Ghicitori româneşti isteţe de la 1900. Răspunsul la cimilitura „Ce nod cu gura se înnoadă/ Şi cu mâini nu se desnoadă?“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ţărani dobrogeni la 1900 Sursa foto Dan Arhire - Album Anatole Magrin
Ţărani dobrogeni la 1900 Sursa foto Dan Arhire - Album Anatole Magrin

Volumul cu istorisiri din viaţa ţăranilor dunăreni, „Hora din Cartal“, a fost tipărit în anul 1908 de Academia Română. A fost prima lucrare din seria de culegeri şi studii din viaţa poporului român.

La începutul secolului al XX-lea, Academia Română iniţiază un proiect etnografic care va aduna date semnificative din viaţa poporului român. Ideea aparţine lui Ion Bianu, filologul care a fost preşedinte al Academiei Române şi creator al şcolii româneşti de biblioteconomie şi bibliografie. Ion Bianu (1856, Făget, Alba - 1935, Bucureşti).

Seria specială de publicaţii pentru etnografie şi folclor a fost deschisă cu „Hora din Cartal“, realizată de Pompiliu Pârvescu şi apărută în 1908. Pârvescu era un profesor, fiu al locului, care preda la Buzău. Cartal este şi un sat dunărean din judeţul Ismail, aflat actualmente pe teritoriul Ucrainei, dar lucrarea lui Pompiliu Pârvescu se referă la localitatea Cartalu, actualmente Vulturu, din judeţul Constanţa. În limba turcă, „kartal“ înseamnă „vultur“.

„Valoarea lucrării stă cu deosebire în faptul că este întâia lucrare de acest fel, făcută cu privire anume la jocul poporului şi la cântecele, strigările, obiceiurile şi credinţele legate de coreografie populară. (...) Un asemenea material trebuie negreşit publicat“, scria profesorul Ion Bianu, în raportul de fundamentare a lucrării.

Cum glumeau ţăranii dunăreni acum mai bine de 100 ani? Aflăm din „Hora din Cartal“ de Pompiliu Pârvescu, care a cules câteva cimilituri de la anii 1900. Acest prim volum din seria „Culegeri şi studii din vieaţa poporului român“ a fost readus la lumină de Centrul Cultural Judeţean Teodor T. Burada din Constanţa, care a tipărit o ediţie anastatică.

Cimilituri culese din România anilor 1900

Ce nod cu gura se înnoadă

Şi cu mîini nu se desnoadă?

(Cununia)


 

În pădure naşte,

În pădure creşte,

Vine-acasă şi horeşte.
 

sau
 

Frumuşel şi mititel,

Şi ţipă de-ţi iea auzul.

(Fluierul)


 

Am o scândură uscată

Şi în cui stă aninată,

Sună de răsună,

Toţi oamenii adună.

sau
 

Ţândurica bradului,

Veselia satului.
 

sau

Am o roată

boacă,

Şi grumazul şoiu

bârloiu,

Când grăieşte

Tălmăceşte;

Rar voinic care-o ghiceşte.

(Scripca)
 

Belit şi mâncat

Şi sbeară prin sat.

(Cimpoiul)

Ciupercă uscată,

În cui spânzurată.
 

sau
 

Am o vază,

Drâmbovacă,

Pe la coarne

Cu chiroane,

Pe la pântece

Cu descântece.

(Cobza)

image

Pe aceeaşi temă:

Dobrogea până la 1878. Ce localităţi, astăzi pierdute, se aflau pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră

Dobrogea, tărâmul fără seamăn în Europa. Descrierea fabuloasă a unui călător: „Pământul dobrogean este o adevărată arcă a lui Noe“

O călătorie documentară de amploare în Dobrogea anului 1880: „Câmpiile înverzind iute produc deodată iarba cea mai frumoasă“

Comoara ascunsă a României. Se află în Dobrogea, pe malul Dunării

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite