FOTO Dobrogea, muzeul în aer liber al martirajului creştin. Unde se găsesc mormintele primilor mucenici de pe teritoriul României
0Între Dunăre şi Marea Neagră se află mai multe repere ale istoriei creştinismului pe teritoriul României. În trei locuri, din Tulcea şi Constanţa, se găsesc moaştele primilor mucenici creştini devenite puncte de atracţie pentru numeroşii turişti care vin vara pe litoral şi vor să alterneze plaja cu plimbările.
Dobrogea este pământul în care se odihnesc cei dintâi martiri creştini de pe teritoriul României. Ţinutul este presărat de morminte, unele încă nedescoperite, ce păstrează jertfa celor care au crezut primii în învăţătura lui Iisus Hristos.
Căutând să ducă mai departe Cuvântul adus nouă de Întâiul Apostol Andrei, adepţii creştinismului, oameni ai acestor meleaguri sau purtaţi de misia lor, au trăit aici un timp care le-a fost scurtat de conducătorii vremii ce prigoneau această religie.
Astfel că Dobrogea este un muzeu în aer liber al martirajului creştin, ce trebuie parcurs într-un pelerinaj la reperele sfinte.
Doar trei dintre ele poartă, însă, racle cu moaştele martirilor. Restul sunt, încă, nedescoperite sau pe veci pierdute. Unele au fost distruse de invadatori sau stăpânitori; altele au fost bine ascunse de localnici pentru a nu fi luate de cotropitori. Ele se află tot în pământul Dobrogei şi numai timpul sau natura le va aduce în prezent.
Martiri scoşi de potopul din 1971
Cel mai bine conservat mormânt al martirilor creştini se află la Niculiţel, judeţul Tulcea, în nordul Dobrogei, la 142 de kilometri de Constanţa. La inundaţiile din septembrie 1971, apele au spălat pământul scoţând la lumină cripta cu oseminte.
Pe peretele interior al criptei scria în limba greacă: „Martyres tou Hristou“ - Martiri lui Hristos. Pe peretele opus era scrijelit numele martirilor: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filippos. Cei patru martiri erau ostaşi romani de pe vremea lui Diocleţian, împăratul roman în a cărui domnie din anii 284-305 persecuţia creştinilor a atins apogeul.
Monumentul paleocreştin de la Niculiţel, Tulcea Foto Sînziana Ionescu
Diocleţian (244-311) era născut în Dalmaţia, la Marea Adriatică, pe teritoriul actualei Croaţii, lângă Split, oraş unde şi-a trăit după abdicare ultimii ani ai vieţii. Soţia sa Prisca şi fiica sa Valeria erau creştine, dar ginerele Galerius, ridicat în rang de adjunct, a fost cel care a inoculat ura împotriva acestei religii. Galerius era speriat de răspândirea creştinismului, care ameninţa dărâmarea cultului zeilor Jupiter şi Hercule, precum şi a idolilor falşi, printre care se numărau şi liderii romani, care doreau să fie văzuţi ca nişte zeităţi. Diocleţian a emis patru edicte succesive prin care înăsprea restricţiile practicării religiei creştine, silindu-i pe credincioşi la ritualuri barbare, în caz contrar aceştia urmând să-şi piardă proprietăţile, drepturile şi chiar viaţa. Administrativ, împăratul Diocleţian sporise stabilitatea Imperiului Roman împărţindu-l în 90 provincii, ce erau arondate celor 12 dioceze conduse de episcopi. Una dintre aceste provincii era Scythia (Minor), Dobrogea de astăzi, înfiinţată prin separarea de regiunea Moesia Inferior ce se întindea la sud de Dunăre. Scythia avea capitala la Tomis (actuala Constanţa), aparţinea diocezei Traciei, iar garnizoana se găsea la Noviodonum (azi Isaccea), la 11 kilometri de Niculiţel. Aici au fost judecaţi, condamnaţi şi executaţi cei patru soldaţi creştini Zotic, Atal, Camasie şi Filip. Analele religioase din secolul al III-lea îi pomenesc pe cei patru martiri de la Noviodonum.
