Cum s-a dezvoltat staţiunea balneară al cărei nămol faimos este unic în Europa. Vilegiatura Techirghiolului anilor 1900

O staţiune retrasă de pe litoralul Mării Negre, cu plajă refăcută, spaţii noi de agrement şi clădiri vechi, este căutată an de an, indiferent de sezon, de turişti. Secretul ei: nămolul lacului care i-a dat numele - Techirghiol.

Aici, în apele nămoloase şi extrem de sărate a intrat cândva măgarul beteag al păstorului Tekir şi când a reuşit să-l scoată de acolo, bătrânul păstor şi-a dat seama că rănile începuseră să li se vindece.

Legenda a rezistat timpului, iar calităţile terapeutice ale nămolului sapropelic au atestat miracolul viu de la Techirghiol. Curele de sănătate au devenit celebre în Europa, astfel că Techirghiolul începutului de veac XX era un loc de vilegiatură extrem de căutat. Farmecul său discret era apreciat îndeosebi de boemă, care îşi petrecea aici verile toropitoare, odihnindu-se la umbră. Figuri ca Mircea Eliade, Ionel Teodoreanu, Constantin Tănase, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi erau printre turiştii de vază ai Techirghiolului, unii dintre ei făcându-şi aici case de vacanţă. Iar Techirghiolul îşi făcea loc în scrierile lor, ca în memoriile lui Mircea Eliade sau romanul procustian al lui Camil Petrescu.

Primele analize, făcute de un Saligny

„Primele analize ale apei lacului sunt făcute de dr. Alfons Saligny şi M. Georgescu. Primul este fratele inginerului Anghel Saligny, o personalitate de primă mărime a ştiinţei româneşti, cu o biografie de excepţională pildă naţionalistă. Concluziile celor doi chimişti privind lacul Techirghiol: apa, puţin opalescentă, miros slab de hidrogen sulfurat şi un gust sărat amar foarte pronunţat. Densitatea: 1,0552 la 15°C. Într-un litru de apă au fost găsite: clorură de sodiu - 55,39722, clorură de potasiu - 2,00462, clorură de amoniu - 0,00366 şi clorură de magneziu – 4,46890.55“, consemnează publicista Aurelian Lăpuşan, cronicar al Dobrogei, coautor, alături de Ştefan Lăpuşan, al Monografiei Techirghiolului.

Ioan Movilă este vizionarul investitor care cumpără, la sfatul medicilor străini, zeci de mii de hectare pe litoral, de la Mamaia până la Techirghiol, Eforie şi Tuzla, după Războiul de Independenţă. Un întreprinzător local, Hagi Pandele, prevede că oamenii vor veni aici pentru tratament, astfel că încropeşte primul stabiliment balnear. Pe terenul său începe să se construiască aşezăminte pentru turişti.

„În 1898, doi oameni de afaceri constănţeni, foşti pacienţi ai unui empiric stabiliment de băi, construiesc două hoteluri, pretenţios numite aşa: hotelul «Cernat» cu cinci despărţituri şi «Marele hotel Ioachim», cu şapte cuşti. Văzând că pot pretinde şi primi sume importante pentru aceste improvizaţii, cei doi dezvoltă, în anii următori, şi mici instalaţii unde să se poată face băi calde. Dacă în 1896 sunt consemnaţi primii 65 bolnavi trataţi la Techirghiol, anul următor numărul acestora creşte la 97. În numai cinci ani, interesul pentru calităţile terapeutice ale lacului cresc încât în sezonul din 1905 sunt deja înregistraţi 500 vizitatori“, scrie Aurelia Lăpuşan în Monografia Techirghiolului.

Ce scria presa vremii

„Văzând eficacitatea apei şi posiţiunea admirabilă a lacului pe malul Mării Negre, lângă Constanţa, Eforia spitalelor civile din Bucureşti s-a hotărât să înfiinţeze un spital între acel loc şi mare, pentru care a şi început preparative. Lumea suferindă aştepta cu nerăbdare ca să vază în primăvara asta începându-se construcţiunea acelui aşezământ şi cu mâhnire a văzut că se amână pentru viitor.

Sperăm că în primăvara viitoare Eforia va înzestra această localitate a Dobrogei cu o instituţie măreaţă, în care să găsească refugiu şi sănătatea nu numai din Dobrogea şi toată România, dar chiar din străinătate având în vedere că apa acestui lac, aşa cum se compune, este una dintr’acelea cari nu se află la multe ţări. Este de dorit ca alături de această instituţie să se facă un hotel, ca lumea care ar veni acolo să poată găsi adăpost, linişte şi hrană. Un tramvai sau o cale ferată care să meargă şi până la Mangalia este de absolută necesitate mai ales în timpul verii şi sezonului de băi.

Cu ocazia apropiatei terminării podului de peste Dunăre ar trebui să ne aruncăm privirile noastre şi peste localităţile balneare din Dobrogea. Este incontestabil că în prima linie, aerul de mare este agentul cel mai bine făcător al sănătăţii pentru boalele constituţionale, torpide găsesc cele mai esenţiale elemente pentru instalaţiunea lor: un aer curat, lipsit de microbi; o plajă întinsă acoperită cu nisip, iacă aceste elemente. Porţiunea geografică a localităţii ce voiu să descriu îndeplineşte cu profunziune toate aceste condiţiuni; pe lângă aceasta trebuie să mai adaug că natura a înzestrat-o cu un lac ale cărui efecte terapeutice le putem judeca după ce voi arăta analisa chimică a apei din acest lac, care nu seacă niciodată“, scria săptămânalul constănţean „Aurora“ în octombrie 1894.

Distracţia se plătea extra

Dar Techirghiolul nu era doar staţiunea pentru suferinzi de diferite afecţiuni, cum ar fi scrofuloza - o boală cronică de natură tuberculoasă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari. Micile afaceri înfloriseră odată cu faima staţiunii, dar autorităţile doreau să păstreze Techirghiolul ca loc pentru recuperare, nu pentru distracţie, astfel că turiştii care doreau relaxare activă trebuia să plătească taxe suplimentare.

„Dintre regulile impuse de societate turiştilor, aproape egale cu ale celorlalte staţiuni din arealul lacului, una pare deosebită: clienţii care nu urmau băi de nămol, ci erau veniţi pentru distracţie sau băi de mare, plăteau pe lângă celelalte taxe şi 30 lei pe zi de persoană, în plus. Aşa se putea respecta profilul balnear al staţiunii, dând atenţie curei de sănătate. Taxele de serviciu, de muzică şi către stat se achitau anticipat. Medicii beneficiau de tarife reduse. Biletele de baie se eliberau obligatoriu doar cu prescripţie medicală de la personalul autorizat al staţiunii, numai pentru o anumită persoană, o anumită oră şi o anumită cabină“, relatează Aurelia Lăpuşan.

Lacul Techirghiol era străbătut cu vaporaşele între Eforie şi Techirghiol-sat sau între Techirghiol-sat şi Movilă. La cerere se făceau curse de agrement pe lac după 9 seara.

Pe aceeaşi temă:

Techirghiolul, în fotografii rare de epocă. Cum arăta staţiunea balneară unde boema îşi căuta inspiraţia şi tratamentul

Ce proprietăţi au nămolul şi apa de la Techirghiol. Infertilitatea şi bolile neurologice, vasculare sau respiratorii, tratate cu „aurul negru”

Cum se făcea plajă la începutul secolului trecut. Femeile şi bărbaţii se îmbăiau separat, iar damele nu aveau voie să se plimbe în lenjerie prin faţa bufetului

Sfântul cu cap de câine: Hristofor, singurul mucenic care a căpătat chip de animal. Era atât de frumos încât tulbura minţile femeilor

Scrisoare din Techirghiol de la Fanny către Liviu Rebreanu: „Sunt ca pământul scorojit, care primeşte ploaia sorbind-o cu toată lăcomia fierbinţelii lui“

Primul club nautic din România cere modificarea Codului Fiscal

Malurile lacului Techirghiol au fost reabilitate cu bani europeni: plajă mai mare, locuri de plimbare

Casa copiilor, la care Dumnezeu a pus piatra de temelie. Aşezământul din Techirghiol, închinat părintelui Arsenie Papacioc

FOTO VIDEO Părintele Arsenie Papacioc, „spitalul de urgenţă al sufletelor“

→

Imaginea 1/27: Techirghiol în arhiva vremii Sursă foto Aurelia Lăpuşan