Cum ar fi putut să arate celebrul Cazinou din Constanţa: proiectul în stil neo-românesc
0
Construcţia-simbol a oraşului Constanţa, Cazinoul, ar fi putut să arate cu totul altfel dacă Partidul Conservator, cel care desemnase arhitectul care gândise proiectul în stil neo-românesc, ar fi rămas mai mult timp la putere.
Culoarea politică a administraţiei constănţene se schimba destul de des la începutul secolului XX şi, în consecinţă, fiecare partid care ajungea la putere vedea dezvoltarea oraşului de la malul mării în alt mod.
În 1903, liberalii, prin primarul Cristea Georgescu, l-au ales pe Daniel Renard să proiecteze construcţia unui cazino. După ce s-a realizat promontoriul pe care acesta urma să se înalţe, s-a săpat fundaţia monumentului ce urma să fie în stil Art Nouveau, însă Renard a fost înlăturat în momentul în care au venit conservatorii la putere, în anul 1905. Noul primar, Ion Bănescu, cel care a rămas vestit prin amenajarea staţiunii Mamaia, a desemnat un nou arhitect care să se ocupe de construcţia cazinoului. El urma să se ridice în acelaşi loc, însă a fost gândit de arhitectul Petre Antonescu cu totul altfel, fiind creionat în stilul neo-românesc, construcţia semănând izbitor cu fostul sediu al Primăriei Constanţa, în prezent Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa.
Arhitectul Radu Cornescu, cel care a studiat în detaliu istoria cazinoului constănţean, dezvăluie că Antonescu nu a apucat să ridice nicio construcţie, ci doar a completat fundaţia realizată de succesorul său, Daniel Renard. Însă, cazinoul lui Antonescu era gândit ca un teatru, nu ca un loc de distracţie pentru lumea boemă a începutului de secol XX.
Cazinoul gândit de arh. Petre Antonescu
Schimbările de pe scena politică au făcut ca proiectul unui teatru pe malul mării să rămână doar în arhive, pentru că după numai câţiva ani la putere au revenit liberalii, între 1907 şi 1908, care l-au rechemat pe Daniel Renard să-şi ducă opera non-conformistă, în stil Art Nouveau, la bun sfârşit. Aşa se face că fundaţia Cazinoului a fost modificată de trei ori.
Superba clădire, pe care o ştim cu toţii, a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. La vremea lui, a fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, costurile ridicându-se la suma de 1.300.000 de lei.
Actul de fundaţie, descoperit în casa unui bulgar
Un constănţean pasionat de antichităţi, Răzvan Mihalache (34 de ani), a descoperit în casa unui bulgar unul dintre cele trei acte de fundaţii ale proiectului cazinoului în stil neo-românesc. „În una dintre vizitele mele în Bulgaria, un domn mi-a spus că ştie pe cineva care deţine un act important pentru noi. Aşa am ajuns în casa unui bătrân care ţinea, într-o carte, «Actul de fundaţiune» al Cazinoului, care datează din anul 1906. Am făcut poze şi, dacă iniţial bătrânul, care locuia într-o casă modestă, nu a fost de acord să-mi vândă documentul, în cele din urmă a acceptat“, spune constănţeanul, care păstrează secretă suma pe care i-a promis-o bulgarului. Se pare că bătrânul moştenise actul de fundaţie al cazinoului de a o rudă. Este posibil ca actul să fi fost furat de la arhivele din Constanţa în perioada Primului Război Mondial, în timpul ocupaţiei germano-bulgare, atunci când soldaţii bulgari au dat jos statuia lui Ovidius de pe soclu, pentru a o lua ca pradă de război, fiind însă salvată de nemţi.
Cazinoul, cu banii comunei Constanţa
„Actul de fundaţiune“, semnat la 13 august 1906, este în format A3 şi păstrează patina timpului. „Oraşul Constanţa, prin marile lucrări, unele încă în execuţiune, ca şi prin vestitul pod Carol I, care-l pune în strânsă legătură cu Occidentul, fiind menit a deveni unul din porturile maritime cele mai însemnate şi în acelaşi timp fiind o staţiune balneară şi climaterică din ce în ce mai căutată şi preţuită, hotărâtu-s'a, ca pe terenul smuls valurilor mării, pe noul Bulevard Regina Elisabeta, să se construiască, cu mijloacele comunei, un cazino care va purta numele de Cazino Comunal Carol I“, consemnau la acea vreme edilii constănţeni. Din documentul cu o valoare istorică aflăm că actul s-a semnat în trei exemplare: unul s-a zidit la fundaţie, iar celelalte două fiind spre păstrare în arhivele Primăriei şi Prefecturii Constanţa.
Istoria cazinoului
Cazinoul lui Daniel Renard, locul unde altădată lumea boemă se distra, unde se jucau sume fabuloase şi unde se năşteau poveşti de iubire, se află într-o stare avansată de degradare. Pasat în ultimul deceniu de la o autoritate la alta, acum se află în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii. Soarta sa se judecă la instanţă, după ce au avut loc mai multe licitaţii eşuate.
Cazinoul a avut o istorie tumultoasă. În august 1916, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roşie pe post de spital de campanie. Clădirea a fost afectată de schije. În 1934, Daniel Renard a fost chemat pentru reparaţii la Cazinou. Din 1941, în faimosul edificiu au fost cantonate trupele germane. Din nou, Cazinoul a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deţinuţilor politici. Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut de O.N.T. Litoral. Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986-1988.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