Bazilica din piatră de la Niculiţel a fost ridicată în secolul al V-lea, iar la temelia sa a fost pusă cripta celor patru martiri. Sub aceasta a mai fost găsit un mormânt martiric, mai vechi, cu resturi de oase care aparţineau altor doi mucenici. „Scheletele celor patru martiri se aflau într-un sicriu colectiv, în conexiune anatomică, evidenţiind o înmormântare primară. Inscripţiile sunt făcute în tencuiala crudă a pereţilor criptei. Numele şi vechimea celorlalţi doi martiri rămân necunoscute, singura menţiune asupra lor fiind făcută de inscripţia care bloca accesul în zona inferioară a criptei: ‘Aici şi dincolo (se află) sângele martirilor’“, specifică specialiştii de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ din Tulcea.
În vechime, mormintele martirilor erau, de regulă, folosite ca fundament pentru ridicarea unor lăcaşuri de cult, fiind considerate obiecte sfinte. „Moaştele erau protejate de localnici, mai ceva decât tezaurele, astfel că atunci când năvăleau cotropitorii, odoarele erau ascunse de creştini pentru a nu cădea în mâinile jefuitorilor. Acesta este motivul pentru care unele morminte sunt goale, dar la Halmyris, Niculiţel şi Adamclisi, moaştele au fost găsite în locaşurile lor“, arată preotul Ionuţ Holubeanu de la Biserica Sfântul Spiridon din Constanţa, lector univ.dr. la Facultatea de Teologie de la Universitatea Ovidius din Constanţa.
Moaştele celor patru martiri Zotic, Atal, Camasie şi Filip se află spre închinare la Mănăstirea Cocoşu din apropierea Niculiţelului (foto sus). În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, mucenicii sunt prăznuiţi la 4 iunie, ziua în care au fost omorâţi.
Monumentul paleocreştin de la Niculiţel este o bijuterie arheologică transformată într-una arhitectonică printr-un proiect al autorităţilor judeţene care au obţinut 11 milioane lei de la Uniunea Europeană. Obiectivul turistic este situat în sat, pe strada Muzeului nr.1, şi poate fi vizitat în orice zi, cu excepţia zilei de luni.
Epictet şi Astion, primii martiri creştini
În ziua de Sfântă Marie din vara lui 2001 au ieşit la iveală pe şantierul arheologic de la Halmyris, cetatea antică de lângă Murighiol (144 de kilometri de Constanţa), judeţul Tulcea, rămăşiţele preotului Epictet şi ale monahului Astion, cei mai vechi martiri creştini de pe teritoriul României. „Situl arheologic este situat la 2,5 km est de satul Murighiol (spre Dunavăţ - n.r), fiind vestigiul unei mari cetăţi romane şi romano-bizantine, sediu al unor unităţi militare şi staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Aici au fost dezvelite monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă, între acestea numărându-se bazilica episcopală cu cripta primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion“, specifică arheologii tulceni.
Originari din Frigia, Epictet şi Astion au venit în Scythia Mică în jurul anului 290 d.Hr.. Ajunşi la Halmyris, cei doi au făcut minuni pentru cei suferinzi din cetate. Asta le-a atras mânia comandantului Latronianus, care a ordonat torturarea vindecătorilor creştini. Suferinţa lor lumească s-a încheiat la 8 iulie 290, când Epictet şi Astion au fost decapitaţi. În cântările bisericeşti întemeiate pe mărturiile vremii, momentul morţii lor este descries astfel: „Trupurile lor au strălucit ca soarele şi văzduhul s-a umplut de bună mireasmă“.
Ziua de 8 iulie a rămas praznicul bisericesc în care sunt pomeniţi preotul creştin Epictet şi discipolul său Astion, fiu de dregător. Despre existenţa lui Epictet şi Astion se ştia din izvoarele antice. Cu câţiva ani înainte de descoperirea criptei lor, în anul 1997, arhiepiscopul Lucian Tomitanul, predecesorul lui ÎPS Teodosie, aşezase în acel loc o cruce pe care scria că acolo se află îngropaţi cei doi martiri. Moaştele primilor martiri creştini sunt aşezate la mănăstirea Halmyris ridicată în apropierea vechii bazilici.
Mucenicii necunoscuţi de la Adamclisi
O a treia criptă cu moaştele unor martiri se află la Adamclisi (63 de kilometri de Constanţa), în sudul Dobrogei, judeţul Constanţa. Bazilica în care se afla cripta a fost descoperită în urma unor săpături arheologice efectuate de academicianul Grigore Tocilescu (1850 – 1909) la finele anilor 1800, la cetatea Tropaeum din apropierea monumentului Tropaeum Traiani. Bazilica este amplasată la mică distanţă de intrarea în cetate, lângă strada principală a fortăreţei antice. În vara lui 1972, săpăturile au fost reluate, scoţând la iveală şi cripta, dar deschiderea vestigiilor, dinainte de 1900, a provocat deteriorarea inscripţiilor criptei, din cauza infiltraţiilor apei.
Sub un strat gros de dărămături zăceau împrăştiate cinci schelete umane, fără niciun alt obiect în jur, semn că locul fusese profanat înainte de surparea bolţii. Unele schelete aveau urme de moarte prin violenţă, iar arheologii cred că jefuirea criptei s-a produs în antichitate, cel mai probabil în timpul invaziei avarilor, din anul 586, când cetăţile din regiune au fost transformate în mormane de ruine.
Istoricul Ion Barnea (1913-2004), considerat cel mai mare specialist în arheologie creştină din România şi din sud-estul Europei, a condus cercetările arheologice de la cetatea Adamclisi şi de la bisericuţele de cretă de la Murfatlar. El a scris de-a lungul timpului în revista Pontica, anuarul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, despre descoperirile făcute. „Scheletele de la Adamclisi aparţin probabil unor martiri pe ale căror nume nu le cunoaştem deoarece, cu toate încercările făcute, din textul inscripţiei nu s-a putut recupera nimic, iar Martirologiile sau alte izvoare literare nu ştim să facă vreo menţiune despre existenţa unor martiri creştini la Tropaeum sau despre transferarea mai târzie a unor relicve sfinte în această cetate. A fost emisă ipoteza că moaştele Sfântului Ciril de Axiopolis au fost transportate la Tropaeum, care ar fi luat numele acestui martir, dar deocamdată nu există nicio dovadă în acest sens“, specifica Barnea.
Moaştele martirilor de la Adamclisi se află la Mănăstirea Sfântul Apostol Filip situată la 1 kilometru de cetate. Raclele lor sunt păstrate la subsolul paraclisului, unde a fost construită o criptă asemănătoare celei în care au fost găsiţi.
Alte locuri de martiraj din Dobrogea
Menţionarea Sfântului Ciril de Axiopolis duce călătorul la Cernavodă, acolo unde arheologii au adus la lumină inscripţii despre alţi martiri. Cetatea Axiopolis este situată pe versantul drept al Dunării, în dreptul insulei Hinog, la circa 3 kilometri sud de capul Podului de la Cernavodă. La sud de cetate începe valul de piatră care se termină la Tomis.
Sursa Revista Pontica 1977
Şi aici primele săpături au fost făcute spre sfârşitul anilor 1900, iar în 1947 a fost descoperită inscripţia greacă supra căreia, după cercetări îndelungi, istoricii au ajuns la concluzia că traducerea cea mai potrivită ar fi: „Aduc (fac pomenire) pentru (martirii) Chiril, Chindeas, Taseios (Dasius)“. Alte date concrete nu se cunosc, istoricii având mai multe ipoteze despre provenienţa, viaţa şi sfârşitul acestora.
Biserica Ortodoxă Română vorbeşte despre Dobrogea ca locul unde s-au petrecut cele mai multe martiriuri creştine şi aminteşte de alţi mucenici de la Tomis. „Numărul creştinilor martirizaţi în Dobrogea este foarte ridicat. Consemnăm între ei pe Macrobiu, Gordian, Heli, Lucian, Zotic şi Valerian, fraţii Argeu, Narcis şi Marcelin - toţi la Tomis (Constanţa de azi). Mai mulţi creştini au suferit moarte martirică în timpul persecuţiilor pornite de goţi - cum a fost Sfântul Sava, în părţile Buzăului, la 12 aprilie 372, un sfânt Nichita şi alţii“, scrie Patriarhia Română.
Teologii mai vorbesc despre martirii de la Durostorum (Silistra), la graniţa dintre provinciile Scythia Minor şi Moesia Inferior, unde au murit soldaţii Pasicrat, Valentin, Marcian şi Nicandru, iar mai târziu soldatul Emilian; iar lângă Durostorum, în satul Ozobia, au pătimit martirii Quintilian, Maxim şi Dadas.
Pe aceeaşi temă:
Cetăţile neştiute ale Dobrogei. Misterele de la Dinogetia, Stratonis, Parthenopolis şi Troesmis
Cetăţile antice ascunse ale Dobrogei. Unde se află Sacidava, Ibida şi Halmyris
Se încarcă comentariile...
