Poeziile gândite de Corneliu Coposu în gulagul românesc. Versurile publicate în premieră, la 24 de ani de la moartea Seniorului

În cei 17 ani de detenţie, Corneliu Coposu a gândit mai multe poezii pe care le-a pus pe hârtie după eliberare. La 24 de ani de la moartea sa, versurile au fost publicate într-un volum.

La 11 noiembrie 2019, în ziua în care s-au împlinit 24 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, poeziile gândite de Senior după gratii au fost publicate într-un volum. 

Cele 34 de poezii pot fi citite acum de români datorită Fundaţiei „Academia Civică“ şi preşedintelui fundaţiei „Corneliu Copusu“, Ion Andrei Gherasim, fostul secretar al Seniorului. Volumul a fost lansat la gala care s-a desfăşurat la Teatrul Naţional.

Pentru că a fost obligat să-şi petreacă o mare parte a detenţiei în izolare, poemele sale n-au beneficiat de solidaritatea unui cerc de colegi de celulă care ar fi putut să le înveţe pe dinafară şi să le transmită mai departe, aşa cum s-a întâmplat cu celebra „La Chilia-n port“.

Ana Blandiana mai are o explicaţie: „Corneliu Coposu nu şi-a publicat poeziile din două motive: pentru că avea, ca om de cultură, o foarte înaltă părere despre poezie şi pentru că avea, ca om politic, o foarte severă părere despre definiţia acestuia. Dar şi un motiv şi altul nu fac decât să se adauge calităţilor intelectuale şi morale ale celui care a avut puterea să facă prin viaţa şi ideile sale cel mai mare dar generaţiilor următoare: acela de a le fi model“, a spus luptătoarea pentru libertate civică din România. 

Iată două dintre poeziile care poartă semnătura  liderului opoziţiei din România postcomunistă:

Martirii înfruntă, 

Primejdia cruntă; 

Apostoli în lanţuri

Sau victime-n şanţuri;

Străjeri în cătuşe

Scântei, în cenuşe.

Porniri deprecate,

Avânturi legate;

Şi, necunoscute

Înfrângeri tăcute;

Credinţă adâncă,

Tărie de stâncă!

Rugă

Cerne, Doamne, liniştea uitării

Peste nesfârşita suferinţă

Samănă întinderi de credinţă

Şi sporeşte roua îndurării

Răsădeşte dragostea şi crinul

În ogorul năpădit de ură

Şi aşterne peste munţi de zgură

Liniştea, iertarea şi seninul.

La gala de onoare a fost prezent şi premierul liberal Ludovic Orban, care a ţinut să aducă un omagiu unui ţărănist de seamă: „Corneliu Coposu rămâne în memoria societăţii româneşti o pagină de istorie prin forţa, determinarea şi puterea credinţei de a milita pentru libertate şi democraţie. Demnitatea şi curajul cu care şi-a apărat convingerile politice şi democratice, în pofida anilor grei de temniţă, l-au aşezat în galeria marilor oameni de stat şi iubitori de ţară.

Lider vizionar şi bun român, Corneliu Coposu a fost între primii oameni politici care, în anii 90, a văzut drumul României alături de statele europene şi euroatlantice. Şi-a pus viaţa în slujba reconstruirii ţării pe baze democratice şi a tras un puternic semnal de alarmă pentru a ne arăta că o Românie liberă nu se poate clădi fără a apăra zi de zi valorile democratice şi a-i lăsa în trecut pe urmaşii regimului comunist“, a spus Ludovic Orban.

Destinul lui Corneliu Coposu

Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În iulie 1962, la expirarea pedepsei, i se stabileşte domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.

Secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc, Coposu a fost arestat la 14 iulie 1947. În mai 1950, după trei ani de la  momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe baza decretului 6/1950, primeşte o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă 24 luni. Abia după şapte ani de detenţie este judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193/CP). 

Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În iulie 1962, la expirarea pedepsei, i se stabileşte domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.

De altfel, mulţi dintre deţinuţii politici, consideraţi „periculoşi pentru siguranţa statului”, au primit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Deciziile erau date de Ministerul Afacerilor Interne, iar perioada putea varia de la 12 luni la 60 de luni. De multe ori, perioada era majorată cu alte 12 sau 24 de luni.

Pe aceeaşi temă:

Ion Andrei Gherasim, şeful de cabinet al lui Corneliu Coposu: „Minerii au distrus casa Seniorului. Şi-au făcut nevoile în ea“

INTERVIU Nicolae Raţiu: „Pentru Ion Raţiu, tatăl meu, Ion Iliescu a fost mereu Ceauşescu 2“