De unde vin denumirile unor mâncăruri celebre pentru români: sarmale, musaca, ciulama, pilaf

0
Publicat:
Ultima actualizare:
sarmale

Când ne vin oaspeţi mai ales de peste hotare, românii se întrec să-i ospăteze cu ce e mai bun. Musafirii sunt primiţi cu mâncăruri care au intrat definitiv în bucătăria românească. Unele dintre acestea sunt, însă, de provenienţă orientală, fiind împrumutate de-a lungul timpului de la musulmanii care au trăit aici, mai ales în Dobrogea.

Cel care a studiat onomastica mâncărurilor preferate ale românilor este Altay Kerim, un apreciat publicist dobrogean de etnie tătară care a trăit între anii 1937 şi 2006. Kerim este autorul unui studiu despre gastronomia românească şi denumirile unor mâncăruri preferate de români. Documentul a fost elaborat pentru a fi prezentat la un simpozion de turcologie din Istanbul în anul 1982.

„De-a lungul secolelor, noi, românii, am împrumutat de la vecinii noştri numeroase denumiri de mâncăruri, dar şi felul de a găti“, scrie Altay Kerim în lucrările sale. Exemplele sunt numeroase şi notorii, chiar dacă originea denumirilor nu este cunoscută tuturor.

Cel mai cunoscut fel de mâncare, de care românii şi musafirii străini sunt subjugaţi, îl reprezintă sarmalele. În foi acrite de varză sau de viţă, rulourile din carne, orez, verdeaţă şi condimente sunt piesa de rezistenţă ale oricărei mese festive. Numele lor vine, însă, din altă bucătărie –- cea orientală. „Sarma“ provine de la „sarmak“, verbul turcesc care înseamnă „a înfăşura“. „Sarmalele sunt printre mâncărurile noastre preferate. Ele nu lipsesc de la nicio masă mare din Dobrogea, iar nuntă fără sarmale încă nu am văzut în România!“, consemna Altay Kerim.

O altă mâncare nelipsită a bucătăriei româneşti este ciorba. Cu borş sau dreasă cu ou şi smântână, cu carne, de burtă, de peşte sau de zarzavat, ciorba este delicioasă şi săţioasă - şi pentru bogat, şi pentru sărac. „Ciorba de burtă este o adevărată ispită culinară, dar se găteşte ceva mai rar, pentru că materia primă este mai scumpă“, nota autorul studiului.

Sarma, ciorbă, caşcaval, pilat, chiftea

Iată o serie de termeni împrumutaţi de români din cultura culinară orientală: sarma, ciorbă, musaca, tuzlama, ciulama, pastramă, pilaf, chiftea, iahnie, ghiveci, mezeluri, caimac, iaurt, telemea, caşcaval, maia, boia, tacâm, ibric, tavă, chibrit, sufertaş, acadea, bidinea, bame, cişmea, dovleac, baclava, sarailii, cataif, chimen, casap, tizic, tarhon, zarzavat, satâr, cuscus, şerbet. Termenii au dat naştere la expresii: a lua caimacul, a face pastramă pe cineva, a freca ciulama pe cineva, a căsăpi, ieftin ca braga etc.

„Să nu uităm: baclava, sarma, ciulama, pastramă, caşcaval, ciorbă sunt denumiri turceşti, dar mâncărurile sunt preparate de noi, ele sunt produse româneşti. Noi am îmbunătăţit, am perfecţionat felul de a găti aceste mâncăruri atât de gustoase. Cui nu-i plac sarmalele româneşti? Şi cui nu-i place ciorba de burtă?“, se întreba publicistul Altay Kerim.

Kerim este cel care a scris prima carte de creaţie în limba tătară din România - un volum de schiţe şi nuvele intitulat „Kâniye”. În anul 1990, scriitorul a realizat prima emisiune a etnicilor tătari la Radio Constanţa, apoi a editat - împreună cu fiica sa Leila Kerim Wilson - Dicţionarul Tătar-Turc-Român, apărut la Editura Kriterion (1996). În ultimele luni de viaţă, Altay Kerim a scris în limbile tătară şi turcă un volum de poezii, pe care Leila le va traduce.

„Într-o zi, pe când răsfoiam scrisori vechi de la tata, am găsit un document pe care trebuia să-l prezinte la un simpozion de turcologie la Istanbul, în anul 1982. Lucrarea era despre denumirile turceşti împrumutate de bucătăria românească. Aşa mi-a venit ideea de a-i continua munca“, mărturiseşte Leila Kerim Wilson (49 ani), profesoară de engleză la o şcoală din Constanţa.

Ea a scris o carte de bucate sub forma unui „Album literar gastronomic tătăresc“, în care reţetele şi ingredientele delicateselor orientale sunt pigmentate cu amintiri din copilărie. Din „Albumul gastronomic tătăresc“ (apărut la Editura Carta Atlas în 2016), cititorii află obiceiuri, tradiţii, cultura, precum şi modul de viaţă al turcilor şi tătarilor din Dobrogea.

Iată un secret al celebrei baclavale: ori se toarnă siropul rece peste baclavaua fierbinte, ori siropul fierbinte peste baclavaua rece. I

„Ingredientele sunt: 1 kilogram faină, 4 ouă, 200 grame iaurt, 12 linguri ulei, 200 grame smântână, 2 linguri oţet, 200 grame nuci tocate. Se face un aluat moale care se lasă să se odihnească. Se fac gogoloaşe mai mari decât o nucă şi se întind subţire ca o foiţă de ţigară. Se pun foile două câte două, se împachetează şi se taie în triunghi. Între ele se adaugă nucile fărămiţate. După ce se umple tava, se toarnă peste ele ½ kilograme ulei. Se coace la cuptor circa 40 minute. Între timp se pregăteşte siropul: 1 kilogram zahăr, 1 kilogram apă, 2 lămâi, 1 pacheţel zahăr vanilat. Se fierbe apa cu zahărul până se îngroaşă, se adaugă zeama de lămâie şi zahărul vanilat. Siropul se toarnă peste baclavalele scoase din cuptor“, explică Leila.

Pe aceeaşi temă: 

Secretele reţetelor orientale vechi şi delicioase, dezvăluite de o tătăroaică din Dobrogea. Cum se face o baclava reuşită

Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe

VIDEO A plecat din România acum 73 ani şi are pe perete harta Dobrogei. Kemal Karpat, la 92 ani: „Am păstrat limba română oriunde m-am dus“

Oameni de alte religii care serbează Crăciunul alături de creştini

Musulmanii sunniţi din Dobrogea, cercetaţi antropologic de elveţieni: „Cea mai curată limbă tătară se vorbeşte în România“

Pictorul evreu fascinat de figurile exotice ale musulmanilor din Dobrogea

Istoricul Kemal Karpat a venit să-şi vadă România. Consultantul preşedinţilor SUA a vorbit tătarilor despre păstrarea rădăcinilor şi a identităţii naţionale

Profesorul Kemal H. Karpat către musulmanii din Dobrogea: „Comunitatea are nevoie de lideri vizionari“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite