Judecătorul comunist care a dat cele mai dure sentinţe politice. Era corupt şi întreţinea relaţii sexuale cu rudele deţinuţilor

Alexandru Petrescu a rămas în istoria României ca fiind omul care a dat cele mai dure sentinţe politice, după mai multe procese inventate. Arhivele CNSAS arată că a fost corupt şi s-a remarcat prin cruzime faţă de deţinuţi, obişnuind inclusiv să întreţină relaţii sexuale cu rudele celor arestaţi.

Alexandru Petrescu a fost preşedintele completelor de judecată care au pronunţat cele mai dure sentinţe politice. Iuliu Crăcană a făcut o radiografie completă a magistratului în Caietele CNSAS, nr. 1 (13)/ 2014, publicaţie a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, material pe care se bazează şi textul de mai jos. 

Iată doar câteva dintre cazurile în care Alexandru Petrescu a judecat şi a dat sentinţe grele. Magistratul a fost preşedintele care a judecat în procesul lotului Tămădău. În 1947, unui număr important de fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc le-a fost oferită ocazia de a se deplasa în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autorităţile comuniste i-au arestat pe acestia şi i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o ţară străină”. Întreaga afacere a fost o înscenare a Partidul Comunist pentru a justifica desfiinţarea PNŢ, lucru care s-a şi întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Printre fruntaşii ţărănişti arestaţi la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino şi alţii. 

Iuliu Maniu a fost „trimis în judecată pentru crima de complot, înaltă trădare, tentativă de surpare ordinei constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, instigare la înaltă trădare prin necredinţă şi participare la tentativă de trecere frauduloasă a frontierei“, fiind condamnat la închisoare grea, pe viaţă.

Tot el a judecat şi primul lot de „sabotori“ de la Canal, în 1952. Tot de numele său se leagă procesul Sumanelor Negre. Sumanele Negre a fost o organizaţie anticomunistă care a acţionat în zonele Năsăud şi Vatra Dornei între anii 1944-1946. Până la lichidarea grupului, în 1946, ei au răspândit manifeste anticomuniste. A elaborat şi un plan de luptă împotriva sovieticilor, în cazul reizbucnirii unei conflagraţii. Printre victimele lui Alexandru Petrescu se numără Eugen Ţurcanu în 1954, Ioan Ioanid, Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Între anii 1954 şi 1956 a condus Tribunalele M.S.S. (M.A.I.), care aveau în competenţă faza de recurs a tuturor proceselor politice. 

Alexandru Petrescu Arhivă CNSAS - foto dreapta

„Bursa neagră a Justiţiei“

Alexandru Petrescu s-a născut la 3 iunie 1895, la Focşani. A absolvit Şcoala Militară de nfanterie în anul 1914, iar în anul 1927 Facultatea de Drept, fiind numit magistrat  în noiembrie 1938. S-a remarcat prin obedienţă faţă de puterea politică. A fost preşedine al Secţiei a III-a a Tribunalului Militar al Capitalei, funcţie din care a dat pedepse mari loturilor de comunişti şi, după rebeliunea din 1941, loturilor de legionari. În cercurile magistraţilor şi avocaţilor era cunoscut ca „bursa neagră a Justiţiei“, considerându-se că, „cu cât plăteai mai mult, cu atât ieşeai mai nevinovat“. 

La începutul anului 1942, Ion Antonescu l-a numit pe Petrescu director general al Direcţiunii Penitenciarelor şi Institutelor de Prevenţie din Ministerul Justiţiei. Încă din primele zile ale mandatului său, Alexandru Petrescu a interzis vizitarea deţinuţilor de către familii şi chiar de avocaţi. 

Fiul său, student la Medicină, făcea experimente pe deţinuţi

El era şi foarte corupt, Siguranţa aflând că Petrescu patrona un întreg grup infracţional. Mai mulţi fini de-ai săi ajunseseră directori de penitenciare, fiul era angajat în subordinea sa, iar soţia sa, Maria, devenise şefă a Serviciului Contabilitate. 

Fiul său, student la Medicină, efectua operaţii pe deţinuţi, făcând experimente pe ei. Mai mult decât atât, Siguranţa aprecia că spitalul, căruia îi făcuse o intrare separată, fusese „transformat într-un bordel“. Se pare că obiceiul de a întreţine relaţii amoroase cu deţinutele îl moştenise de la tatăl său, care avea obiceiul să batjocorească soţiile sau surorile deţinuţilor. 

Trimis pe front de Ion Antonescu

Ion Antonescu l-a destituit pe Alexandru Petrescu din funcţia înaltă şi l-a trimis pe front. După 23 August 1944, viaţa şi libertatea magistratului militar se aflau în pericol, sentinţele împotriva comuniştilor putându-i aduce o grea condamnare, însă bunăvoinţa arătată în penitenciare faţă de unii lideri comunişti l-a salvat, aşa că, atunci când un magistrat a refuzat să judece un proces pe motiv că este bolnav, locul său a fost luat de Alexandru Petrescu, considerat a fi „un element capabil de orice“. Aşa a fost numit preşedinte al Secţiei a IV-a de pe lângă Curtea Marţială a Corpului II Armată şi astfel a început şirul de sentinţe politice pronunţate de magistratul Petrescu. A murit în anul 1977, în Bucureşti. 

Vă mai recomandăm:

Acţiunea „Missouri”. Minciunile şi mofturile Ceauşeştilor la Casa Albă, la întâlnirea cu Nixon. Dictatorul i-a şocat pe americani cu subiectul privind evreii

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

Secretele cu care a fugit Mihai Pacepa în SUA: diamantele sintetice, traficul de arme clandestin, numele agenţilor străini
 

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare

Operaţiunea „Olimp ’72“ – Cum i-a urmărit Securitatea pe sportivii români la Olimpiada de la München. Patzaichin: „Securiştii aveau urme de caschetă“

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini