.marinarii.ro
Se încarcă comentariile...
